Nightingale a scris:ma ingrozeste ideea de a fi internata intr-un spital de boli nervoase. o prietena de-a surorii mele a fost internata la o clinica din aceasta, pe la predeal. si este cumplit. indiferent de cat de bune sunt conditiile. sa stai zilnic intre 4 pereti si cand iesi in curte sa vezi oameni nebuni de-a binelea, la propriu, cred ca e cumplit. asa intr-adevar o poti lua si tu pe drumul lor. de asta mi-a fost groaza intotdeauna si cand am o cadere ca acum ma inchipui acolo, desi este greu sa ma calmez, incerc, nu prea reusesc eu dar macar incerc. eu ma bucur de faptul ca sunt constienta ca ma aflu intr-o depresie, ca daca nu as constietiza cred ca ar fi si mai grav. macar asta ma bucura: sunt constienta. si incerc sa ma redresez, cautand ajutor unde pot. am vorbit cu mama si ieri si azi, i-am zis starea in care sunt, oricum ea stia ca e ceva cu mine numai ca eu nu am vrut sa ii spun. pur si simplu am vrut sa tin pentru mine. dar am avut o cadere, plangeam fara sa ma pot opri, daramam tot ce-mi statea in cale si atunci s-a speriat si mi-a zis ca trebuie sa-i spun ce mi se intampla. ea e o persoana foarte puternica si a trecut prin foarte multe greutati si ea are capul sus. niciodata nu a fost ca mine. nu a daramat-o nimic. can ma uit la mine cat de slaba sunt din punct de vedere psihic, realizez ca degeaba am eu caracterul asta atat de puternic daca psihicul e atat de slab. ea e puternica din ambele puncte de vedere si sunt foarte mandra de ea. viata a facut-o dura, calculata cu restul lumii. bine, este si varsta un motiv. normal ca este si experienta de viata care-si spune cuvantul. "Ceea ce nu te omoara te face mai puternic" imi spune.. la ea asa este. la mine nu merge. pe mine ma darama foarte repede o problema, un necaz.. la mine este esential ca psihicul sa fie bine, altfel nu sunt in stare de nimic, nu mai sunt buna de nimic.
ba niste cognitiv comportamentala in cateva luni vei fi altfel daca pui osul la treaba :)