ce poti sa uiti? putem noi comanda creierului ce sa uite?
avem doar impresia ca uitam
in cel mai fericit caz, nu ne gandim prea des
si fapta doare indiferent ca e iertata sau nu atunci cand iti reapare in ganduri
DESPRE IERTARE
Început de annajanette, Sâm 23 mai 2009 · 80 răspunsuri · 13.081 vizualizări
fulgdenea a scris:ce poti sa uiti? putem noi comanda creierului ce sa uite?avem doar impresia ca uitam
in cel mai fericit caz, nu ne gandim prea des
si fapta doare indiferent ca e iertata sau nu atunci cand iti reapare in ganduri
daca ierti uiti eu am patit-o urat cu cineva dar am iertat si a tecut acum sta in belgia si cand vine sintem nedespartiti . si asta datorita altei persoane care ma invatat multe .
atata timp cat iti mai amintesti, inseamna ca n-ai uitat
ai dat un exemplu fericit
daca persoana aceea ti-ar face maine un lucru foarte grav, crezi ca ai ierta iar cu aceeasi seninatate?
oare nu ti-ai aminti si prima fapta iertata?
fulgdenea a scris:atata timp cat iti mai amintesti, inseamna ca n-ai uitatai dat un exemplu fericit
daca persoana aceea ti-ar face maine un lucru foarte grav, crezi ca ai ierta iar cu aceeasi seninatate?
oare nu ti-ai aminti si prima fapta iertata?
nop as iert-o . am o tante care imi face zilnic zile fripte si totusi tre sa o iert caci altfel am sta numai cu cutitele in mana daca mi-as aduce aminte tot ce imi face as fi la 9 cu terapie socuri electrice 
asa ca iau totul ca o gluma si rad . o iert in fiecare zi de n ori.
K0ntr0VerSy a scris:Nu crezi ca ura e un sentiment uman, ca un gest refex?Crezi ca asta se induce, se imblanzeste, se modeleaza?
Iubirea se provoaca?
Toate bune, Sarazine.
salut
nu, nu cred ca ura e ca un gest reflex, nici iertarea, de altfel ( cred nu insensul de credinta in acest context, ci in sensul de insumare a celor cunoscute)
iubirea o consider un gest reflex, fara nici o legatura cu ura sau iertarea ( iubesc ce exista , pentru ca exista si am intalnit ). Cand 'iubirea se provoaca' , se introduce in parametrii masurabili si exprimabili, o consider orice altceva decat iubire ( mergand de la explozie hormonala pana la admiratie)
gest reflex e pumnul ala de ziceai ca'l dai ca raspuns unei palme. Iertarea si ura le vad ca 'pseudosentimente'- induse de educatie, valori personale, modalitate de a rezolva lucrurile; ex. : daca m'ai pocnit si raman de lemn tanase sint un om slab, fara coloana si asta iti va permite tie sa o faci din nou...sau daca m'ai pocnit si te pocnesc inapoi sint un om slab fata de ( instinctele mele sau religia mea)...aici am cunoscut mai multe variante de raspuns. Le vad ca pe reactii semiconstiente, amarnic de modelate de starea de spirit, contrareactia mediului inconjurator, evolutia personajelor implicate. Bine, astea sint doar pareri personale, cum am spus, rezultate in urma insumarii celor cunoscute pana acum- posibil sa invat altele, care sa le puna intr'o alta lumina
si cred ca amandoua perpetueaza situatia , agresiunea, frustrarea...neaducand nici o rezolvare definitiva
o cale...diferita pe care eu o vad inchizand o astfel de situatie- intelegerea; sa poti sa ajungi sa cunosti atat de bine persoana respectiva incat sa intelegi de ce a facut'o...atunci iti va parea inutila riposta
annajanette a scris:MI S-A INTAMPLAT IN URMA CU CEVA TIMP O POVESTE IN CARE EU AM GRESIT ACUZAND PE NEDREPT PE CINEVA I-AM CERUT IERTARE IAR PERSOANA RESPECTIVA IN LOC SA MA IERTE INTRUCAT NU ERA CEVA GRAV ACUM CULMEA MA SI DESCONSIDERA. EU AS VREA SA VB DESPRE ACESTA TEMA-IERTAREA INTRUCAT MIE MI SE PARE CA NUMAI OAMENII ADEVARATII STIU SA ISI CEARA IERTARE INSA OBSERV CA ESTE ALTFEL INTERPRETATA ACEASTA ATITUDINE.
INAINTE SA IERTI PE CINEVA TREBUIE SA TE IERTI PE TINE .
CAND CERI IERTARE CUIVA SI EL NU TE IARTA ,ATUNCI INTREABAL CE AI PUTEA FACE CA SA TE IERTE .
DACA ITI CERE CEVA GREU SAU IMPOSIBIL LASA SA TREACA TIMPUL SI CAND CREZI CA S AU LINISTIT ,, APELE ,, MAI INTREABAL ODATA (DACA CONTEAZA IERTAREA LUI)
IMI PARE BINE CA AM GASIT PE ACEST FORUM UN OM CARE VREA SA FIE IERTAT DE CATRE ALT OM ,ASA CEVA MAI RAR DAR NU IMPOSIBIL PENTRU TOATA LUMEA .
SA IERTI PE CINEVA CARE TI A GRESIT E UNUL DIN CELE MAI FRUMOASE LUCRURI PE CARE LE PUTEM FACE .
*fulgdenea* a scris:ce poti sa uiti? putem noi comanda creierului ce sa uite?
avem doar impresia ca uitam
in cel mai fericit caz, nu ne gandim prea des
si fapta doare indiferent ca e iertata sau nu atunci cand iti reapare in ganduri
NU PUTEM SA UITAM PE NIMENI CARE NE A FACUT UN RAU
PUTEM INSA SA L IERTAM SI ASTFEL NE VA FI MULT MAI USOR .
"Daca Dzeu iarta, noi de ce nu iertam?!"
Hmm...ti se pare politicos sa-i faci concurenta lui Dzeu?
Iertarea este un har divin.
Oamenii nu pot ierta.
Chiar daca ei isi imagineaza asta
5 o a scris:
Da, noi putem sa gresim , ca sa-i dam lui Dzeu de lucru. Ne aducem si noi contributia.
annajanette a scris:MI S-A INTAMPLAT IN URMA CU CEVA TIMP O POVESTE IN CARE EU AM GRESIT ACUZAND PE NEDREPT PE CINEVA I-AM CERUT IERTARE IAR PERSOANA RESPECTIVA IN LOC SA MA IERTE INTRUCAT NU ERA CEVA GRAV ACUM CULMEA MA SI DESCONSIDERA. EU AS VREA SA VB DESPRE ACESTA TEMA-IERTAREA INTRUCAT MIE MI SE PARE CA NUMAI OAMENII ADEVARATII STIU SA ISI CEARA IERTARE INSA OBSERV CA ESTE ALTFEL INTERPRETATA ACEASTA ATITUDINE.
Nu iarta ca au orgoliu prea mare. Oricum nu trebuie sa pui la suflet asta, trebuie sa fi tu impacat cu tine ca ti-ai recunoscut greseala ti-ai cerut scuze si ai vrut sa repari ceea ce ai stricat. Daca nu se vrea asta e si trecem mai departe
Tocmai am inteles dintr-o intamplare trista (si recenta) ca cel mai greu ii iertam nu pe cei care oricum nu s-au bucurat de increderea noastra,ci pe cei carora le-am acordat-o.
Explicatia,e ca trebuie sa trecem mai intai cu iertarea prin ograda noastra,sa ne iertam pe noi insine ca am acordat credit,ba chiar ca am investit afectiune,eforturi ale bunavointei,ale dorintei de a ajuta si chiar sacrificii pentru persoana care rasplateste binele cu rau...
Sentimentul acut de ciuda ca ne-am lasat mintiti,inselati si TRADATI,ba chiar si numai ca "am lasat garda jos" fata de persoane care s-au dovedit nu prieteni,ci dusmani,este mai greu de depasit decat ofensa gratuita adusa de cineva cu care nu am avut nimic...
Din acest motiv,a aparut si trista zicere "nici un bine nu ramane nepedepsit".
E absurd sa trebuiasca sa te ierti pentru ca ai facut bine cuiva...sau ca te-ai purtat omeneste...ca ai acordat incredere,ca te-ai deschis fata de cineva,ca ai fost onest,sincer,generos,ca ai fost BUN.
Si tocmai asta face atat de grea iertarea in cazul asta,ca de fapt,in sinea ta,te condamni pe tine pentru ca ai fost un FRAIER.
Cum de nu ai vazut ca persoana careia ii vroiai binele,iti uneltea raul?...ca persoana pe care ai ajutat-o facand sacrificii poate,nu stie cum sa iti faca tot raul care-i sta in putinta...
Vezi,ajungi in mod aberant sa nu-ti poti ierta TIE bunatatea,bunavointa,onestitatea,generozitatea,prietenia...toate calitatile care te fac om.Si ASTA te face sa il URASTI pe cel ce te-a impins aici,ca a reusit sa te faca sa iti detesti toate calitatile umane,sa-ti fie RUSINE de ele!
Sa te urasti PE TINE pentru ele...
Nu e raul facut de acea persoana,care e de neiertat...peste ala ai putea de fapt sa treci usor...
Uneori este un fleac,un gest marunt de meschinarie,fara consecinte serioase...o vorba taioasa,o privire dispretuitoare,o barfa care-ti ajunge la ureichi,o minciuna poate...un secret...ba chiar o...SCUZA.
Pentru ca da,si scuzele cuiva pot sa raneasca cumplit...desi (si poate ca tocmai de-aia)porta aparenta unor gesturi de impacare,de mediere si de umilinta...
Si e doar o aparenta...
Asa ca,vedeti,pentru a ierta,pe oricine si orice,trebuie sa te ierti pe tine de fapt,in primul rand.Dupa ce faci asta,restul e un fleac. 