se pare ca toata lumea s-a vindecat de anxietate de numai este nimeni pe aici... ma bucur pentru toti care au trecut peste asta da intre timp eu ce fac.. cu cine mai vb de asta si de fobiile mele si de starile alea nasoale pe care le am?
Anxietate
Început de flori de camp, Joi 10 nov 2005 · 1.612 răspunsuri · 334.689 vizualizări
cu mine
daca vrei da-mi si add pe messenger;)
eu sincer nu prea stapanesc termenul de anxietate dar in fine sunt si eu intr-o perioada semi-critica a vietii in care vad totul ca fiind, ca sa nu spun negru, relativ.
dar citind unele topicuri de pe-aici mai ales cele cu crizele de spasmofilie and so on, parca imi mai trce 
, ma apuca un pic frica. imi zic bine macar ca sunt sanatos ;)
bai da asta e deja... sunt singura cu probleme pe aici deja ma simt prost
oricum si dac nu sunteti cu problemete tot puteti sa mai dati sfaturi :P
erena21 a scris:bai da asta e deja... sunt singura cu probleme pe aici deja ma simt prostoricum si dac nu sunteti cu problemete tot puteti sa mai dati sfaturi :P
Buna!
Povesteai mai sus de niste "atacuri de spasmofilie"......
Te-a diagnosticat vreun medic cu spasmofilie?
Ce tratament faci pentru asta?
purple_november a scris:Buna!Povesteai mai sus de niste "atacuri de spasmofilie"......
Te-a diagnosticat vreun medic cu spasmofilie?
Ce tratament faci pentru asta?
da la spital...in fine fac injectii cu calciu da nu prea ajuta .. adica nu stiu vad eu ca mai am de facut inca vreo 2 luni cel putin
starile astea de anxietate au inceput sa ma dispere, adica acu mie bine dupa 5 minut devin depresiva... deja cred ca CINEVA isi bate joc de mine :)
Injectii si perfuzii cu calciu , vitamine etc am facut toata adolescenta mea si nu m-au ajutat cu nimic !
Daca nu iti constientizezi problemele ce iti genereaza starile de anxietate nu ai sa te tratezi in veci ! Ptr asta trebuie sa fii sincera cu tine si ai nevoie de un psihoterapeut competent care sa te indrume !
Momentan nu am psihoterapeuti sau psihologi competenti prin zona si nici posibilitati materiale nu as avea , asa ca sunt nevoit macar sa incerc sa imi fac "terapie" singur ! Si e cat de cat benefica decat deloc !
Editat Dum 2 dec 2007 15:34
da cam nasol, dar cum adica sincera.. in ce sens.. si apoi eu incerc sa imi dau silinta la terapie da hmm nu mi-e usor este greu sa vb cu el atatea :) , da sper sa pot cat mai repede sa trec peste stare asta
Pai astazi mi-a fost facut de catre terapeutul meu un test pentr a determina nivelul depesie..ala a iesit bine adica eram foarte bine dispusa si mi-a si zis ca daca il facea saptamana trecuta isea nasol...in fine mi-a mai facut un test super lunggggggg din care reiese ca am depasit nivelul maxim admis , adica reise : hiperemotivitatea, anxietate,ciclotimie, nestapanie(asa cred ca a zis) si exuberanta....si a mai zis ca combinatia care mi-a iesit este cam ciudata si destul de periculoasa, si mi-a mai zis ca sunt destul de ciudata la sensul ca este foarte dificil ca cineva sa reuseasca sa ma cunoasca,ca nu ridic barierele din jurul meu si las sa vada numai ce veau eu cei din jur...si asta ma facut sa ma simt un pic suparata
erena21 a scris:se pare ca toata lumea s-a vindecat de anxietate de numai este nimeni pe aici... ma bucur pentru toti care au trecut peste asta da intre timp eu ce fac.. cu cine mai vb de asta si de fobiile mele si de starile alea nasoale pe care le am?
Buna seara tuturor!!!
Sunt noua pe aici... asa ca fiti blanzi... Va rog sa cititi si povestea mea si daca aveti un sfat si pentru mine, va multumesc din suflet/
In urma cu 3 ani am suferit o interventie chirurgicala destul de ... brusca si dificila. Am trecut cu bine peste ea dar odata ajunsa acasa au aparut atacurile de panica. Simteam ca totul se prabuseste in jurul meu, pulsul si frecventa respiratiei cresteau foarte mult, auzeam tot ce se intampla in jurul meu, dar nu puteam reactiona in niciun fel. Dupe 3 astfel de episoade in decurs de o saptamana, am ajuns la psiholog. Zic eu ca m-a ajutat foarte mult acest lucru, am gasit "izvorul" fricii mele si atacurile de panica au disparut la fel de brusc cum aparusera.
Acum simt ca "dezvolt" o frica ce ar putea reaprinde atacurile... si sincer imi e groaza ptr ca sunt intr-o perioada mai delicata... Sunt insarcinata, imi doresc (ne dorim) foarte mult acest copilas, eu am unele probleme care sincer credeam ca ma vor lasa fara aceasta bucurie pe lume, dar iata ca Dumnezeu a fost / este tare bun cu mine. Buuuun, si acum sa spun esentialul... Printre analizele de sarcina se numara si testul HIV. Ei bine, oameni buni, imi este groaza de testul asta... Zile si nopti am stat si m-am perpelit pe toate partile, mi-am numarat in gand relatiile, i-am "evaluat" pe oamenii aia: "se poate?", "nu, nu se poate"... Ultimul dinaintea sotului meu am aflat ca e tatic (wow, ce bucurie, ca o garantie ca sunt ok) parca am prins ceva curaj... Dar demonul din mintea mea nu-mi da pace "Dar, daca......????" Of, Doamne... Azi am aflat ca la angajare (acum 2 ani si 3 luni mi s-a facut acest test si a iesit negativ - deja eram cu sotul de cateva luni bune) Of, Doamne, iar m-am linistit! Dar demonul mi-a adus aminte ca am tot vizitat stomatologul si eu si sotul, sotul chiar a avut si o interventie chirurgicala de deviatie de sept... si dacaa.......????? In concluzie azi am fost la doctora de familie, pentru analize (joi mi se va recolta sange ptr o gramada de analize printre care si testul acesta care ma distruge.............) Doamne, nici nu stiu ce vreau de fapt sa va intreb, cum sa imi fac curaj sa trec prin aceste zile pana la rezultat? Inainte fumam, probabil ar fi fost o... alinare asta, acum nu mai fumez... Aveti vreun sfat pentru mine? Nu stiu daca sunt un om asa de puternic... Cred ca mamele ar trebui sa fie puternice, nu? Mi-e tare greu... Nu stiu daca m-am facut inteleasa ptr ca nu stiu cat de coerenta sunt... Nu am dormit aproape deloc noaptea trecuta...