Impacare?

Walpurgisnacht a scris:

Frumos spus, Saha...

Insa viitorul de ce sa fie adesea inaccesibil? Atata timp cat aspiram la ceva rezonabil, viitorul va deveni prezent in masura in care stim deja in prezentul actual sa cladim viitorul.

Arata-mi si mie persoana care stie sa aspire la ceva rezonabil ....si pe urma e fericita ajungand acolo :)

Saharian a scris:

Arata-mi si mie persoana care stie sa aspire la ceva rezonabil ....si pe urma e fericita ajungand acolo :)

fericita sau multimita?

ca multumirea o poti dobandi, pe cand fericirea e mai mult un termen mult prea ambiguu

on-topic va rog! chat-ul e putin mai la vale dragilor :)

Walpurgisnacht a scris:

Nu subestimez amintirile, ci le tratez ca atare: amintiri, adica trairi, lucruri si/sau oameni din trecut. Eu sunt in prezent ca sa exist si in viitor. Deci, trecutul e undeva in spate, la fel ca si amintirile. E frumos sa iti amintesti, desigur, dar sa retraiesti ACUT, deja vorbim despre durerea de a fi pierdut ceva si de neimpacarea si neacceptarea ca fuse fuse si se duse. Si atunci intervine problema: amintirea in loc sa fie ceva palcut din trecut, devine ceva dureros de neplacut pt prezent.

in momentul despartirii e ACUT, ca dupa ce trece timpul se estompeaza e cu totul altceva :)

cred ca si orgoliul nemasurat de face sa uiti momentele frumoase si te impiedica sa ceri iertare sau daca e prea greu macar sa lasi garda jos

X.E.N.A. a scris:

N-am spus nimic despre copii, copiii nu te tin niciodata langa cineva si nici casa pe care ati construit-o, ma refeream la cumulul de chestii mici pe care le faci de ATATA TIMP cu omul de langa tine...

Subestimezi amintirile, nic? (nu alea peste care s-a asternut praful...ci alea pe care le simti ACUT in momentul in care pleci/pleaca).

Nu e vorba de subestimat amintirile. Daca dupa o anumita perioada de timp e tot ce ramane dintr-o relati, fie ca e de 2 ani sau de 10, cred ca e bine sa mergi mai departe, sa iei amintirile cu tine si sa te bucuri ca au existat... Nu poti trai din gloria vremurilor apuse (cum si in Rromania se preda despre Stefan cel Mare la scoala si se asculta manele in pauza - sic!).

Amintirile nu te pot lega de un om cu care nu mai ai mare lucru de vorbit/impartit, dar copiii sau casa, da. Cunosc exemple. Ori femei care si-au santajat barbatii si au ramas insarcinate in pragul despartirii ca sa ii faca sa se intoarca la ele si apoi au trait nefericiti pana la adancii rabdarii (lui, cand si-a dat seama ca a fost sub papuc dar era cam tarziu...). Ori femei casnice sau care castigau mai putin, carora le era frica sa o ia de la capat pe cont propriu si... inghiteau mizerii cu lingura.

Saharian a scris:

Tot ce conteaza sunt amintirile frumoase

Cele rele se estompeaza si eventual dispar

Prezentul e o nebunie grabita

Viitorul e un vis ades inaccesibil

Depinde si de echilibrul dintre numarul de amintiri bune si cele rele. E ca IMC-ul (Indicele de Masa Corporala) - daca depasesti un anumit prag esti supraponderal/obez. Daca amintirile rele sunt in proportie destul de mare, nu prea se pot uita si distrug relatia in timp, incet, pe tacute.

Prezentul nu e o nebunie, depinde cum ti-l faci. Prezentul e tot ce ai, aici si acum. Daca il traiesti haotic, vei avea un viitor pe masura, deci "un vis inaccesibil". Are sens. Daca il traisti cu cap, viitorul nu e deloc inaccesibil, tu ti-l faci.

Asa este, pasii mici si facuti cat de corect stii te duc spre viitorul care ti-l doresti

Saharian a scris:

Arata-mi si mie persoana care stie sa aspire la ceva rezonabil ....si pe urma e fericita ajungand acolo

eu

...si inca multi pe care se pare ca nu i-ai cunoscut daca afirmi asa ceva

Malkia a scris:

Amintirile nu te pot lega de un om cu care nu mai ai mare lucru de vorbit/impartit, dar copiii sau casa, da. Cunosc exemple. Ori femei care si-au santajat barbatii si au ramas insarcinate in pragul despartirii ca sa ii faca sa se intoarca la ele si apoi au trait nefericiti pana la adancii rabdarii (lui, cand si-a dat seama ca a fost sub papuc dar era cam tarziu...). Ori femei casnice sau care castigau mai putin, carora le era frica sa o ia de la capat pe cont propriu si... inghiteau mizerii cu lingura.

C

diclona a scris:

C

Malkia a scris:

Probabil ca au mai fost topicuri cu teme asemanatoare, dar pe mine acum m-a lovit curiozitatea... Cate cazuri cunoasteti in care "fostii" s-au impacat si relatia chiar a mers. Eu personal cred ca o ciorba reincalzita nu mai poate fi la fel, mie nu mi s-a intamplat sa reiau o relatie terminata. Dar poate sunt si alte cazuri.

Din auzitele mele nu stiu de nici o relatie care a mers dupa impacare.Temporar poate dar nu definitiv.Dar poate or fi cazuri,tot ce-i posibil.

PS: O vaza sparta se poate repara uneori dar mereu i se vor vedea crapaturile si sansa sa se sparga din nou este extrem de mare.