Anxietate

Anya2007 a scris:

Nu pretind ca sunt ceea ce nu sunt. Si nici nu pretind ca fac ceea nu fac. Si daca am gresit in definitia de specialitate, cu cat ideea pe care am transmis-o a fost eronata?! Oare nu am spus adevarul?...ca omul trebuie mai intai sa isi cunoasca problema, iar mai apoi sa invete sa o rezolve?

Nu e adevarul. Psihanaliza nu te ajuta doar sa afli problema, ci te si transforma. Nu e vorba de invatare. Ai prezentat psihoterapia in varianta cognitiva. Si vindecarea are mai mult de-a face cu simtirea decat cu cunoasterea si rezolvarea de probleme.

elandi a scris:

Nu e adevarul. Psihanaliza nu te ajuta doar sa afli problema, ci te si transforma. Nu e vorba de invatare. Ai prezentat psihoterapia in varianta cognitiva. Si vindecarea are mai mult de-a face cu simtirea decat cu cunoasterea si rezolvarea de probleme.

Psihanaliza face parte din inceputurile psihoterapiei. Freud a fost combatut mult de Karen Horney.

Apoi au aparut metode din ce in ce mai agresive.

Omul modern nu are timp sa stea pe divan ca sa depene fantezii si frustrari, tot ce-i trece lui prin minte. Decat poate daca s-a pensionat din vreun CEO cu o pensie de cateva sute de mii de euro pe an.

Cu atat mai putin un om disperat, care nu mai intelege nimic din viata lui, care poate fi la un pas de sinucidere sau de crima ca mod de rezolvare a problemelor sale.

Parerea mea.

eu cred ca foarte multi sint anxiosi sau depresivi dar nu au curaj sa recunoasca...se refugiaza in diverse activitati...

vreau si eu sa cunosc un om care nu are teama de ceva,macar de necunoscut...

discutiile de pe forum au rezolvat vreun caz? poate pentru multi care nu au o minima cultura medicala mai rau i-a bulversat.

Fericiti cei saraci cu duhul...cu cit stii mai putine cu atit mai bine...poti deveni ipohondru...

este cineva din Suceava Pacilea ?

:D

elandi a scris:

:D Psihanaliza nu e o forma de psihoterapie?(Psihoterapie psihanalitica)

Daca un demers psihanalitic este urmat cu succes care mai e rostul unui alt tip de psihoterapie dupa aceea?!

Psihanaliza este prima psihoterapie.

Metode si scoli de psihoterapie sunt acum multe, poate prea multe.

Psihoterapia psihanalitica nu este tot una cu psihanaliza.

Psihanaliza se face de minim 3 sed/sapt, cu pacientul pe divan.

Psihoterapia psihanalitica este dezvoltata din psihanaliza si se aplica la pacienti si in contexte in care psihanaliza nu se poate aplica sau nu are rezultat. Se face cu mai putine sedinte pe saptamana si relatie fata in fata.

OK! Am inteles! Pentru un anxios-depresiv ar fi indicata o astfel de psihoterapie? Cu alte cuvinte, pentru acest sindrom un tip de terapie a dat/da mai multe rezultate decat altele?

Elfy a scris:

OK! Am inteles! Pentru un anxios-depresiv ar fi indicata o astfel de psihoterapie? Cu alte cuvinte, pentru acest sindrom un tip de terapie a dat/da mai multe rezultate decat altele?

Depinde si de gravitatea simptomelor. Statistic nu exista deosebiri mari in eficienta psihoterapiilor. Conteaza mult potrivirea dintre pacient si psihoterapeut. Psihoterapia psihanalitica si psihanaliza au, dupa mine, avantajul ca pun mare pret pe afectivitate. Terapia cognitiv-comportamentala pare sa scape din vedere asta.

1. De 6 luni o stare de anxietate cu toate fobiile posibile si impoibile

2. Nu mai puteam merge la munca , cumparaturi , nu mai vream sa ies din casa .

3. Ameteli , tensiune psihica maxima , imposibilitate de a ma descurca in societate .

4. Era sa-mi pierd serviciul din cauza incapacitatii de a sta la munca !

3. Aceasta este o prezentare pe scurt a problemei , nu am chef sa detaliez acum !

Mentionez ca parere personala : cine scapa de anxietate , nu se mai intoarce aici sa dea sfaturi , nu vrei sa-ti amintesti !

Solutie gasita acum o saptamana :

- eram la munca , pe un teren , in camp (spatiu deschis ) , in 5 minute simteam ca lesin , tensiune in piept , respiratie aiurea , ameteala , senzatia de moarte iminenta - defapt starea mea zilnica de 6 luni .

- prima senzatie sa fug ...acasa ...acolo e siguranta maxima

- nu puteam pleca , trebuia sa termin ce am de facut asa ca ma mentin pe pozitie . Totul o ia razna , am gura uscata si sunt sigur ca o sa crap . Imi fixez pozitia pe un muncitor din zona si sunt gata sa strig la el dupa ajutor ... e clar am ultimile clipe ale vietii ..... vaiiii nici pina la masina nu mai pot ajunge , picioarele sunt moi si gura e uscata .\, clar ma lasa inima ..................................

- imi amintesc ce spunea psihoterapeuta .... trebuie sa rupem lantul : rau , fuga , izolare , simtit bine , complacere .

- ma luminez oarecum si iau decizia ...daca e sa mor sunt gata so fac . Nu plec niciunde , voi sta si voi crapa . Serios ? Ma intreaba psihicul meu ....serios ? si-mi da citeva senzatii noi de-mi vine sa cred ca am luat-o razna .....grea incercare , e clar defapt am altceva nu anxietate , eu am ceva cu inima sau altceva grav , trebuie sa fug .... ma opresc la primul pas si mai iau odata decizia sa s eintimple ce este scris si tot nu plec . Gura e uscata si am o ameteala de cad jos . Nu ma asez si stau drept gata sa crap .

- asta a durat cred...max 15 min.....15 minuteeeeeeeeeeee

- corpul se relaxeaza deodata , respiratia e absolut ok , o furnicatura placuta ma strabate , fac un pas sa vad daca pot , hmmmm ce se intimpla doctore ? sunt ca nou ! Doamne ! pot sa merg normal , ce se intimplaaaaaaaa? Hmmmm...De bucurie am stat la munca 5 ore peste program sa vad cum e sa te simti bine acolo..

Am batut-o dragii mei , am batut anxietatea , am rupt cercul !

Stiu ca e greu , dar credeti-ma , daca nu faceti asta si anume sa o infruntati in cel mai sensibi loc (magazin , loc deschis, etc ) va va bate ea pe voi .

6 luni din viata mea , groaznice , zeci de analize , etc , au fost clarificate in 15 min .

AAaaaa , da,, si acum ma incerca uneori , dar fara sansa ..... corpul meu stie ca este doar o joaca si trec usor peste .

Multumesc din inima celor care mi-au deschis mintea !

Daca cineva este impotriva acestei metode si crede ca prezinta vreun risc medical , imi cer scuze si mentionez inca odata : ASA AM SCAPAT EU !

O viata minunata sa avem ! Acum stiu sa apreciez viata , asta e clar !

estpoint a scris:

1. De 6 luni o stare de anxietate cu toate fobiile posibile si impoibile

2. Nu mai puteam merge la munca , cumparaturi , nu mai vream sa ies din casa .

3. Ameteli , tensiune psihica maxima , imposibilitate de a ma descurca in societate .

4. Era sa-mi pierd serviciul din cauza incapacitatii de a sta la munca !

3. Aceasta este o prezentare pe scurt a problemei , nu am chef sa detaliez acum !

Mentionez ca parere personala : cine scapa de anxietate , nu se mai intoarce aici sa dea sfaturi , nu vrei sa-ti amintesti !

Solutie gasita acum o saptamana :

- eram la munca , pe un teren , in camp (spatiu deschis ) , in 5 minute simteam ca lesin , tensiune in piept , respiratie aiurea , ameteala , senzatia de moarte iminenta - defapt starea mea zilnica de 6 luni .

- prima senzatie sa fug ...acasa ...acolo e siguranta maxima

- nu puteam pleca , trebuia sa termin ce am de facut asa ca ma mentin pe pozitie . Totul o ia razna , am gura uscata si sunt sigur ca o sa crap . Imi fixez pozitia pe un muncitor din zona si sunt gata sa strig la el dupa ajutor ... e clar am ultimile clipe ale vietii ..... vaiiii nici pina la masina nu mai pot ajunge , picioarele sunt moi si gura e uscata .\, clar ma lasa inima ..................................

- imi amintesc ce spunea psihoterapeuta .... trebuie sa rupem lantul : rau , fuga , izolare , simtit bine , complacere .

- ma luminez oarecum si iau decizia ...daca e sa mor sunt gata so fac . Nu plec niciunde , voi sta si voi crapa . Serios ? Ma intreaba psihicul meu ....serios ? si-mi da citeva senzatii noi de-mi vine sa cred ca am luat-o razna .....grea incercare , e clar defapt am altceva nu anxietate , eu am ceva cu inima sau altceva grav , trebuie sa fug .... ma opresc la primul pas si mai iau odata decizia sa s eintimple ce este scris si tot nu plec . Gura e uscata si am o ameteala de cad jos . Nu ma asez si stau drept gata sa crap .

- asta a durat cred...max 15 min.....15 minuteeeeeeeeeeee

- corpul se relaxeaza deodata , respiratia e absolut ok , o furnicatura placuta ma strabate , fac un pas sa vad daca pot , hmmmm ce se intimpla doctore ? sunt ca nou ! Doamne ! pot sa merg normal , ce se intimplaaaaaaaa? Hmmmm...De bucurie am stat la munca 5 ore peste program sa vad cum e sa te simti bine acolo..

Am batut-o dragii mei , am batut anxietatea , am rupt cercul !

Stiu ca e greu , dar credeti-ma , daca nu faceti asta si anume sa o infruntati in cel mai sensibi loc (magazin , loc deschis, etc ) va va bate ea pe voi .

6 luni din viata mea , groaznice , zeci de analize , etc , au fost clarificate in 15 min .

AAaaaa , da,, si acum ma incerca uneori , dar fara sansa ..... corpul meu stie ca este doar o joaca si trec usor peste .

Multumesc din inima celor care mi-au deschis mintea !

Daca cineva este impotriva acestei metode si crede ca prezinta vreun risc medical , imi cer scuze si mentionez inca odata : ASA AM SCAPAT EU !

O viata minunata sa avem ! Acum stiu sa apreciez viata , asta e clar !

Anxietatea cateodata se amplifica in atacuri panica.

Nu ai dat nici un detaliu despre viata ta, te temi sa nu pierzi ceva?

Anxietatea e o teama fara obiect, permanenta, uneori aproape nu o simti, alteori handicapeaza omul.

E fara obiect din punctul de vedere al celui care o simte, fiindca nu constientizeaza totdeauna ce e cu viata sa, sursa fricii.

Anxietatea nu e o teama fara obiect d.p.d.v. al unui psiholog.

Asa cum de exemplu pentru victima, agresiunea unui psihopat e fara motiv, totusi psihopatii au o motivatie pentru care agreseaza sau ucid (uneori in serie).

felicitari!

si eu ma chinui de luni, poate ani de zile sa trec peste acest impas. la mine sunt atacuri de panica care in ultima vreme le cam stapanesc, cu greu dar...e mult mai bine acum. asta cu ajutorul terapiei care o fac de peste 10 luni. au fost momente cand am crezut ca gata s-a terminat dar din pacate au fost si recaderi. asta e...asa se intampla, dar sunt optimista si am incredere ca totul se va rezolva usor, usor. trebuie multa rabdare si incredere.

multa bafta tuturor!

Buna tuturor!

AM citit cu mare interes topicul "despre depresie si anxietate" (aproape toate mesajele pana la ultima pagina). Sincera sa fiu m-am mai linistit vazand ca nu sunt singura care se confrunta cu probleme de anxietate, (bineinteles a nu se intelege ca m-am bucurat vazand oameni in suferinta).

Eu am fost diagnosticata acum 2 ani de zile cu tulburare de panica. Am facut tratament cu xeroxat si xanax, antidepresivul l-am luat cam 8 luni, dupa care l-am intrerupt singura, fara a mai vizita medicul, insa intreruperea a fost una graduala. A urmat un an si ceva in care m-am simtit bine, ma rog....cu ceva atacuri de panica insa scazute in intensitate si ca frecventa.

Acum o luna s-a declansat iarasi, cu stari depresive si tot tacamul, si cu certitudinea ireversibila ca am cu siguranta schizofrenie si ca diagnosticul de tulburare de panica este unul eronat. Am ajuns sa cred atat de mult in convingerile mele, incat ma surpindeam prin casa ca eram extrem de atenta ca nu cumva sa aud voci, daca nu cumva lumea se schimba, daca nu cumva limbajul si gandirea mea sunt afectate si ma exprim fara noima, asemenea unui schizofrenic. Bineinteles ca simptomele pe care le aveam ma faceau sa devin tot mai convinsa de acest lucru, faptul ca nu ma puteam concentra si uitam de la mana pana la gura ce am de facut, faptul ca mi-era greu sa imi focalizez atentia pe o discutie si multe altele....au ajuns in final sa ma doboare si sa ma gandesc si la suicid.

Acum fac psihoterapie, sincera sa fiu psihoterapeuta mea e cam plictisita si metodele de psih. comportamentala nu prea se regasesc in sedintele cu ea. Doar discutam (despre servici despre orice) iar exercitiile pe care mi le-a dat sa le fac acasa, in primul rand ca nu le pot face singura si in al doilea rand nu imi rezolva problema depresiei. Ca si medicatie, momentan iau asentra si anxiar si chiar si sub tratament am facut atacuri de panica.

As dori sa stiu in ce constau sedintele pe care voi le faceti si cum va simtiti dupa ele, cat de mult va ajuta si cum descrieti relatia voastra cu psihoterapeutul in cadrul acestora.

Multumesc de suport