Psiholog aici pe forum

nu, alegerea a fost a mea.. toti din familia mea sunt pe profil real. ma vedeau la facultatea de costructii(ca mama) sau arhitectura(ca sora mai mare), tata a facut politehnica.. toata familia e pe real la mine. a fost alegerea mea sa fac limbi straine. de altfel am picat la liceu la sectie de real pt ca am avut medie mare si la vremea aia nu stiam ce inseamna, cu ce se mananca, nu am interesa absolut deloc si nu m-am agitat sa spun ca vreau la uman macar, nici nu stiam ca se poate da diferenta, nu m-a interesat pur si simplu. si am ramas la real si aia 4 ani au fost groaznici pt mine. eu sunt o fire artistica..

Nu, mama e o fire puternica in sensul ca pe ea nu o doboara la pamant nimic. pe mine da. Asta nu are de-a face cu autoritatea. de mica mi-a oferit incredere si mi-a dezvoltat simtul raspunderii in felul asta.

Tu intrebi, tu raspunzi. Uite asa se contureaza profailul.Poblema ta decurge din altceva se pare. Sincer, nu cred ca vrei sa fie altfel decit acum. Este mai comod. Scuze ,este doar o parere personala. Sincer, fara atac la persoana.

am deviat discutia de la subiectul de inceput. poate asta lasa de inteles ce vezi tu. nu ma supara, stai linistit. nu mai vreau sa continue situatia asta pur si simplu as vrea sa ma trezesc din asta ca dintr-un vis. nu-l mai suport pur si simplu si acum o ora a mai avut loc un eveniment care parca special ma omoara picatura cu picatura. Vreau sa ies din starea asta dar nu ignorand problema ca ignorand-o nu se rezolva. ea ramane acolo si adanceste locul din ce in ce mai mult. iar rezolvarea ei pare atat de indepartata ca simt ca nu va veni niciodata, pana in ziua cand epuizata o sa stagnez si atat. numai viata nu se numeste asta

Nightingale a scris:

pur si simplu as vrea sa ma trezesc din asta ca dintr-un vis.

Daca in noapte asta ar avea loc o minune.... si maine cand te-ai trezi, te-ai trezi si din cosmarul pe care il vezi acum... ce ar fi diferit? Ce ai sesiza schimbat care sa-ti indice ca nu mai esti in vis?

Nightingale a scris:

am deviat discutia de la subiectul de inceput. poate asta lasa de inteles ce vezi tu. nu ma supara, stai linistit. nu mai vreau sa continue situatia asta pur si simplu as vrea sa ma trezesc din asta ca dintr-un vis. nu-l mai suport pur si simplu si acum o ora a mai avut loc un eveniment care parca special ma omoara picatura cu picatura. Vreau sa ies din starea asta dar nu ignorand problema ca ignorand-o nu se rezolva. ea ramane acolo si adanceste locul din ce in ce mai mult. iar rezolvarea ei pare atat de indepartata ca simt ca nu va veni niciodata, pana in ziua cand epuizata o sa stagnez si atat. numai viata nu se numeste asta

Dacă nu eşti pregătită (financiar, zici tu) pt a

cavalerul_Jedi, daca in noaptea asta ar avea loc o minune, minunea pe care atat de mult mi-o doresc.. si zicand minune se intelege imposibilitatea acesteia de a se intampla, as fi atat de fericita, ca o floare uscata si moarta careia i-a dat un boboc ce are sanse sa reinvie intreaga floare. Viata nascuta din moarte si care ar fi mai puternica decat orice lucru in momentul asta pentru mine. Iti zic asta cu lacrimi in ochi, nu mai pot!

Diclona, ce frumos ai spus-o, iti multumesc. Ar fi ca o piesa de teatru, o drama la care lumea ar plange sau in care macar s-ar regasi. Pentru asta imi trebuie curaj.. si curajul imi lipseste atat de mult. Mi-e teama ca daca as spune problema in fata unui grup, as vedea-o poate mai clara decat imi este deja. Poate ar fi un mod catharctic de a ma elibera de durerea asta interioara care nu ma mai lasa sa zambesc, sunt atat de obosita , pur si simplu sunt atat de obosita ca nu mai vreau, vreau sa se termine.dar poate fi si un mod prin care mi-as adanci in suflet si mai mult durerea, auzindu-mi vocea spunand ceea ce inima simte. Nu stiu daca se intelege ce vreau sa spun... Nu am curaj nici mie insami in oglinda sa-mi spun toate astea, nu vreau sa aud o voce spunand toate astea. E o ciudatenie, nu stiu ce e, nu-mi explic, dar ar fi dureros pentru mine. O parte minuscula din mine vrea sa creada ca nu mi se intampla asta, iar restul simte si stie ca asta e realitatea si ca eu sunt cea care trece prin ea.

Sunt sub tratament pe xanax si plang acum de parca as fi in sevraj si nu mai am pastile. E tristete.. pe care pastilele nu au cum sa o vindece niciodata. Nu am vrut sa urmez tratamentul asta. Il urmez la insistenta familiei. pentru ca stiu ca sufletul bolnav nu-l vindeca o pastila.

Nightingale a scris:

Ar fi ca o piesa de teatru, o drama la care lumea ar plange sau in care macar s-ar regasi. Pentru asta imi trebuie curaj.. si curajul imi lipseste atat de mult. Mi-e teama ca daca as spune problema in fata unui grup, as vedea-o poate mai clara decat imi este deja. Poate ar fi un mod catharctic de a ma elibera de durerea asta interioara care nu ma mai lasa sa zambesc, sunt atat de obosita , pur si simplu sunt atat de obosita ca nu mai vreau, vreau sa se termine.dar poate fi si un mod prin care mi-as adanci in suflet si mai mult durerea, auzindu-mi vocea spunand ceea ce inima simte. Nu stiu daca se intelege ce vreau sa spun... Nu am curaj nici mie insami in oglinda sa-mi spun toate astea, nu vreau sa aud o voce spunand toate astea. E o ciudatenie, nu stiu ce e, nu-mi explic, dar ar fi dureros pentru mine. O parte minuscula din mine vrea sa creada ca nu mi se intampla asta, iar restul simte si stie ca asta e realitatea si ca eu sunt cea care trece prin ea.

Sunt sub tratament pe xanax si plang acum de parca as fi in sevraj si nu mai am pastile. E tristete.. pe care pastilele nu au cum sa o vindece niciodata. Nu am vrut sa urmez tratamentul asta. Il urmez la insistenta familiei. pentru ca stiu ca sufletul bolnav nu-l vindeca o pastila.

Nu te va privi nimeni cu ochi critic, toţi cei veniţi la

Nightingale a scris:

cavalerul_Jedi, daca in noaptea asta ar avea loc o minune, minunea pe care atat de mult mi-o doresc.. si zicand minune se intelege imposibilitatea acesteia de a se intampla, as fi atat de fericita, ca o floare uscata si moarta careia i-a dat un boboc ce are sanse sa reinvie intreaga floare. Viata nascuta din moarte si care ar fi mai puternica decat orice lucru in momentul asta pentru mine. Iti zic asta cu lacrimi in ochi, nu mai pot!

Nightingale, te rog mult sa faci un efort de imaginatie si sa incerci sa raspunzi la intrebarea mea. Incearca sa formulezi un raspuns descriptiv. Lasa momentan la o parte ce crezi de despre posibil/imposibil si incearca sa-ti imaginezi. De asemenea, nu caut metafore ci descrieri obiective, chestii practice.

Deci, daca ar fi avut loc minunea respectiva, pe parcursul zilei, ai observa ca anumite lucruri, lucruri concrete, ar fi altfel. Probabil ca diferentele ar parea ciudate la inceput, dar considera ca ele ar fi indicii ca ceva s-a intamplat.

Cum ar fi diferite lucrurile, concret, ce ar fi schimbat in ce percepi, ce ar fi altfel, in ce fel ar fi altfel.

Uite, am sa-ti dau un exemplu al unei capabilitati fizice. Sa zicem ca ai o durere care se manifesta atunci cand te apleci. Daca ar fi avut loc "minunea", nu ti-ai da seama de la inceput, dar cand te-ai apleca, nu ar mai durea si la un moment dat ai descoperi, "stai putin ca nu ma mai doare", si ti-ai da seama ca s-a intamplat ceva.

Incearca sa-ti imaginezi efectele acestei minuni relativ la problemele pe care le ai.

Ce ai descoperi diferit? Cum ti-ai da seama ca s-a intamplat "minunea". Fa un efort de imaginatie si incearca sa povestesti.

sa incerc sa pun totul intr-o forma practica, desi este greu sa pun asa ceva intr-un mod practic. Sa spunem ca este posibil ca eu sa fiu cauza pentru care ceva important pt mine nu iese cum as vrea. As incerca sa fac in privinta aceasta lucruri pe care nu as fi avut curaj sa le fac sau care mi s-ar parea ca nu mi se potrivesc si deci pe care niciodata nu am vrut sa le pun in practica. Daca acest lucru ar iesi bine, daca aceasta noua "eu" ar fi placuta, probabil efectul/rezultatul l-as simti imediat. Si mi-as da seama ca asta trebuia.. sa fiu altfel, adica sa scap de teama mea de a face ceva gresit. As avea pt prima data incredere in valoarea mea, poate chiar as constietiza-o, ceea ce acum nu o fac pentru ca nu pot sa ma mai vad ca o persoana valoroasa cand totul in jur pare sa-mi arate contrariul. Asta cred ca e defectul meu.. De teama de a gresi(care are o cauza veche in trecut) prefer sa nu fac ceea ce gandesc si totul ramane la un singur nivel sau, intr-un caz mai rau, altul are de castigat din cauza mea.

Nightingale a scris:

Sa spunem ca este posibil ca eu sa fiu cauza pentru care ceva important pt mine nu iese cum as vrea.

Nu incerc sa caut vina sau sa-ti spun ce sa faci. Incearca sa faci un efort de imaginatie, si descrie lucrurile asa cum crezi tu ca le-ai descoperi. Descrie pur si simplu cum ar fi diferit. Ai inceput sa exprimi ceva legat de increderea in tine, foarte bine, incearca sa pui descoperirea increderii intr-un context... incearca sa-ti imaginezi ca faci ceva si iti iese si in felul aceasta descoperi ca lucrurile sunt diferite, ca s-a intamplat minunea despre care vorbeam, ca modul in care ai facut ce era de facut denota increderea aia in tine despre care nu stiai ca exista (repet, povesteste ca si cum nu ai sti ca s-a intamplat minunea, ca si cum o descoperi prin efectele pe care le are, prin ce e diferit)

Incearca sa-ti imaginezi cateva situatii.... si povesteste cum ar fi diferit, cum ai descoperi tu ca lucrurile sunt diferite.