Dumnezeu si Biblia -puncte de vedere atee

SuicideMan a scris:

-Dar de unde stiti ca exista sigur dumnezeu ?

si de exemplu daca exista?mai bine ajung in rai decat sa blabla

Credinta nu inseamna sa stii. Credinta inseamna sa crezi

Poti ajunge in rai si fara sa crezi in El, asta fiind credinta mea. Important e sa fii un om care nu face rau altora, pe cat poate.

Poti sa explici si credinta asta logic, bineinteles. Nu inseamna insa ca aceasta logica stii ca e completa sau chiar buna. Tot ce este uman pana la urma are o pornire de conventie. La fel ca la fizica - neglijam anumiti parametri si tratam cazuri reduse la 'absurd'

Uite un exemplu: Eu cred ca toti oamenii ne nastem cu dreptul la fericire. De multe ori noi intelegem fericirea ca lipsa de suferinta. In timp, ajungem sa ne pierdem acest drept, nefericind pe altii. Dar fericind pe altii tot in timp, putem oare recastiga acest drept la fericire? In fond, doar incercand sa fericim pe altii ne da un sentiment de fericire, nu?

Ai sa-mi spui si tu de copiii care se nasc bolnavi. Iar, daca privim fericirea ca fiind lipsa totala de suferinta, aceasta teorie personala nu merge, just. Daca fericirea o privim doar ca viata lunga si linistita pana la batranete si nu consideram ca dupa moarte nu exista posibilitatea sa continuam spiritual, iar nu functioneaza.

Daca..

Dar iar, suferinta ne ajuta sa evoluam, nu doar ne 'doare'. Poate trecand prin moarte in sine, evoluam spiritual si tindem in fond spre fericirea desavarsita.

Caci multi cred ca drumul e mai important decat finalul si concretul. Drumul spre..

Un alt exemplu, vis-a-vis de razbunare: cineva spunea asa (imi scapa acum autorul) - Daca te razbuni, e ca si cum ai bea singur dintr-o sticluta de otrava crezand ca dusmanul tau va muri .

Prin urmare, nu e musai ca ne pedepseste Dumnezeu cand ne razbunam, ci singur ne facem rau prin actul razbunarii. Interpretarea Bibliei nu e atat de usor de facut, caci pana la urma e scrisa cu multe multe metafore.

Si o interpretare nu poate garanta ca am inteles cu adevarat ce a vrut sa spuna...autorul, nu?

Un ateu poate sa spuna: Eu nu stiu sau nu cred ca Dumnezeu exista, insa e fals sa concluzioneze ca 'Dumnezeu NU exista'. Nu are de unde sa stie, la fel cum nici un crestin nu are de unde sa stie ca Dumnezeu exista. Poate doar crede ca exista, mai mult nu i s-a dat ca si capacitate de cunoastere. E limitat in cunoastere. Insa, nu doar in dogma crestina se vorbeste despre lumea nevazuta. Ci in toate religiile si credintele, de fapt.

ce nu vedem, nu putem stii. Eventual putem simti. Iar a simti nu inseamna a sti cu siguranta

Sa crezi in ceva pe care nu l-ai vazut, simtit, sau macar o dovada cumc a ar exista, e ceva .... stupid

King1 a scris:

Cum vezi tu libertatea?

De ce ti se pare ca esti ingradit?

E evident ca "cineva nu ne lasa liberi", dar de ce sa ne afecteze asta atat de mult?

Nu poţi şti ce e libertatatea dacă nu ai fost liber, dar nici nu o apreciezi până nu eşti lipsit de ea.

Din fericire, libertatea de gândire nu ţi-o poate lua nimeni odată ce ai cucerit-o, dar e greu, dacă ai fost crescut într-un mediu restrictiv, să o dobândeşti.

Sunt două probleme aici: libertatea mea şi a celorlalţi. Nu este foarte uşor să gândeşti liber într-o ţară (lume) plină de prejudecăţi, unde mass-media este plină de superstiţii şi informaţii cu caracter ideologic (în acest sens, religia este o formă de ideologie), cu care se încearca manipularea minţii. Nu pot spune că sunt complet imun la manipulări, dar în anii comunismului, şi mai apoi ajutat şi de filosofie, am reuşit să rezist suficient pentru a vedea unde duce lipsa de libertate de gândire a celorlalţi: la un comportament gregar, la decizii eronate, la reducerea dramatică a potenţialului intelectual, la înlocuirea unor forme superioare de cunoaştere a realităţii cu concepţii depăşite. În România, consecinţa este rămânerea în urmă d.p.d.v. economic, marasmul politic şi criza valorilor.

De ce ne afectează atât de mult lipsa libertăţii de gândire?

În primul rând, pentru că se elimină răspunderea deciziilor noastre. De fapt, decizia este pasată la un alt nivel.

În al doilea rând, pentru că se pierde obişnuinţa de a lua decizii la nivel individual, iar atunci când acest gen de oameini sunt puşi în faţa unor situaţii neprevăzute, apar blocaje.

În al treilea rând, pentru că, atunci când luăm o decizie, trebuie să avem în faţă cât mai multe alegeri posibile, pe care să le cântărim. Da, una din alegeri poate fi şi urmarea unor poveţe din Biblie, dar trebuie să facem alegerea noi, de fiecare dată, fără idei preconcepute, că tot ce scris în Biblie este automat bine sau rău.

SuicideMan a scris:

Sa crezi in ceva pe care nu l-ai vazut, simtit, sau macar o dovada cumc a ar exista, e ceva .... stupid

Din perspectiva ta :)

SuicideMan a scris:

Sa crezi in ceva pe care nu l-ai vazut, simtit, sau macar o dovada cum ca ar exista, e ceva... stupid.

De cele mai multe ori acele lucruri(simtiri deosebite, vise, vedenii, semne) se intampla doar dupa ce crezi cu tarie. Asa ca nu te astepta sa vezi vreun semn divin prea curand, mai ales daca nu ai sufletul deschis. Si chiar daca ar aparea, chiar langa tine, tot nu l-ai percepe.

Marinel a scris:

Nu poţi şti ce e libertatatea dacă nu ai fost liber, dar nici nu o apreciezi până nu eşti lipsit de ea.

Din fericire, libertatea de gândire nu ţi-o poate lua nimeni odată ce ai cucerit-o, dar e greu, dacă ai fost crescut într-un mediu restrictiv, să o dobândeşti.

Sunt două probleme aici: libertatea mea şi a celorlalţi. Nu este foarte uşor să gândeşti liber într-o ţară (lume) plină de prejudecăţi, unde mass-media este plină de superstiţii şi informaţii cu caracter ideologic (în acest sens, religia este o formă de ideologie), cu care se încearca manipularea minţii. Nu pot spune că sunt complet imun la manipulări, dar în anii comunismului, şi mai apoi ajutat şi de filosofie, am reuşit să rezist suficient pentru a vedea unde duce lipsa de libertate de gândire a celorlalţi: la un comportament gregar, la decizii eronate, la reducerea dramatică a potenţialului intelectual, la înlocuirea unor forme superioare de cunoaştere a realităţii cu concepţii depăşite. În România, consecinţa este rămânerea în urmă d.p.d.v. economic, marasmul politic şi criza valorilor.

De ce ne afectează atât de mult lipsa libertăţii de gândire?

În primul rând, pentru că se elimină răspunderea deciziilor noastre. De fapt, decizia este pasată la un alt nivel.

În al doilea rând, pentru că se pierde obişnuinţa de a lua decizii la nivel individual, iar atunci când acest gen de oameini sunt puşi în faţa unor situaţii neprevăzute, apar blocaje.

În al treilea rând, pentru că, atunci când luăm o decizie, trebuie să avem în faţă cât mai multe alegeri posibile, pe care să le cântărim. Da, una din alegeri poate fi şi urmarea unor poveţe din Biblie, dar trebuie să facem alegerea noi, de fiecare dată, fără idei preconcepute, că tot ce scris în Biblie este automat bine sau rău.

La nivel particular:

Eu ma simt totalmente liber in gandire, neingradit de nimic. Cand gresesc, imi asum raspunderea faptelor si chiar daca imi e greu, recunosc greseala/pacatul. Niciodata nu plasez vina in seama altuia.

In Romania, da. Peste tot sunt manipulatori, oameni care incearca sa ne manevreze. Putini sunt cei care au capacitatea sa filtreze informatiile si imaginile care ne invadeaza zi de zi.

King1 a scris:

De cele mai multe ori acele lucruri(simtiri deosebite, vise, vedenii, semne) se intampla doar dupa ce crezi cu tarie. Asa ca nu te astepta sa vezi vreun semn divin prea curand, mai ales daca nu ai sufletul deschis. Si chiar daca ar aparea, chiar langa tine, tot nu l-ai percepe.

Adică: Vezi lucruri iraţionale atunci când renunţi la raţiune.

Nu ai gândit sau spus niciodată:

"M-a ajutat Dumnezeu" sau "Dracul m-a pus" ?

Pentru că, vezi, e vorba şi despre succese, nu doar despre eşecuri.

Iar dacă niciodată nu ai folosit prima expresie, ce rost mai are credinţa?

Marinel a scris:

Adică: Vezi lucruri iraţionale atunci când renunţi la raţiune.

Nu ai gândit sau spus niciodată:

"M-a ajutat Dumnezeu" sau "Dracul m-a pus" ?

Pentru că, vezi, e vorba şi despre succese, nu doar despre eşecuri.

Iar dacă niciodată nu ai folosit prima expresie, ce rost mai are credinţa?

Acceptarea credintei nu inseamna renuntarea la ratiune. De ce sa fie lucruri irationale? Pot fi chiar lucruri fizice.

Nu obisnuiesc sa cer lucruri materiale de la Dumnezeu pentru ca ar fi un nonsens. Nu ne indeamna la materialism. Ti se pare o ingradire daca ma rog la Dumnezeu pentru sanatea cuiva? Mie mi se pare o deschidere catre infinit.

King1 a scris:

Acceptarea credintei nu inseamna renuntarea la ratiune. De ce sa fie lucruri irationale? Pot fi chiar lucruri fizice.

Vorbesc de credinţă într-un sens mai larg, cuprinzând şi pseudoştiinţele, şi convingerile politice şi altele asemenea. Nu mă refer la sensul "slab" al verbului " a crede" din: "cred că mâine va ploua".

Poţi ajunge la credinţă şi prin raţionamente, ca Descartes, pentru că şi un raţionamnet greşit este tot un raţionament, dar credinţa duce la o fundătură. E mai uşor pentru tine dacă te gndeşti la un exemplu din afara religiei, să zicem la vânătorii de OZN-uri. Din momentul în care au ajuns să credă în ele, acceptă orice mărturie, chiar la a 14-1 mână, ignoră orice dovadă contrară crezului lor, se întâlnesc cu persoane cu păreri similare, şi prin asta îşi întăresc şi mai mult credinţa. Ajung să vadă lucruri inexistente,creierul lor este pregătit să transforme senzaţiile simple în dovezi în favoarea credinţei, sau chiar să "fabrice" dovezi, fără să-şi dea seama că sunt simple închipuiri.

Sună ciudat, dacă te gândeşti la credinţele altora, şi îţi spui: "Bine, dar la mine e altceva, credinţa mea este adevărată".Dar aşa gândesc toţi! Nici un credincios nu va spune altceva. Pe de altă parte, nici nu contează, în acest context, dacă ceea ce crezi este adevărat, în fond, din numerosele credinţe, unele pot fi corecte. Poate chiar suntem vizitaţi de extratereştri. Ceea ce este profund greşit este modul de gândire descris mai sus.

Marinel a scris:

Din pacate sau din fericire nu exista dovezi contrare credintei mele. Dovezi care sa fie macar 1% pertinente. In schimb mici(sau mari argumente depinde de tabara din care faci parte, dar totusi argumente) care sa arate ca exista Dumnezeu si viata de dupa moarte mai exista.

Stii care e problema? Nu toti care se roaga au capacitatea de a stabili o legatura puternica cu Dumnezeu pentru a produce schimbari vizibile. Iar asta e din cauza credintei insuficiente.

L-ati vazut vreodata pe "Dumnezeu"?Stiti ca v-a ajutat?Va facut vreodata Satan rau?Stiti ca v-a facut?

Cred ca va fi ultimul meu post la categoria asta, sper ca oamenii sa se trezeasca mai devreme si sa isi dea seama ca e manipulata de toate cacaturile de biserici si de tv/net.