Walpurgisnacht a scris:Nu vorbim de cazuri izolate, ci la modul general, de oameni normali.
Pai, daca vorbim la modul general, sa iti spun cum stau lucrurile: " Toti copiii isi iubesc parintii, insa nu toti parintii isi iubesc copiii" Asa incat afirmatia aia cu " pentru cine sa fi mai nepretuit decat pentru parinti", pica din start.
Iar realitatea confirma asta, pentru ca, daca toti parintii si-ar fi iubit copiii, nu ar mai exista astazi oameni cu probleme psihice, oameni fara incredere in sine, cu depresii, etc, toate date de maniera defectuoasa in care parintii aia ( neiubitori, care nu si-au facut datoria de parinte bun, dar nici nu i-a interesat sa vada cum trebuie sa si-o faca), i-au educat pentru viata.
A iubi neconditionat, implica fix cateva lucruri:
1. Sa il intelegi si sa il accepti pe copil in realitatea lui( nu asa cum ti se pare tie ca ar trebui sa fie realitatea lui).
2. Sa ii vii in intampinare( intampinarea nevoilor, atat afective cat si fizice)
3. Sa ai reflectie( sa gandesti ce si cum trebuie facut, astfel incat sa rezolvi problemele aparute).
Multe persoane traiesc falsa iluzie ca, daca nu intentioneaza sa isi creasca prost copilul, este suficient pentru ca sa il creasca bine. FALS. Un copil nu se creste numai cu bune intentii, ci cu ce am scris mai sus. Ce mai conteaza ca un parinte nu a vrut sa ii faca rau copilului sau, daca l-a educat asa dezastruos, incat acel copil, la anume varsta este depasit de problemele pe care parintii nu l-au invatat sa le rezolve, si intra in depresii sau vrea suicid?...si asta numai pentru ca nu a fost invatat cum sa faca fata vietii?. Nici acei parinti nu si-au facut datoria lor pentru care si-au asumat raspunderea.
