Anya2007 a scris:Da, insa depresia nu apare din senin...este o boala...asa incat tratamentul ei nu consta in ...a avea vointa...sau doar in a te implica in unele activitati. Ai vazut vreodata cum arata o persoana cu depresie majora?...cred ca nu...pe acea persoana d-abia o convingi sa se miste, daramite sa se implice in actiuni de voluntariat...ca sa nu mai spun de gandirea patologica a acelei persoane in momentele de decompensare. Nu cu ajutarea batranilor, copiilor si animalelor orfane se poate trata un depresiv, iar ca sa ii motivam sa aiba vointa pentru a face asta, este ca si cum am incerca sa convingem un bebelus de 3 zile sa inceapa sa compuna o simfonie...numai pentru ca ...are vointa, si eventual se poate.O persoana care are stari depresive repetate, ar trebui sa recurga la un ajutor specializat.
Singurul lucru care ar misca rapid din loc depresivul ar fi o cascada de iubire deconditionata din partea membrilor familiei sale.
Dar ce te faci cand acesti membri l-au bagat pe respectiv in depresie prin comportament bestial, bestial atat fizic cat si psihic. Cand ani de zile omul aude direct "vedete-as crapat ca nu esti bun de nimic" sau mai subtil "trebuie sa ne dai atentie la ce iti spunem noi ca iti vrem numai binele" si apoi "taci dracu ca esti prost nu sti nimic" si tot asa.
O forma de depresie vandabila e cea a sotului dupa sotia iubita moarta sau invers, cand intr-adevar munca de voluntariat da roade.
Dar in cazul indivizilor "desfiinfati" de o familia bestiala, pe astia chiar ca greu ii mai urnesti din loc. Ei se pot urni doar ca sa se sinucida. Sau cine stie, sa-si ucida agresorul. Intr-adevar e nevoie de mana forte, de un spihoterapeut puternic, dur dar nu cu clientul, cu ceea ce a devenit el in conditiile respective.
Fiindca depresivul nu e el insusi, el a devenit asa (in cofraj de beton) inchis de cei din familie. Iar terapeutul trebuie sa sparga acest beton care il tine prizonier.


