Anxietate

Misu da, le-am citit pe toate.Si eu vreau sa cred ca macar incerc sa fiu mai buna mai intelegatoare mai empatica cu cei din jurul meu si sa las micile rautati la o parte care de ce sa nu recunosc cateodata imi aduc satisfactii

La urma urmei o parte din carte se regaseste in bibilis si in biserica,sa facem bine,sa iubim pe Dumnezeu mai presus de orice.

Malitzia si ai reusit sa pui in aplicare ce a scris lazarev?mai exact sa nu iubesti pe nimeni mai mult decat pe Dumnezeu?Eu una nu am reusit mi-am insusit din acea carte ce am putut si ce am considerat "pamantesc" pentru mine

adriana10 a scris:

Misu da, le-am citit pe toate.Si eu vreau sa cred ca macar incerc sa fiu mai buna mai intelegatoare mai empatica cu cei din jurul meu si sa las micile rautati la o parte care de ce sa nu recunosc cateodata imi aduc satisfactii

La urma urmei o parte din carte se regaseste in bibilis si in biserica,sa facem bine,sa iubim pe Dumnezeu mai presus de orice.

Malitzia si ai reusit sa pui in aplicare ce a scris lazarev?mai exact sa nu iubesti pe nimeni mai mult decat pe Dumnezeu?Eu una nu am reusit mi-am insusit din acea carte ce am putut si ce am considerat "pamantesc" pentru mine

Deci se pare ca nu sunt singurul care am ramas macar cu ideile mai "pamintesti".

xino-blu, sa intelegem ca n-o sa mai ai nevoie de noi? ;)

Din pacate psiholoaga asta nu a fost foarte clara - ba ai tulburari de comportament, ba nu ai nimic!!!

Daca tu credeai ca ai ceva probleme si inca mai simti acelasi lucru, mai vezi inca un psiholog.

Daca nu, cu atat mai bine.

......nebunii la nebuni trag.... ;) asa ca nu va parasesc...

nu ,nu mai am nevoie de psi ....este o problema de maturitate acum...

Cate din femeile de pe forum care au suferit depresii sau de anxietate sunt casnice sau au fost in perioada cu pricina sau se afla in rolul femeii traditional(gatit , ingrijit copiii etc )

Hmm, buna intrebare master_m. Eu am ajuns in aceasta situatie temporar. La mine va fi doar temporar deoarece nu am posibilitatea de a sta prea mult pe banii barbatului. Dar daca as fi avut-o???...

Recunosc ca e mai usor sa stai acasa sa faci mancare decat sa te duci sa te confrunti cu lumea fara succes.

neya1234 a scris:

Hmm, buna intrebare master_m. Eu am ajuns in aceasta situatie temporar. La mine va fi doar temporar deoarece nu am posibilitatea de a sta prea mult pe banii barbatului. Dar daca as fi avut-o???...

Recunosc ca e mai usor sa stai acasa sa faci mancare decat sa te duci sa te confrunti cu lumea fara succes.

si totusi ai sa fii surprinsa poate ...dar e mai bine sa iesi in lume , ai nevoie si de "calori" psihologice/interactiune ...altfel risti foarte multe chiar daca statul poate parea ceva promitator , invatata cu o viata antrenanta nu poti sa ramai acasa apoi. Personal am vrut sa renunt la job pentru a invata mai mult dar dupa o analiza amanuntita am vazut ca nu mi-ar placea sa nu mai interactionez si sa stau printre carti toata ziua , poate o zi , 2 ,3 dar apoi ti se ia

Buna. Sunt noua pe acest forum si sunt foarte interesata de subiect.

Acum trei ani, am fost internata la spital pentru a face niste analize si bineinteles am ajuns si la psihiatrie si m-au diagnosticat cu anxietate generalizata. Mi-au dat atunci un tratament medicamentos, ( xanax, piracetam, etc ). M-am simtit intr-adevar mai bine, insa acum ca sa zic asa simptomele au reaparut.

Cum se manifesta la mine? Clar am nelinisti, imi fac griji pt orice, devin paranoica. N-am incredere in mine, am un Eu slab si nu ma simt bine in pielea mea. De curand m-am certat cu prietena mea cea mai buna, nu mai sunt sanse de impacare, sufar din cauza asta si nu pot face nimic. M-am ingrasat cam 20 kg intr-un an si ceva si nu ma simt bine din cauza asta.

As dori un sfat, o opinie, parere din partea voastra. Va rog sa ma ajutati, asa nu mai pot continua.

Cum poti sa-ti recapeti increderea in tine, cum poti face fata necazurilor, supararilor, cum poti trece peste asta?

astept raspuns urgent

Albinuto, cunosc bine sentimentul. Eu nu m-am ingrasat, ci am slabit si acum inca arat ca o umbra :D Eu m-am pus pe picioare cu terapie. Poate exista si oameni care pot singuri, dar daca deja ai ajuns la anxietate generalizata (asa cum a fost si cazul meu) e mai problematic sa gasesti singur capatul de la care sa iei lucrurile si sa te programezi atat de bine incat sa reusesti. Cateva sedinte la psiholog poate n-ar strica

Pai, master_m, depresivii au tot timpul nevoie de cineva care sa-i confirme, asa ca nu pot sta prea mult in casa singuri, ca-i apuca si mai rau. Cat despre antrenament...io m-am tot antrenat cativa ani de zile prin diverse joburi da se pare ca nu-s talentata :D , ca rezultatul tot dezastruos e . Ba am ajuns asa de anxioasa ca nu mai cred ca mai are sens sa incerc sa ma integrez in vreun job traditional. Poate ceva pe cont propriu.