Psiholog aici pe forum

Nightingale a scris:

girl dream, nu mai pot sa ma controlez, cand am o cadere nervoasa, dintr-un motiv, cum a fost azi de ex, pot acum sa rad, peste jumatate de ora deodata se intuneca totul in mintea mea si ma apuca plansul, acum 1 ora pur si simplu ca sa nu tip - si nu de nervi ci de tristete, nu stiu cum sa explic, poate nu se inteleg prea bine..- pur si simplu mi-am muscat dosul palmei de am o vanataie cat oul. Abia dupa ce mi-am desclestat gura am realizat ce am facut si nu am simtit nicio durere. simt ca urasc atat de mult viata asta, si nu o zic pur si simplu. simt ca o urasc. cu toate lucrurile pe care mi le-am dorit din toata inima si pe care nu le-am avut. Si nu ma refer la lucruri materiale

Deci ce ai facut tu face parte din automutilare,preferi durerea exterioara decat cea interioara,mda eu ma taiam cu lama pe mana.....te poti controla daca vrei.doi la mana acele tratamente sunt bune in cazuri majore ,daca iei sub suraveghere si nu faci abuz,sa fim seriosi acum pai daca tu o tii tot asa nu stii in ce stare poti ajunge,eu una am patito, din cauza ca foarte multe lucruri s-au adunat in viata mea,esecuri,familie dezorganizata,intamplari neplacute am ajuns la o astfel de stare.Si medicamentele au un rol,pe moment te ajuta in timp ai nevoi de psiholog,eu am luat si medicamente si am facut si psihoterapie.

Nightingale a scris:

multumesc, da, problema nu era neaparat ca nu vreau sa paltesc si ca vreau ceva pe gratis, doar ca stau prost cu banii, ma pregatesc dupa licenta sa dau la o alta facultate iar materialele care imi trebuie sunt multe si costisitoare. serviciu nu mai am.. adica pana mai anul trecut aveam proiecte de colaborare din care castigam ceva, acum nu mai am. m-am interesat la o clinica, de preturi. un consult psihologic de 30 minute este 20 lei. deci o ora ( in care nu apuci sa zici mai nimic) m-ar costa 40 lei. asta e singura problema.. ma gandesc daca nu pot totusi sa ma ridic singura de jos, pentru ca o facultate este mai importanta decat psihicul meu nenorocit.

Mai sincer eu platesc la psiholog pentru 45 de minute 70 de lei.....hm.... tu cred ca ai gasit foarte bine nu bine.....

Trebuie sa inveti sa faci acel timp sa devina suficient,daca vrei sa dai cat mai putin,iti expui repede problema si restul vei asculta,iti iei notite in timpul idscutie si acasa vei sta mai mult sa meditezi,deci va trebuii ca tu sa muncesti mai mult.

greseala ca facultatea e mai importanta decat sanatatea mea mentala am facut-o si eu, si am fost rau de tot plus ca imi era frica sa nu fiu criticata ca merg la psiholog,si ca iau medicamente chiar de catre parintii mei,si chiar a fost asa,prea multa sustinere nu am avut de la familie mai mult reprosuri.Dar a fost sora mea si o pritena foarte buna care au stat si m-au ajutat.

Nightingale a scris:

si imi doresc si sa intru la facultate, stiu ca sansele sunt putine, suntem prea multi pe loc, mult prea multi, si simt ca am emotii groaznice, psihicul nu am ajuta, ar trebui sa fiu optimista si increzatoare in fortele proprii pentru a reusi si astea tocmai acum ma lasa. ma gandesc ca daca voi pica dezamagirea va fi cumplita. si uite asa.. voi ramane cu facultatea asta pe care o termin in vara, facultate care nu-mi aduce nicio satisfactie, am facut-o ca trebuia sa fac ceva si cat urasc eu sa fac ceva ce incepe cu trebuie . Sunt dezamagita din pct de vedere profesional, ma simt un robot care a facut ceva la comanda pentru ca altfel mori de foame in lumea asta. si am atata ciuda ca nu am avut curajul pe vremea cand aveam 18 ani sa spun ca eu vreau alta facultate si nu asta. Sunt la Limbi si Literaturi Straine - engleza- spaniola. Stiam limbile astea foarte bine si m-am gandit ca va fi cea mai usoara faculate si nu mi-a mai pasat. am zis ca daca oricum visul meu nu se poate realiza, sa am macar diploma pe astea 2 limbi pe care le stiam. si intr-adevar facultatea a fost usoara.. o termin acum, fara nicio satisfactie

Fa un tef din faptul ca vrei sa intri la cea de-a doua facultate ,dar daca tot iti place sa faci scenari fale macar pozitive,nu te mai gandii ca daca nu e asa si pe dincolo gandestete doar mama ce fain ar fi...sa...si sa... si as fi cea mai fericita,auto programeazati creierul si gandind asa vei avea de castigat....pentru ca daca tot te gandesti la ce e mai rau te programezi si asa se intampla....dar gandind pozitiv vei face posibil sa fie totul frumos.

Si de ce sa fii dezamagita,termini o facultate,sincer chiar daca nu este ce ti-ai dorit tu insa pentru cineva cu o stare depresiva atat de adanca e o mare reusita,gandestete ca daca erau multi altii in locul tau renuntau,si in plus ai zis ca ai avut si ceva probleme de sanatate,pai sa am ceva probleme mai mari de sanatate ,sa am o depresie ...deci si probleme emotionale si sa reusesc sa termin o facultate care nici nu ma incanta foarte tare eu vad ca e o reusita.Cati ar fi reusit sa faca.Deci ai muncit si ai luptat sa ajungi pana aici,cred ca trebuie sa vezi partea pozitiva,eu una poate renuntam de eram in locul tau.Deci poti si ai demonstrat asta insa tu nu poti vedea asta......

am fost la un punct de a renunta, acum in ultimul an dar mi-am zis ca daca tot mi-am pierdut cativa ani cu facultatea asta macar sa trag de mine sa o si termin., indiferent daca voi trece la limita. o sa o termin, nu o sa o las exact acum in ultimul an. daca eram anul 1 sau 2.. la inceput, poate, adica sigur o lasam. si nici pe ai mei nu as vrea sa ii dezamagesc daca as renunta.. bine macar ca e ultimul an.

si da.. in momentul asta prefer durerea fizica. este prima data cand mi-a venit instinctul de a-mi musca dosul palmei, simteam ca o sa sparg oglinda din fata mea in mii de bucatele. asa ca am ales mana..

Nightingale a scris:

am fost la un punct de a renunta, acum in ultimul an dar mi-am zis ca daca tot mi-am pierdut cativa ani cu facultatea asta macar sa trag de mine sa o si termin., indiferent daca voi trece la limita. o sa o termin, nu o sa o las exact acum in ultimul an. daca eram anul 1 sau 2.. la inceput, poate, adica sigur o lasam. si nici pe ai mei nu as vrea sa ii dezamagesc daca as renunta.. bine macar ca e ultimul an.

si da.. in momentul asta prefer durerea fizica. este prima data cand mi-a venit instinctul de a-mi musca dosul palmei, simteam ca o sa sparg oglinda din fata mea in mii de bucatele. asa ca am ales mana..

Inteleg sentimentul mult prea bine am avut de a face cu el,nu mai suportam durerea sufleteasca....o preferam pe cea fizica,sincer nu e bine...... dar am invatat cate ceva si din astfel de experimente.STii nu am cum sa iti zic chestii de genul invata sa iti controlezi emotiile si sa te autoeduci ca singura e greu,ai nevoie de sprijin moral si sa fii iubita de cineva.....

insa ai nevoie si de o motivatie puternica ca sincer asta te-ar tine pe linia de plutire cat de cat.Si gandestete ca tocmai asta e diferenta nu conteaza ce ai gandit ca vroiai sa renunti ,important e ca nu ai renuntat ai avut putere,pai sa faci un astfel de sacrificiu,eu asa vad sa continui ceva care nu te atrage intr-o stare ca a ta...mda e o mare realizare,si daca gasesti ceva care iti va placea vei reusii sa fii cu mult deasupra linii de plutire,fa un tel din viata ta,cauta sa fie ceva sa te multumeasca,si mai ales cauta multumire in realizarile tale,nu ridica standardele prea sus,invata sa vezi in fiecare lucru facut o reusita,caci chiar este.nu mai te uita numai la tot ce e negativ incearca sa accepti ca sunt si lucruri bune,la tine o mare problema asta e,tu nu esti constienta de realizarile tale si te uiti numai la esecuri.

Nightingale a scris:

nu ma asteptam sa-mi fie atatia alaturi :) multumesc mult pt sfaturi

Vezi ca pot exista si ganduri pozitive? Este suficient sa-ti doresti din toata fiinta ceva bun. Restul, lasa in seama universului. Atentie insa sa nu contracarezi acel gand bun cu opusul lui...

Ps:Bucura-te de aceasta clipa.

nu ma asteptam sa-mi fie atatia alaturi :) multumesc mult pt sfaturi

Nightingale a scris:

nu ma asteptam sa-mi fie atatia alaturi :) multumesc mult pt sfaturi

Sunt multi care au trecut prin momente de depresie si au zis ca nu vor scoate la capat dar au reusit,si crede-ma ca nu esti exceptie....eu o tineam una si buna ca nimeni nu-i ca mine cu problemele mele ...ete na si m-am inselat...dupa internare la spital m-am razgandit cand am vazut cati oameni...si asta ma motivat sa nu mai fac parte din ei,totusi am un trecut si el tot timpul va exista si imi va fii mai greu poate mai mult decat altora dar asta ma face sa fiu si mai determinata sa reusesc in viata,eu zic ca asa trebuie sa vezi si tu lucrurile.Esti o persoana puternica si daca ai cerut ajutor ,chioar si aici inseamna ca vrei sa rezolvi situatia mai negativa in care te afli.

ma ingrozeste ideea de a fi internata intr-un spital de boli nervoase. o prietena de-a surorii mele a fost internata la o clinica din aceasta, pe la predeal. si este cumplit. indiferent de cat de bune sunt conditiile. sa stai zilnic intre 4 pereti si cand iesi in curte sa vezi oameni nebuni de-a binelea, la propriu, cred ca e cumplit. asa intr-adevar o poti lua si tu pe drumul lor. de asta mi-a fost groaza intotdeauna si cand am o cadere ca acum ma inchipui acolo, desi este greu sa ma calmez, incerc, nu prea reusesc eu dar macar incerc. eu ma bucur de faptul ca sunt constienta ca ma aflu intr-o depresie, ca daca nu as constietiza cred ca ar fi si mai grav. macar asta ma bucura: sunt constienta. si incerc sa ma redresez, cautand ajutor unde pot. am vorbit cu mama si ieri si azi, i-am zis starea in care sunt, oricum ea stia ca e ceva cu mine numai ca eu nu am vrut sa ii spun. pur si simplu am vrut sa tin pentru mine. dar am avut o cadere, plangeam fara sa ma pot opri, daramam tot ce-mi statea in cale si atunci s-a speriat si mi-a zis ca trebuie sa-i spun ce mi se intampla. ea e o persoana foarte puternica si a trecut prin foarte multe greutati si ea are capul sus. niciodata nu a fost ca mine. nu a daramat-o nimic. can ma uit la mine cat de slaba sunt din punct de vedere psihic, realizez ca degeaba am eu caracterul asta atat de puternic daca psihicul e atat de slab. ea e puternica din ambele puncte de vedere si sunt foarte mandra de ea. viata a facut-o dura, calculata cu restul lumii. bine, este si varsta un motiv. normal ca este si experienta de viata care-si spune cuvantul. "Ceea ce nu te omoara te face mai puternic" imi spune.. la ea asa este. la mine nu merge. pe mine ma darama foarte repede o problema, un necaz.. la mine este esential ca psihicul sa fie bine, altfel nu sunt in stare de nimic, nu mai sunt buna de nimic.

Nightingale a scris:

ma ingrozeste ideea de a fi internata intr-un spital de boli nervoase. o prietena de-a surorii mele a fost internata la o clinica din aceasta, pe la predeal. si este cumplit. indiferent de cat de bune sunt conditiile. sa stai zilnic intre 4 pereti si cand iesi in curte sa vezi oameni nebuni de-a binelea, la propriu, cred ca e cumplit. asa intr-adevar o poti lua si tu pe drumul lor. de asta mi-a fost groaza intotdeauna si cand am o cadere ca acum ma inchipui acolo, desi este greu sa ma calmez, incerc, nu prea reusesc eu dar macar incerc. eu ma bucur de faptul ca sunt constienta ca ma aflu intr-o depresie, ca daca nu as constietiza cred ca ar fi si mai grav. macar asta ma bucura: sunt constienta. si incerc sa ma redresez, cautand ajutor unde pot. am vorbit cu mama si ieri si azi, i-am zis starea in care sunt, oricum ea stia ca e ceva cu mine numai ca eu nu am vrut sa ii spun. pur si simplu am vrut sa tin pentru mine. dar am avut o cadere, plangeam fara sa ma pot opri, daramam tot ce-mi statea in cale si atunci s-a speriat si mi-a zis ca trebuie sa-i spun ce mi se intampla. ea e o persoana foarte puternica si a trecut prin foarte multe greutati si ea are capul sus. niciodata nu a fost ca mine. nu a daramat-o nimic. can ma uit la mine cat de slaba sunt din punct de vedere psihic, realizez ca degeaba am eu caracterul asta atat de puternic daca psihicul e atat de slab. ea e puternica din ambele puncte de vedere si sunt foarte mandra de ea. viata a facut-o dura, calculata cu restul lumii. bine, este si varsta un motiv. normal ca este si experienta de viata care-si spune cuvantul. "Ceea ce nu te omoara te face mai puternic" imi spune.. la ea asa este. la mine nu merge. pe mine ma darama foarte repede o problema, un necaz.. la mine este esential ca psihicul sa fie bine, altfel nu sunt in stare de nimic, nu mai sunt buna de nimic.

Dar nu esti slaba,hai zambeste,pai o persoana slaba facea facultatea,sau reusea sa treaca cu brio prin ce ai trecut tu.Nu mai te uita la partea negative,lasa incolo,nu conteaza cum e mama ta,ea e diferita de tine,ea a avut perioada ei tu o ai pe a ta,nu mai fa comparatie intre tine si ceilalti .....gandestete ca suntem diferiti ca oameni si e normal sa reactionam difeit.Nu e nevoie neaparat sa stai internata,insa eu am fost nevoita sa stau,eram o foarte mare urgenta....si erau obligati sa ma tina din motive de securitate ...adica siguranta mea... nu trebuie sa te sperie un astfel de gand chiar si dac ai trce prin asa ceva ia totul ca pe o experienta din care inveti cate ceva.

Am auzit pe cineva ale carei opinii le apreciez recomandand centrul S.P.E.R., in Bucuresti: www.sper.ro Poti incerca acolo sa cauti un psihoterapeut.

multumesc. Intru sa ma uit pe site