Început de flori de camp, Joi 10 nov 2005 · 1.612 răspunsuri · 334.689 vizualizări
Iti recomand filmul ,,secretul'',The Secret.In film apare si o doamna care a trecut prin asa ceva.
http://s4.transfer.ro/storage/d763786ccd.zip am priit link-ul pe mail,asa ca nu sunt sigur ca merge descarcat de acolo(dar cred ca da).
In privinta rasului,,fara sens'',sa sti ca rasul apare atunci cand sesizam absurdul unei situatii,ridicolul si lipsa ei de sens...Rasul are un sens,dar apare la intalnirea cu nonsensul.
Ei, nu exista nimic fara sens, si rasul spanzuratului are un sens. Nu este unul umoristic, ci este un ranjet de triumf, dulcea bucurie a razbunarii.
Umorul chiar ajuta sa scapi de povara unor probleme, sa ajungi sa le privesti mai senin (astfel gasesti si solutii mai repede si mai eficiente). Chiar am vazut in realitate efectul. Citeam undeva ca daca am reusi sa privim cu o doza de umor fiecare problema care ni se iveste, atunci n-am mai simti ca avem probleme, ar fi doar chestiuni de rezolvat. Insa problema e sa gasesti acel umor, lucru care nu e tocmai usor de fiecare data.
Floricik_ a scris:Umorul chiar ajuta sa scapi de povara unor probleme, sa ajungi sa le privesti mai senin (astfel gasesti si solutii mai repede si mai eficiente). Chiar am vazut in realitate efectul. Citeam undeva ca daca am reusi sa privim cu o doza de umor fiecare problema care ni se iveste, atunci n-am mai simti ca avem probleme, ar fi doar chestiuni de rezolvat. Insa problema e sa gasesti acel umor, lucru care nu e tocmai usor de fiecare data.
my own life is a joke, a f''''''g one!!:blink::
eu in perioada in care au inceput toate atacurile de panica si starile astea, inca mai puteam sa rad... si radeam si ma simteam mult mai bine. Acum dupa aproape 2 ani nu prea mai rad deloc sunt deprimat, pierdut ma simt lipsit de sens ma simt neputincios si incapabil de a trai fericit si normal ca ceilalti. Sper sa-i dau de cap, e groaznic.
Am scris in niste posturi anterioare ca mergeam la psihoterapeut. Da, am inceput o psihoterapie dar din cauza atacurilor de panica avute pe drum am renuntat, mai de graba m-am izolat. Stiu ca rezultatul se vede dupa mai multe sedinte, nu e suficient o luna, dar ... I have no words, atacurile acelea groaznice, din taxiuri, sau pe strada pur si simplu ma inchid in casa.
Editat Mar 8 apr 2008 19:56
matt_87 a scris:eu in perioada in care au inceput toate atacurile de panica si starile astea, inca mai puteam sa rad... si radeam si ma simteam mult mai bine. Acum dupa aproape 2 ani nu prea mai rad deloc sunt deprimat, pierdut ma simt lipsit de sens ma simt neputincios si incapabil de a trai fericit si normal ca ceilalti. Sper sa-i dau de cap, e groaznic.Am scris in niste posturi anterioare ca mergeam la psihoterapeut. Da, am inceput o psihoterapie dar din cauza atacurilor de panica avute pe drum am renuntat, mai de graba m-am izolat. Stiu ca rezultatul se vede dupa mai multe sedinte, nu e suficient o luna, dar ... I have no words, atacurile acelea groaznice, din taxiuri, sau pe strada pur si simplu ma inchid in casa.
stiu matt cum e, naspa de tot.cateodata imi vine sa urlu la cat de neputicios sunt!ma chinui in fiecare zi sa trec peste anumite senzatii, gafai din greu la servici unde ma simt aiurea.
eu vreau sa zic ca am pierdut oarecum si sprijinul celor din jur. Pt ca i-am disperat si ii inteleg. Nu e usor sa stai pe langa un anxios, care toata ziua zice simt aia ma doare aia sau ce o fi ?! oare am probleme cu inima ? Si numai cuvinte din astea ies pe gura mea, sunt prea concentrat pe toata chestia asta...
matt_87 a scris:eu vreau sa zic ca am pierdut oarecum si sprijinul celor din jur. Pt ca i-am disperat si ii inteleg. Nu e usor sa stai pe langa un anxios, care toata ziua zice simt aia ma doare aia sau ce o fi ?! oare am probleme cu inima ? Si numai cuvinte din astea ies pe gura mea, sunt prea concentrat pe toata chestia asta...
si eu la fel, dar este greu s ate gandesti la altceva cand te apuca atatea si te simti in pragul colapsului.am noapte cosmaruri urate si nu pot sa dorm, ma apuca fel de fel de stari d erau, stau si ma uit p pereti!
cred ca acesta va fii ultimul meu meu mesaj pe partea asta...din forum....dar din experientele mele...bune si rele...de anxietate si atacuri de panica trecii..inca fff usor...eu zic ca fata de altii am reusit sa trec cumva cumva,insa e nevoie de multa vointa ...si sa incerce sa steie cat mai departe de lucruri care ii fac tristii sau ii plafoneaza sa nu se inchida in ei
EU zic la revedere si sanatate la toti...consider ca acest forum mai mult ma agita 
erena a scris:EU zic la revedere si sanatate la toti...consider ca acest forum mai mult ma agita
Cam asa, tu ai povestit ce ai indurat in familie, restul doar descriu propriile simptome si tin ascunse faptele. Daca ar descrie fiecare faptele din familia personala, ati putea face un grup de sustinere aici in virtual pe baze realiste si sincere.