România
Roportal.ro

Anxietate

Început de flori de camp, Joi 10 nov 2005 · 1.612 răspunsuri · 334.689 vizualizări

jerbera26 mesaje#201

Buna seara tuturor! Am intrat pe acest forum pt. ca si eu ma confrunt cu aceste probleme pe cat de neplacute, pe atat de ridicole pentru multi din jurul nostru. Cand am fost diacnosticata cu anxietate si panica, mi s-a prescris si mie tratament medicamentos, numai ca eu nu am putut sa-l iau mult timp deoarece mi s-au agravat simtomele, in loc sa ma simt cat de cat bine, asa cum aud pe unii din jurul meu.

Doctorita mi-a schimbat tratamentul si am avut acelasi rezultat si anume anxietate mult mai puternica decat aveam fara aceste medicamente. :cry: De somn linistit nici nu se putea pune problema, pofta de mancare nici un pic, nici apa nu mai puteam sa beau, ajunsesem o umbra fara nici un pic de vointa.

Am renuntat la aceasta cale si am inceput si eu lungul drum de incercari: tratamente naturiste de tot felul care pot sa spun ca in timp au dat oarece rezultat dar am avut recaderi. In primavara acestui an am inceput sedinte de psihoterapie pe care am fost nevoita sa le intrerup din motive financiare.

Acum pot spune ca ma simt cat de cat binisor dar imi mai revin cateodata panicile astea nesuferite. In acele momente ma ajuta cate o jumatate de distonocalm. Ma intreb oare ce trebuie sa mai fac, pt. ca sa pot scapa si eu definitiv de aceste stari?

Si ma mai confrunt cu o problema: nu am servici de ceva timp. Imi doresc mult acest lucru pt. ca simt nevoia de comunicare, vreau sa-mi recastig increderea in mine, sa pot aduce si eu un ban in casa, dar nu pot. In momentul in care vreau sa merg la un interviu ma apuca iar panicile si toate prostiile. Imi e tare teama ca intr-un colectiv nou m-as putea face de ras cu starile mele si apoi daca s-ar afla ce am cred ca m-ar da sigur afara. Ma invart intr-un cerc din care nu pot sa ies. Ce-as putea face? :flowers:

Ma scuzat pt. polologhie!

kriemhild987 mesaje#202

Offf, imi pare atat de rau cand vad cati oameni sunt afectati de anxietate si panica....Ce pot sa spun, solutia ar fi terapia. Stiu ca e scump, insa este singura cale. De fapt nu e singura, te mai poate vindeca si viata, insa poti sa astepti multisor pana sa o faca. Poate un grup de terapie e mai ieftin decat terapia. Ai incercat?

jerbera26 mesaje#203
kriemhild a scris:
Offf, imi pare atat de rau cand vad cati oameni sunt afectati de anxietate si panica....Ce pot sa spun, solutia ar fi terapia. Stiu ca e scump, insa este singura cale. De fapt nu e singura, te mai poate vindeca si viata, insa poti sa astepti multisor pana sa o faca. Poate un grup de terapie e mai ieftin decat terapia. Ai incercat?

Nu stiu ce inseamna grup de terapie. :good:

Oricum multumesc pentru sfat, ma voi interesa si astept cu mare interes parerile voastre.

Broscuta_Fermecata973 mesaje#204

Kriemhild, stii vreun grup de terapie, ca eu nu am auzit :D Daca stii ceva, ar fi interesant sa expui chestiunea pentru ca sunt destul de multi la care le-ar prinde bine :good:

kriemhild987 mesaje#205

Mda, sunt grupuri de terapie in Bucuresti, Constanta si Brasov. Astea le stiu eu. Pentru mai multe informatii luam legatura in alt fel, nu pe forum, pentru ca nu vreau sa fiu acuzata ca fac reclama cuiva.

In Bucuresti sunt mai multe grupuri. Si in Constanta sunt doua.

Si parca intreba cineva ce inseamna grup de terapie: este un grup de cateva persoane (6-8-10) care au diverse probleme si care fac terapie, dar in grup, fiecare isi expune problema, primeste sustinere de la ceilalti, acorda sustinere celorlalti. Este o terapie personala si o reintegrare in social. Mie mi se pare mai eficienta terapia in grup. Sigur ca are si minusuri, cel mai important si demn de a fi mentionat fiind faptul ca in sanul grupului, o persoana poate sa nu vorbeasca niciodata despre problema ei, se poate ascunde la nesfarsit. Insa cu un pic de corectitudine si tact se rezolva si asta.

Broscuta_Fermecata973 mesaje#206

Uite ca nu stiam ca exista asa ceva :cheer: Mersi mult de informatii, dar acum nu mai am nevoie, ceea ce e foarte bine :cheer: Insa, ar fi fost util in urma cu un an de zile.

Iar daca e vorba de minusuri, uite ca mai zic eu unul: dupa ce treci o anumita etapa in vindecare, grupul nu face decat sa te mentina intr-o anumita stare, adica iti mentii o doza de anxietate vrand nevrand, prin faptul ca intri in contact cu astfel de persoane si asculti mereu povestile neplacute ale altora.

Insa, cel putin pentru perioada de incepu, grupul poate avea un rol extraordinar de important prin faptul ca intalnesti acolo persoane care au aceleasi probleme ca si tine, te inteleg perfect cand le spui ca ti-e frica sa treci si strada si, mai ales, vezi oameni care au aceleasi simptome si au ramas totusi in viata...adica macar nu mori de la toata treaba asta :cheer:

Eu insist in continuare sa abordam si problema empatiei, dar vad ca nu se baga nimeni. Nici un psiholog nu a abordat chestiunea asta la terapie? :cheer:

kriemhild987 mesaje#207

In grupurile de terapie nu au toti aceeasi problema ci diverse probleme, si chiar daca ar avea aceeasi problema odata vindecat nu mai este influentat de problemele celorlalti.

Ce vrei sa discutam despre empatie?

jerbera26 mesaje#208

As vrea sa ma lamuresc si eu asupra unui lucru. Dupa cum am mai spus, incerc de ceva timp sa ma angajez si eu undeva. Binenteles ca m-am tot framantat asupra acestei situatii, mi-am pus problema sa caut ceva aproape de casa in asa fel incat sa nu ma confrunt cu neputinta mea de a merge singura zi de zi cu mijloace de transport in comun, sau de a merge departe de casa. Din pacate nu am reusit sa si gasesc dar nu mi-am pierdut speranta, chiar daca multi imi spun ca ceea ce caut e greu de gasit.

Voi cum faceti fata acestor situatii?

Cei care spun ca nu pot iesi din casa, nu au servici?

Apoi imi pun problema ce m-as face in momentul in care as avea un atac de panica de fata cu colegii, in cazul in care m-as angaja. Imi este tare teama de un moment de genul acesta, mi-ar fi jena, m-as simti cumplit. Multi nu cunosc aceasta "boala" si sigur m-ar cataloga cine stie cum.

Sper ca nu am suparat pe nimeni cu intrebarea mea.

Multa sanatate tuturor!

anaraluca70 mesaje#209

Jerbera,

Observ ca ai ajuns in punctul in care incerci sa iti organizezi viata in functie de atacurile de panica; eu cred ca acesta este momentul in care ar fi bine sa ceri ajutorul unui specialist (psiholog, psihiatru, psihoterapeut).

De asemenea am observat ca ai deja un scenariu despre ce se va intampla in momentul in care iti vei gasi un servici; crezi ca acest scenariu ( destul de pesimist, de altfel), te ajuta in clipa de fata in vreun fel? Crezi ca mai exista si alte posibile scenarii ( de exemplu, sa te simti foarte bine la servici si sa nu faci atac de panica)?

Cum crezi ca te-ar cataloga colegii tai daca ai avea un atac de panica? Cum crezi ca ar reactiona? ce crezi ca ar spune despre tine? Care sunt sansele ca printre colegii tai sa existe inca o persoana cu o tulburare de anxietate? Ce ai spune tu despre o persoana care face un atac de panica?

Aproximativ 16% din populatie sufera de o tulburare de anxietate. Asa ca mai intreb o data: care sunt sansele ca unul din viitorii colegi (sau o persoana apropiata lor) sa sufere de o tulburare de anxietate?

Cum crezi ca te-am catalogat noi (cei de pe forum) stiind ca ai atacuri de panica?

Crezi ca este posibil ca faptul ca deja te gandesti cu groaza la servici si la ce ar spune colegii sa iti creasca anxietatea si astfel sa creasca si posibilitatea unui atac de panica?

In concluzie, eu cred ca, din moment ce aceasta probleme iti afecteaza viata in asa masura incat nu iti poti gasi un servici, decizia potrivita ar fi sa cauti ajutor. Nu stiu daca intrebarile pe care ti le-am scris mai sus te ajuta in vreun fel in acest moment, insa nici nu cred ca poti primi ajutorul de care ai nevoie pe forum; cred ca cel mult ti se poate recomanda un specialist.

Intrebare pentru cei care citesc ce am scris:

Cum "catalogati" o persoana care are atacuri de panica? Ce parere va face, ce ganditi despre o astfel de persoana?

- sper ca acest "chestionar" sa o ajute pe Jerbera (si alte persoane care sufera de tulburari de anxietate) sa afle ce cred oamenii despre persoanele cu atacuri de panica.

raspund eu prima: Cred ca daca as vedea pe strada sau in alt loc o persoana care face un atac de panica (adica prezinta simptomele unui atac de panica), m-as gandi in primul rand ca i s-a facut rau dintr-o cauza fiziologica (tensiune, glicemie, etc) si as incerca sa o ajut. Probabil ca as chema salvarea ca sa ma asigur ca e bine; daca as afla ca a facut un atac de panica, m-as bucura ca nu a fost nimic care sa ii puna in pericol viata. Oricum, probabil ca atacul de panica ar fi ultimul lucru la care m-as gandi (as pune raul inainte - probleme cu inima, cu glicemia sau altele).

kriemhild987 mesaje#210

Jerbera,

intr-adevar, atacurile de panica sunt foarte invalidante pentru individ. Eu iti inteleg foarte bine framantarile.

Sincer, nu sunt convinsa ca un loc de munca aproape de casa ti-ar fi de un real folos.

Stii ce am observat eu la persoanele care sufera de atacuri de panica? Am observat ca ajung sa se impace cu starea lor, in sensul ca nu le place dar considera ca asa trebuie sa fie si atunci incearca sa schimbe realitatea din jur. Si intotdeauna am incercat sa le explic acestor oameni ca atata timp cat el se simte intr-un anume fel, apoi asa se va simti indiferent de mediul inconjurator. Adica, schimbarea mediului nu rezolva problema individului. Ca sa te simti bine este necesar sa schimbi ceva la tine. Mediul nici nu conteaza.

Si pentru toti cei cu atacuri de panica: ati fi surprinsi sa mergeti la un grup de terapie si sa aflati ca atacul de panica este poate cea mai blanda suferinta a oamenilor, cea mai usor de rezolvat.

Asta referitor la colegii tai (viitori).

Voi aveti impresia ca voi sunteti cei mai loviti de soara si ca restul lumii se uita la voi nu stiu cum. In timp ce restul lumii poate ca se confrunta cu suferite mari si care poate cu greu se pot vindeca.

In loc sa-ti faci atatea griji mai bine iti incepi propria ta terapie/dezvoltare personala si o sa ai foarte mult de castigat.

← Înapoi la Psihologie