România
Roportal.ro

Anxietate

Început de flori de camp, Joi 10 nov 2005 · 1.612 răspunsuri · 334.689 vizualizări

misu183248 mesaje#141
Broscuta_Fermecata a scris:
Nu stiu ce sfaturi sa dau pentru ca am constatat ca nu orice e valabil pentru mine e valabil si pentru ceilalti. Pentru mine, primul pas a fost sa inteleg cat se poate de bine ce inseamna anxietatea si de unde vine. Aici insa, depinde din ce perspectiva privesti. Daca o iei dupa manualul de psihologie, nu prea ai sanse de vindecare, e o chestie pe care o tarasti toata viata si uneori o poti ameliora. Iar la cauze, stiinta poate da niste explicatii cu privire la echilibrele chimice din creier, la ce se intampla in subconstient etc. Insa, cel putin din punctul meu de vedere, lucrurile sunt ceva mai complicate in aparenta, dar in esenta sunt de fapt cat se poate de simple. Trebuie doar sa treci putin de linia impusa de stiinta si sa ajungi putin pe taramul explicatiilor energetice, religioase etc. Insa este foarte greu pentru multi, cel putin din cate am observat pana acum, sa accepte ca sunt atat de "bolnavi" pentru ca energia lor se pierde pe undeva, pentru ca sinele lor superior este eclipsat de masca construita in timp, pentru ca o multime de stari prezente pot avea radacini karmice etc. Toata lumea cauta sa trateze efectele anxietatii, nu si cauzele ei sau se opresc doar la o parte din cauze, de obicei cele superficiale (precum echilibrul substantelor chimice din creierul uman). Ei, marele meu merit a fost ca am reusit sa am rabdare, sa ma tarasc o vreme mai indelungata dar avand in cap o strategie: odata ce identific de ce mi se intampla incep sa lucrez la eliminarea cauzelor. Asta am facut zilnic, ora de ora, mi-am ascultat mintea, trupul si am invatat din toate.

Ceea ce-mi spui tu de problemele de natura karmica s-ar putea sa fie adevarat.

Eu am citit vreo 3 din cartile bionergeticianului rus Serghei Nicolaevici Lazarev (a nu se confunda cu altcineva).

Sunt unele lucruri la care nici prin cap nu-ti trece de la ce ti se trag si toate vin de la caracter, atitudine, orgoliu, dorinte, autoinvinovatire, pacatele celor dragi etc.

Sunt multe de spus aici si nu mi-ar ajunge timpul.

Unele idei de acolo sunt foarte dure iar daca le iei pe toate prea in serios te cam ia frica dar cu toate astea omul a avut rezultate. Si culmea ca nu denigreaza niciodata medicina alopata asa cum s-ar crede.

Mi-ar fi placut sa ne dai citeva exemple scurte. Nici nu stii cum poti ajuta si pe altii care poate nu au nevoie de medici.

Cum ti-ai ascultat mintea si trupul? Hai sa spargem un pic "gheata". Citeva idei.

Am sa postez si eu niste idei de-ale mele zilele astea.

:roll:

neya123453 mesaje#142
habsurd a scris:
depresivii nu sunt dezirabili d.p.d.v. social.lumea vrea sa te vada volubil,fericit,pe cat se poate,entuziast.lumea se fereste de oamenii tristi si/sau tacuti pt ca sunt plictisitori si neinteresanti ,opaci.

Habsurd... nu stiu daca e chiar asa. Stii ca romanii au fost gasiti ca fiind unii dintre cei mai putin fericiti pamanteni! Ba eu chiar as spune ca romanii au un cult sau o atractie speciala pentru nefericire.

Asa ca, statistic vorbind, in tarisoara noastra sunt foarte multi oameni nefericiti (parerea mea este ca depasesc cu foarte mult numarul fericitilor) - cat de mult ii plac ei pe cei fericiti??? :roll:

Ii simti cum isi inghit limba odata cu saliva cand le spui ca ai reusit sau castigat ceva.

Nu, eu cred ca romanii te plac mai mult daca esti nefericit. Treci mai usor printre ei, te accepta mai usor. Gandeste-te cate piedici ar vrea sa-ti puna doar ca sa nu te vada arborandu-ti fericirea in fata lor! Un chip fericit este pentru un nefericit ca un scuipat in fata. Ii faci sa se simta umiliti si atunci instinctiv se razbuna.

Eu ma prezint in lume cu o fata neutra. Dar iti spun sincer ca mi-ar fi realmente frica sa ma bucur vizibil in fata majoritatii oamenilor pe care ii intalnesc. Depresia are si rol de integrare in societate, din acest punct de vedere. Nimeni nu biciuieste un cal mort.

xino-blu41 mesaje#143

hy!ma bag si eu in seama :roll: ...am mers si eu la un doctor si mi-a spus ca am tulburari de comportament,stie cineva ceva despre astfel de manifestari?sau sunt pe moarte :P

Silentia lunae1.012 mesaje#144

@ neya.Cred ca ai dreptate. Se spune ca lumea nu se bucura de victoriile tale dar adora sa te compatimeasca. :roll:

Editat Dum 5 nov 2006 14:06

neya123453 mesaje#145

Oliver, interesant ce spui tu. Pot sa confirm intr-un fel - atunci cand sunt pe munte si stau mai multe zile intr-o zona nepopulata (sus in varf), sunt alt om. Ma simt cu totul altfel. Toate problemele si grijile dispar. mai mult de atat, imi dispar toate amintirile neplacute. Si uit complet de oras si de viata pe care o am in oras. Televizorul, magazinele, jobul, chiar si oamenii pe care ii cunosc nu imi mai spun nimic. Bineinteles ca nu mai vreau sa ma intorc. Sentimentul de bine e atat de puternic incat nu-mi mai trebuie nimic din viata de oras. De asta pentru mine excursiile in natura (salbaticie), pe munte, sunt unul dintre lucrurile pe care mi le doresc cel mai mult si pe care le iubesc cel mai mult.

Din pacate eu nu reusesc sa ajung pe munte decat poate o data la 7-8 ani. Ceea ce spui tu e impracticabil - din punctul meu de vedere.

Eu nu ma vad pe mine - femeie, slabuta, draguta, haladuind singura prin pustietati. Consider ca pentru o femeie este prea periculos.

Adica ce Dumnezeu - mai bine depresiva decat moarta sau agresata! Mda, stiu ca pentru barbati e altfel... norocul vostru. Eu nu cunosc femei care sa aiba atata curaj. Si in plus, depresivii sunt in general mai fricosi decat oamenii normali.

poate facem un club al depresivilor montaniarzi! :blink:

xino-blu, doctorul respectiv e un nasol (ca si altii pe care i-am intalnit eu): cum dumnezeu te lasa sa pleci din cabinet fara sa iti explice despre ce e vorba?!!! ca tu dup-aia te duci acasa si saptamani de zile te intrebi ce e rau cu tine! Du-te la altul (sau tot la el) cu curaj si intreaba ce a vrut sa spuna. Nu te lasa calcat in picioare. Asta e lipsa de profesionalism si bataie de joc.

De unde sa stiu eu - sau tu - ce inseamna? Tulburari de comportament sunt multe si difera unele de altele - e o intreaga categorie (eu asa stiu). Nici macar cineva care a terminat fac de psiho nu poate sa-ti spuna la ce s-a referit dobi... ca numai el stie la care tulburare anume s-a gandit!

Du-te peste el! Good luck! :blink:

adriana10162 mesaje#146

Ma bucur ca mai gasesc pe aici persoane care l-au citit pe Lazarev.Totusi parerea mea e ca aceste carti unui om bolnav(de exemplu de cancer) nu face decat sa il bage intr-o depresie.

Sunt de acord cu ideile lui de baza dar sunt cam duse la exagerare :blink: Niste exemple ar fi: daca mama ta te iubeste prea mult,vei avea probleme de sanatate,daca o femeie isi iubeste prea mult copilul(chiar daca acesta nu s-a nascut) va avea ea probleme de sanatate de obicei genitale sau copilul va suferi de o boala grava,incurabila.Astea mi se par chiar absurditati.

E interesanta de citit dar nu de luat totul ca atare si crezut ca o iei razna :blink:

misu183248 mesaje#148
adriana10 a scris:
Ma bucur ca mai gasesc pe aici persoane care l-au citit pe Lazarev.Totusi parerea mea e ca aceste carti unui om bolnav(de exemplu de cancer) nu face decat sa il bage intr-o depresie.

Sunt de acord cu ideile lui de baza dar sunt cam duse la exagerare :blink: Niste exemple ar fi: daca mama ta te iubeste prea mult,vei avea probleme de sanatate,daca o femeie isi iubeste prea mult copilul(chiar daca acesta nu s-a nascut) va avea ea probleme de sanatate de obicei genitale sau copilul va suferi de o boala grava,incurabila.Astea mi se par chiar absurditati.

E interesanta de citit dar nu de luat totul ca atare si crezut ca o iei razna :blink:

La volumul "Iubirea" m-am oprit la jumatatea cartii.

Dupa cum ai spus sunt lucruri care nu sunt pregatit sa le iau ca atare si am considerat ca e mai bine sa ma opresc.

Ramin doar cu citeva idei:

De tot ce avem (material sau spiritual) si ce facem in viata noastra nu trebuie sa ne atasam sau sa punem mai presus de divinitate.

Cica apar dependente care genereaza agresiunile interioare care ne imbolnavesc sufletul si implicit trupul.

Ar fi multe de explicat dar prefer sa ma opresc aici.

O sa revin cu idei mai pamintesti luate din carti mai normale.

Toate cele bune!

:doh:

xino-blu41 mesaje#149

[

xino-blu, doctorul respectiv e un nasol (ca si altii pe care i-am intalnit eu): cum dumnezeu te lasa sa pleci din cabinet fara sa iti explice despre ce e vorba?!!! ca tu dup-aia te duci acasa si saptamani de zile te intrebi ce e rau cu tine! Du-te la altul (sau tot la el) cu curaj si intreaba ce a vrut sa spuna. Nu te lasa calcat in picioare. Asta e lipsa de profesionalism si bataie de joc.

De unde sa stiu eu - sau tu - ce inseamna? Tulburari de comportament sunt multe si difera unele de altele - e o intreaga categorie (eu asa stiu). Nici macar cineva care a terminat fac de psiho nu poate sa-ti spuna la ce s-a referit dobi... ca numai el stie la care tulburare anume s-a gandit!

Du-te peste el! Good luck! :doh:

da,este o doamna doctor care nu face altceva decat sa ma asculte o ora cum" bat campii"apoi urmeaza "mmm..da"noteaza pe un caietel,apoi imi pune o intrebare stupida ,ma priveste cu subanteles de parca numai ea stie ce stie iar eu nu...apoi se termina ora si ne vedem data viitoare sa vedem ce mai facem...ce mai facem din ce?tulburari de comportament :blink:

......vreau sinceritate,vreau incredere,vreau atitudine....cer prea mult ?nu vreau zambete false si priviri cu subanteles

...sincer ai dreptate cand zici ca merg acasa si ma intreb ce dracu am?...mereu ma intreb ce dracu am...merg luni la ea si ar fi bine sa aiba raspunsuri la intrebarile mele.... :blink:

povestesc maine....ps.nu sunt agresiva

adriana10162 mesaje#150

Exact,nu trebuie sa iubim pe nimeni si nimic mai presus decat Dumnezeu.daca imi spune si mie cineva cum reuseste sa faca asta :blink:

Eu am citit toate volumele imbina realitatea cu aberatia parerea mea :blink: Si la urma urmei nimeni nu te poate asigura ca urmand acei pasi si facand acea purificare spirituala nu o sa te imbolnavesti.Teorii,care nu fac nici bine nici rau :doh:

← Înapoi la Psihologie