Kahila a scris:Walpurgishnacht,te-as ruga sa te abtii de la comentarii inutile.
Multumesc pt sfat. Il poti da si la altii, sau numai mie :)?
Daca citesti mai atenta, vei observa ca la acest topic sunt cat se poate de on topic.
Psiholog aici pe forum
Început de Nightingale, Mar 10 mar 2009 · 138 răspunsuri · 17.897 vizualizări
Walpurgisnacht a scris:
Normal si de drept era corect sa porti un dialog cu persoana care a cerut ajutorul, nu cu tine insuti, sau mai stiu eu cu cine.
ironic a scris:Normal si de drept era corect sa porti un dialog cu persoana care a cerut ajutorul, nu cu tine insuti, sau mai stiu eu cu cine.
Urmareste la ce persoana vorbesc predominant in posturile de la acest topic.
Daca poti, desigur :)!
Kahila a scris:Ia citeste aici.poate constati cat de on esti...Subject closed.
Si restul ?
Walpurgisnacht a scris:Si restul ?
Il gasesti aici
http://www.roportal.ro/discutii/index.php?...mp;p=1059883537
Si mai cred ca fiecare are nevoie de un psiholog, mai ales eu(ego), dar am speranta ca fiecare isi poarta propriul psiholog undeva ascuns in sine, urmand sa fie descoperit in decursul vietii prezente. Un psiholog bun este cel care stie sa asculte si sa puna intrebarile cheie(si asta oricine poate face cu propriul sine), ci nu emitand povete, pentru ca orice povata este in mare parte subiectiva.
ironic a scris:Un psiholog bun
Pe un forum e dificil să-ţi exerciţi meseria: oricine are nevoie să "palpeze" teritoriul sufletesc sau/şi fizic al celui aflat
Editat Mie 11 mar 2009 12:33
tinatina a scris:Buna dimineatasfatul pe care ti-l pot da este similar altui forumist-mergi si consulta un psihoterapeut care practica terapia cognitiv-comportamentala.te va invata sa "prinzi"firul gandurilor negative,anxioase,depresive atunci cand incep sa se formeze si sa le deturnezi,sa le transformi in ganduri si rationamente corecte.
sau cineva care practica psihoterapia existentialista,cam ceea ce ti-a propus si Cavalerul_ Jedi.
http://www.psihoterapia.eu/index.php?optio...4&Itemid=55
am pus link-ul la intamplare,sa-ti faci o parere.
Un sfat de care eu as tine cont. :)
va multumesc mult pentru solidaritate, chiar nu ma asteptam la atate raspunsuri. sa le iau pe rand sper sa nu scap pe vreunul.
In primul rand facultatea pe care vreau sa o urmez este un vis de cand eram mica. Intotdeauna mi-a lipsit curajul de a spune ce imi doresc. de teama de a nu fi luata in gluma, sau sa mi se spuna "ai innebunit?? din asta nu castigi bani, vei muri de foame!". Au trecut anii, visul l-am ingropat frumusel in mine si l-am lasat acolo. dar el nu a murit. Am dat la facultatea asta la care sunt, pentru motivul pe care l-am spus mai acum cateva pagini. Dar atsa pt mine nu este o reusita! este ceva care se intampla in mod firec in viata unui om. nu este un lucru pt care am luptat. Nu simt nicio implinire, eu stiam limbile astea 2 straine de multi ani. am facut facultatea doar ac sa am si diploma daca tot le stiam. Sunt o fire artistica, traiesc prin muzica. Nu as putea sta o zi fara sa o ascult. Iubesc muzica aceea cea mai necomerciala si greu digerabila, de care lumea se sperie cand aude, dar daca ar incerca sa ii auda sunetele, versurile atat de complexe, ca o simfonie. Ascult de la doom metal la rock, symphonic opera metal, dar e greu sa insir acum ca nu cred ca stiu foarte multi ce inseamna astea si nu este atat de important acum detaliul asta, cred. Ma binedispune! Ma face sa ma gandesc la atate aspecte din vaiat mea, gasesc raspunsuri chiar si intr-o melodie fara versuri. Instrumentele acelea impreuna sunt un vis si o relaxare pentru mine. Atunci ma simt bine. O alta iubire de-a mea, pe langa muzica este teatrul. la 10 ani m-a "lovit". la 10-11 ani stiam filme pe derost si replicile desenelor de walt disney, cuv cu cuvant si le interpretam prin casa cu sora mea. Iubesc teatrul si este singurul loc unde ma simt eu, ma simt in lumea mea si protejata. Acolo vreau sa fiu.
Starea mea de depresie e rezultatul multor evenimente sedimentate: in adolescenta am fost o persoana izolata, am avut probleme de sanatate (v-am spus), suferinta sentimentala, singuratate, esec profesional, ma simt ratata, ma simt un nimic pentru ca fac ceva ce nu-mi aduce nicio bucurie. se strang desi par lucruri banale. se strang si mie mi-au ajuns. Am 22 ani. si sunt obosita deja.. si am 22 ani abia. ce ma fac eu daca de la varsta asta mi-am nenorocit nervii? incerc, sa culeg cate ceva din ce imi zice fiecare, poate o scot la lumina cumva si sa ii gasesc acestei depresii de ce-urile
Multumesc tuturor
dar nu e un implacabil
da, esti obosita; dar esti obosita acum, si acumul asta e doar clipa prezenta
odihneste'te de tine, de reprosuri, de tot ceea ce a fost
simte si analizeza ce este acum
nu ai nervii nenorociti; linistete'te, situatia nu e atat de disperata pe cat o vezi tu
si apoi, lasa ce a fost; gandeste'te la ce vrei sa fie, de ce anume simti ca ai nevoie, si de ce nu simti ca iti este necesar; in afara de tine insuti, nimeni nu te poate obliga sa accepti ceva, sau sa schimbi altceva
multumesc mult