România
Roportal.ro

Psiholog aici pe forum

Început de Nightingale, Mar 10 mar 2009 · 138 răspunsuri · 17.897 vizualizări

ironic10.193 mesaje#41
Nightingale a scris:
si imi doresc si sa intru la facultate, stiu ac sansele sunt putine, suntem prea multi p loc, si simt ca am emotii groaznice, ma gandesc ca daca voi pica dezamagirea va fi cumplita. si uite asa..

Nu cred ca esti in momentul asta in sala de examene, unde ai aflat ca ai picat, nu? De ce nu incerci sa te gandesti ca il vei lua si bucuria va fi pe masura?

Sau mai bine te concentrezi la ceea ce ai de facut in acest moment, lasand viitorul ori trecutul acolo unde le este locul.

Editat Mie 11 mar 2009 10:21

Nightingale60 mesaje#42

stii, in viata am realizat ceva.. cu cat ai iluzii si sperante mai mari cu atat mai mult vei fi dezamagit. cu cat sper sa iasa bine pe atat de rau se intoarce invers. asa am patit intotdeauna. mi-e teama macar sa ma gandesc cum va fi daca voi intra. pana si asta mi-e teama sa gandesc. cum spunea Octavian Paler si mare dreptate are in tot ceea ce zice "Nu mai pot sa spun nimic

Walpurgisnacht8.009 mesaje#44
Nightingale a scris:
.. o termin acum, fara nicio satisfactie

Ce anume iti provoaca satisfactie?

Ma refer la ceva ce deja ai incercat, nu la ceva ce crezi tu ca ti-ar provoca satisfactie.

Laughlin570 mesaje#45
Nightingale a scris:
stii, in viata am realizat ceva.. cu cat ai iluzii si sperante mai mari cu atat mai mult vei fi dezamagit. cu cat sper sa iasa

Da, asa este, cu cat nu te apreciezi la justa valoare,si cu cat nu cunosti care iti sunt datoriile in viata, cu atat ai esecuri mai mari si dezamagiri pe masura.

Viata nu se traieste cu iluzii si sperante cladite pe esafodaje false. Nu tot ce doresti tu, se poate indeplini. Si asta nu inseamna ca trebuie sa te dezamageasca.

Walpurgisnacht8.009 mesaje#46
Laughlin a scris:
Asa este...esti de nepretuit pentru parinti...si pentru mama mai ales, ca aici: http://www.roportal.ro/discutii/index.php?...mp;p=1059881966

Nu vorbim de cazuri izolate, ci la modul general, de oameni normali.

Nightingale a scris:
stii, in viata am realizat ceva.. cu cat ai iluzii si sperante mai mari cu atat mai mult vei fi dezamagit.

Vorbeam mai sus, pe pagina anterioara pare-mi-se de aspiratii rezonabile si de pasi mici. Pe langa astea e nevoie de optimism. Invata lectiile astea si ai sa vezi mari schimabri.

Ti-e teama de esec?

Doar temandu-te el, si il atragi, asa ca...schimba tactica, schimba gandirea.

Gandesti prapastios.

diclona14.758 mesaje#47
Nightingale a scris:
facultate care nu-mi aduce nicio satisfactie, am facut-o ca trebuia sa fac ceva

Orice lucru nou

ironic10.193 mesaje#48
Nightingale a scris:
stii, in viata am realizat ceva.. cu cat ai iluzii si sperante mai mari cu atat mai mult vei fi dezamagit. cu cat sper sa iasa bine pe atat de rau se intoarce invers. asa am patit intotdeauna. [/i]

:) Cea mai mare parte a lucrurilor asa-zis rele care se intampla in vietile oamenilor sunt cauzate de inconstienta. Ele se creeaza singure sau, mai bine-zis, sunt create de sinele fals. Cand esti total constient, in viata ta nu se mai produc evenimente dramatice. Sinele fals este mintea nesupravegheata care iti conduce viata atunci cand nu esti prezent sub forma constiintei treze, ca martor tacut. Cei mai multi oameni isi iubesc drama vietii lor. Chiar si cautarea-de obicei fara suces-a unui raspuns, a unei solutii sau a unui mod de vindecare devine o parte din ea. Si lucru de care se tem si se impotrivesc cel mai mult este sfarsitul dramei proprii. Cand vei trai intr-o deplina acceptare a ceea ce este , ai pus capat dramelor din viata ta.

anonimpamantean359 mesaje#49
Nightingale a scris:
multumesc tuturor pentru pareri si sfaturi. Am trecut si prin situatia de a lua calmante, am stat o scurta perioada de vreme pe xanax, la recomandarea unui prieten de familie dar care nu este psiholog sau psihiatru ci doctor, dar a facut stagiul la psihiatrie spre "norocul" meu. ma calmam pe moment apoi iar gandurile negre veneau. Am renuntat la ele de teama ca imi voi crea dependenta fizica si numai asta nu as mai fi vrut. Problema este ca nu mai pot gandi pozitiv. daca as fi avut ocazia sa vad ca in viata mea am zis "mi-a iesit de data asta! am reusit!" atunci poate as fi gandit altfel. In absolut orice domeniu: profesional, sentimental, prietenii.etc. Dupa cum spuneam nervii mei sunt ca o ata intinsa care sta sa se rupa in orice moment. Eu pot sfatui pe altul, toti imi spun ca am abilitati psihologice, ca sunt convingatoare si ca te ridic de jos. Dar cand vine vb de mine sunt pierduta, vad totul atat de negru, in cap fac niste scenarii groaznice a ceea ce se va intampla in situatia in acre ma aflu, am cosmaruri foarte des, acum rad iar in momentul urmator ma apuca o stare de nu ma pot abtine sa nu plang, si asta in decurs de jumatate de ora chiar.

nightingale, eu nu pot sa-ti dau un sfat avizat insa pot sa spun un lucru cert: cei mai multi dintre noi, in viata noastra, am avut perioade de depresie.

Sunt perioade in viata fiecarui om cand nimic nu-i iese, cand toate-i merg pe dos. Perioadele pot fi mai lungi sau mai scurte.

Ma bucur enorm ca ai renuntat la pastile, fac pe moment bine, dar au un efect nociv asupra organismului in timp.

Sunt convins ca te poti ridica, toti avem puterea aceasta. Un sfat nu te poate ajuta, insa te poate ajuta tot psihicul tau daca-l redictionezi, daca-i dai alt curs, altceva de lucru.

Nightingale a scris:
multumesc, da, problema nu era neaparat ca nu vreau sa paltesc si ca vreau ceva pe gratis, doar ca stau prost cu banii, ma pregatesc dupa licenta sa dau la o alta facultate iar materialele care imi trebuie sunt multe si costisitoare. serviciu nu mai am.. adica pana mai anul trecut aveam proiecte de colaborare din care castigam ceva, acum nu mai am. m-am interesat la o clinica, de preturi. un consult psihologic de 30 minute este 20 lei. deci o ora ( in care nu apuci sa zici mai nimic) m-ar costa 40 lei. asta e singura problema.. ma gandesc daca nu pot totusi sa ma ridic singura de jos, pentru ca o facultate este mai importanta decat psihicul meu nenorocit. La ai mei nu pot apela pentru suport financiar pentru ca o problema de sanatate de-a mea din trecut care s-a ridicat la suma de 5000 euro nu le mai permite sa faca si acest efort. Destul m-au ajutat cu acea problema, si inca ma ajuta. Pentru asta am facut in 2008 credit la banca pe numele mamei (pentru ca mie nu mi-ar fi dat nicio banca acest imprumut, la venitul meu) iar ratele inca nu sunt in totalitate platite. Inca platim ratele lunar.Nici nu stiu ce sa fac, va spun sincer. Este foarte greu

uite, deja termini o facultate, ceea ce spune ca nu chiar toate merg prost.

Si mai vezi ceva care sa-ti dea de inteles ca nu esti in "prapastie", gandesti pozitiv - mai vrei sa incepi o facultate.

Referitor la psihologi ai dreptate - e un dublu risc - sa pierzi si banii si sa nimeresti si un psiholog care nu prea stie ce are de facut (la noi, cei mai multi cam asa sunt).

Poate ca toata problema ta rezida doar in faptul ca ceri foarte mult de la tine, in sensul ca-ti pui poveri in carca fara a fi nevoie sa le duci pe toate, deodata.

Eu am iesit din impas citind o carte, poate parea ridicol, dar asa s-a intamplat cu mine.

Citeam intr-un alt post de-al tau ceva de genul ca "facultatea este mai importanta decat psihicul meu".

Nu e nimic mai important pe aceasta lume decat organismul tau, de sus pana jos.

Daca psihicul tau nu functioneaza bine, are derapaje, incepe o dezechilibrare a hormonilor, a glandelor, a tuturor organelor si... gata. Prietenul tau doctor ar trebui sa-ti explice cum sta problema cu trupul tau de care trebuie sa ai grija.

La ce-ti va folosi facultatea daca sanatatea ta mentala si fizica va fi afectata?

anonimpamantean359 mesaje#50
Nightingale a scris:
stii, in viata am realizat ceva.. cu cat ai iluzii si sperante mai mari cu atat mai mult vei fi dezamagit. cu cat sper sa iasa bine pe atat de rau se intoarce invers. asa am patit intotdeauna. mi-e teama macar sa ma gandesc cum va fi daca voi intra. pana si asta mi-e teama sa gandesc. cum spunea Octavian Paler si mare dreptate are in tot ceea ce zice "Nu mai pot sa spun nimic

← Înapoi la Psihologie