Psiholog aici pe forum

Jedi, iti multumesc pt sugestie. stiu din pacate ca nu poate functiona acum. nu sunt capabila sa gandesc ceva pozitiv, chiar daca as vrea, ca sa scap de starea asta, nu pot. Am apleat la necunoscuti pentru ca nu am lume in jurul meu, sunt aproape singura.. nu as vrea sa am 20 prieteni, nu.. dar cu un singur prieten incepi sa te gandesti ca poate este o problema cu tine, poate lumea nu te mai place. in fine, acest aspect ma intereseaza cel mai putin acum. Macar de ar fi doar asta.

loneliness4ever cam asa ceva.. gandurile astea atat de negre trebuiesc estompate, inlocuite cu ganduri pozitive.. numai ca nu am in prezent un motiv care sa ma faca sa sterg gandurile si tristetea asta pe care le simt.

girl dream, mi-e si frica sa ma gandesc ca este vb de o depresie acuta.. oare asta am eu? mi-e foarte frica sa nu o iau razna, sa nu mai constietizez starea in care ma aflu. ma sperie si asta, pe langa problema care mi-a cauzat depresia asta. de fapt problemele .. ca s-au strans una cate una, s-au sedimentat si mi-au facut praf psihicul. stiu ca sunt o persoana foarte slaba psihic, de mica am avut stari de nervi incontrolabile, in adolescenta am zis ca e criza adolescentei.. acum ca nu mai sunt nici copil nici adolescenta constientizez ca e la nivelul nervilor ceea ce am. si acum ma darama orice. orice fleac. chair daca as face tartament medicamentos, cu calmante. as sta "sedata" cateva luni apoi probabil as reveni la starea asta sau poate chiar mai rau. celulele nervoase nu se refac. un psihiatru mi-a spus. nu se mai refac si ca trebuie sa ma controlez. dar cum? nu mai pot sa ma controlez, cand am o cadere nervoasa, dintr-un motiv, cum a fost azi de ex, pot acum sa rad, peste jumatate de ora deodata se intuneca totul in mintea mea si ma apuca plansul, acum 1 ora pur si simplu ca sa nu tip - si nu de nervi ci de tristete, nu stiu cum sa explic, poate nu se inteleg prea bine..- pur si simplu mi-am muscat dosul palmei de am o vanataie cat oul. Abia dupa ce mi-am desclestat gura am realizat ce am facut si nu am simtit nicio durere. simt ca urasc atat de mult viata asta, si nu o zic pur si simplu. simt ca o urasc. cu toate lucrurile pe care mi le-am dorit din toata inima si pe care nu le-am avut. Si nu ma refer la lucruri materiale

Buna dimineata

sfatul pe care ti-l pot da este similar altui forumist-mergi si consulta un psihoterapeut care practica terapia cognitiv-comportamentala.te va invata sa "prinzi"firul gandurilor negative,anxioase,depresive atunci cand incep sa se formeze si sa le deturnezi,sa le transformi in ganduri si rationamente corecte.

sau cineva care practica psihoterapia existentialista,cam ceea ce ti-a propus si Cavalerul_ Jedi.

http://www.psihoterapia.eu/index.php?optio...4&Itemid=55

am pus link-ul la intamplare,sa-ti faci o parere.

totul se plateste initatoarea topicului vroia ceva gratis . da stim ca sunt psihologi si terapii diverse . nu ati inteles nimic

Ce e gratis ori e prost făcut, ori e insuficient. Dacă banii nu-s problema, ci teama/disconfortul de a interacţiona faţă-n faţă cu specialistul, trebuie totuşi să-ţi impui să

Cred ca atunci cand vrei sa urmzi un tip de terapie, trebuie sa stii ca aspectul banilor este foarte important. CUm ar fi ca dupa 8 sedinte sa nu mai ai bani s amergi la icsulica si, culmea, ajutoul luiicsulica sa se si simta?

Moca mai greu sa gasesti pe cineva.

Si cu bani in ro e cam greu sa dai de psihologi competenti.

multumesc, da, problema nu era neaparat ca nu vreau sa paltesc si ca vreau ceva pe gratis, doar ca stau prost cu banii, ma pregatesc dupa licenta sa dau la o alta facultate iar materialele care imi trebuie sunt multe si costisitoare. serviciu nu mai am.. adica pana mai anul trecut aveam proiecte de colaborare din care castigam ceva, acum nu mai am. m-am interesat la o clinica, de preturi. un consult psihologic de 30 minute este 20 lei. deci o ora ( in care nu apuci sa zici mai nimic) m-ar costa 40 lei. asta e singura problema.. ma gandesc daca nu pot totusi sa ma ridic singura de jos, pentru ca o facultate este mai importanta decat psihicul meu nenorocit. La ai mei nu pot apela pentru suport financiar pentru ca o problema de sanatate de-a mea din trecut care s-a ridicat la suma de 5000 euro nu le mai permite sa faca si acest efort. Destul m-au ajutat cu acea problema, si inca ma ajuta. Pentru asta am facut in 2008 credit la banca pe numele mamei (pentru ca mie nu mi-ar fi dat nicio banca acest imprumut, la venitul meu) iar ratele inca nu sunt in totalitate platite. Inca platim ratele lunar.Nici nu stiu ce sa fac, va spun sincer. Este foarte greu

Nightingale a scris:

o facultate este mai importanta decat psihicul meu nenorocit.

Crezi tu ca daca neglijezi capatana iti va merge bine la faculta?

Eu as zice din contra: ai grija la capatana, ce ceva-ceva p'acolo nu se regenreaza precum unghia de la deshtu' micd ela picioru' stang.

Nightingale a scris:

La ai mei nu pot apela

E tragic.

Daca la mama si la tata nu poti apela pt o discutie (ca eu nu ma refer aici la bani, ca nu de bani ai tu nevoie, dupa cum sugerezi in topic, ci de discutii, de intelegere), atunci la cine scumpo sa apelezi? Crezi ca ca exista cineva pt care sa pretuiesti mai mult decat preuiesti pt parintii tai?

Nightingale a scris:

Nici nu stiu ce sa fac, va spun sincer. Este foarte greu

Cauta. Greul nu ti se da sa stai cu mainile incrucisate ci sa-ti pui intrebi. De ce ti se intampla toate astea? Ce nu merge bine? De ce te simti asa? Ce poti schimba tu?

Cine crezi ca te poate ajuta?Ince fel?Cum?

CAUTA

Incpe prin a cauta lecturi care sa te ajute.

Descopera un hobby.

Fa ceva c enu ai facut niciodata.

Integreaza-te intr-un colectiv (cer de pictura, sah, design, dans...ce iti place tie sau ce ti-ar fi placut sa fi facut pana la varsta asta si nu ai facut).

Interactioneaza cu oamenii.

Propune-ti pt o zi cateva lcururi de facut si fa-le.

Si lista poate continua.

Cauta pe net site-uri cu sid espre psihologie, interactioneaza cu oameni cu preocupari similare cu ale tale, dar si cu oameni cu preocupari diferite de ale tale.

Uita de muzica blegoasa si de cei 4 pereti din camera. Schimba-i cu peretii camerelor locuite de oameni vseli si optimisti.

Se poate sa iti recladesti viata 99.9%.Dar propune-ti intai sa inveti sa faci pasi mici. Cei mari ii vei face abia dupa ce-i vei invata pe cei mici.

Succes!

Daca nu reusesti sa schimbi gandurile negative, transformandu-le in ganduri pozitive, incearca sa nu te mai gandesti la nimic, sa fii prezent in momentul de acum, sa devii observator a tot ce se intampla in prezent. Nu este greu. :)

Din pacate nu putem sa nu gandim nimic.

Iar cei care au astfel de probleme cu siguranta au o tornada de ganduri.

Insa conteaza culoarea gandurilor, nu cantitatea lor.

a, cand am zis ca nu pot apela la ai mei, m-am referit din pct de vedere material, sigur ca as putea sa le spun.. o parte i-am povestit-o lu mama dar imi vine greu sa ii zic cuiva din familie.. e si asta o ciudatenie probabil.

tocmai prezentul e acela care ma intristeaza, tocmal el e. si nu ma pot gandi la nimic cand ma lovesc zilnic si in orice moment imi vine in cap prezentul asta.

si imi doresc si sa intru la facultate, stiu ca sansele sunt putine, suntem prea multi pe loc, mult prea multi, si simt ca am emotii groaznice, psihicul nu am ajuta, ar trebui sa fiu optimista si increzatoare in fortele proprii pentru a reusi si astea tocmai acum ma lasa. ma gandesc ca daca voi pica dezamagirea va fi cumplita. si uite asa.. voi ramane cu facultatea asta pe care o termin in vara, facultate care nu-mi aduce nicio satisfactie, am facut-o ca trebuia sa fac ceva si cat urasc eu sa fac ceva ce incepe cu trebuie . Sunt dezamagita din pct de vedere profesional, ma simt un robot care a facut ceva la comanda pentru ca altfel mori de foame in lumea asta. si am atata ciuda ca nu am avut curajul pe vremea cand aveam 18 ani sa spun ca eu vreau alta facultate si nu asta. Sunt la Limbi si Literaturi Straine - engleza- spaniola. Stiam limbile astea foarte bine si m-am gandit ca va fi cea mai usoara faculate si nu mi-a mai pasat. am zis ca daca oricum visul meu nu se poate realiza, sa am macar diploma pe astea 2 limbi pe care le stiam. si intr-adevar facultatea a fost usoara.. o termin acum, fara nicio satisfactie