Impacare?

Malkia a scris:

De ce se incapataneaza atatia oameni din jurul nostru sa creada in obisnuinta? De ce raman impreuna chiar daca sunt nefericiti? De ce se rup tot mai greu dupa un anumit numar de ani si daca au fost 10 ani impreuna de exemplu considera ca nu trebuie sa se mai desparta indiferent de faptul ca intre timp au devenit aproape doi straini, sau in cazul mai fericit, ca doi frati? :P

Dupa 10 ani, sau mai mult, deja e mai mult decat obisnuinta, TOTUL e in comun, viata, prietenii, rudele, vacantele...si mai ales AMINTIRILE.

Mi-e f greu sa cred ca un cuplu care a rezistat 10 ani, are cu adevarat motive de a nu mai fi impreuna...iar monotonia zau ca e supraestimata ca si motiv de despartire;)

X.E.N.A. a scris:

Dupa 10 ani, sau mai mult, deja e mai mult decat obisnuinta, TOTUL e in comun, viata, prietenii, rudele, vacantele...si mai ales AMINTIRILE.

Asa si?

Traiesti in virtutea amintirilor?

Traiesti de dragul unei case si a unei mese impartite in 2 in 10 ani? Ce te faci daca tot da cu virgula si perioada 3?

Sau poate traiesti de dragul copiilor?Ei na...Cum poate fi un copil fericit langa un parinte nefericit?

Si tu, ca fiinta, unde esti?

X.E.N.A. a scris:

Mi-e f greu sa cred ca un cuplu care a rezistat 10 ani, are cu adevarat motive de a nu mai fi impreuna...iar monotonia zau ca e supraestimata ca si motiv de despartire;)

Mi-e foarte usor sa cred ca sunt cupluri care depasesc lejer varsta de 10 ani petrecuti impreuna si sa se desparta la un moment dat. Iar motivele pot sa apara si dupa 20 de ani de casnicie.

In schimb mi-e foarte greu sa admit ca un cuplu se poate desparti dupa ani de casnicie din monotonie.

Walpurgisnacht a scris:

propozitia mea nu contine pentru ca...ci doar o afirmatie fara motivatie.punct

Asa si?

Traiesti in virtutea amintirilor?

Traiesti de dragul unei case si a unei mese impartite in 2 in 10 ani? Ce te faci daca tot da cu virgula si perioada 3?

Sau poate traiesti de dragul copiilor?Ei na...Cum poate fi un copil fericit langa un parinte nefericit?

Si tu, ca fiinta, unde esti?

Mi-e foarte usor sa cred ca sunt cupluri care depasesc lejer varsta de 10 ani petrecuti impreuna si sa se desparta la un moment dat. Iar motivele pot sa apara si dupa 20 de ani de casnicie.

In schimb mi-e foarte greu sa admit ca un cuplu se poate desparti dupa ani de casnicie din monotonie.

Exista oameni, multi destui, care nu pot trai fara celalalt (dupa o perioada mare petrecuta impreuna), DIN CAUZA ca nu se pot rupe de viata lor toata (ce am enumerat eu acolo).

E greu sa te desparti de cineva indiferent de perioada, dar sa o faci la >10 ani, este EXTREM de greu, daca nu cumva "te ajta" altcineva...

N-am spus nimic despre copii, copiii nu te tin niciodata langa cineva si nici casa pe care ati construit-o, ma refeream la cumulul de chestii mici pe care le faci de ATATA TIMP cu omul de langa tine...

Subestimezi amintirile, nic? :P (nu alea peste care s-a asternut praful...ci alea pe care le simti ACUT in momentul in care pleci/pleaca).

P.S. eu n-am trecut de 4 ani in nicio relatie, deci nu stiu cum e >10, deci doar presupun, da? :P

Familia e un sport de echipa

N-ai echipa, stai pe bara

Si cum orice echipa suporta schimbari in timp...la un moment dat echipa poate sa fie mai mica, mai mare, sa se reorganizeze :P...

da

se observa

Tot ce conteaza sunt amintirile frumoase

Cele rele se estompeaza si eventual dispar

Prezentul e o nebunie grabita

Viitorul e un vis ades inaccesibil

ca o casnicie sa reziste, e musai ca macar unul dintre ei sa isi doreasca sa se intample lucrul acesta.

daca dorinta lui e foarte mare de a ramane impreuna si iti aduce argumente pro in sensul acesta...nu prea ai motive sa dai cu piciorul in toate, ba iti mai pui si intrebarea daca nu cumva tu ai luat-o razna.

asta cand e vorba de monotonie sau alte lucruri mai usoare,cu intrebari cum ar fi fost fara el

bineinteles ca , in clipa cand simti disperarea aia mare ...cu ohii negri si nu mai gasesti loc ptr el/ea in viata voastra comuna...cel ma cuminte e sa te separi.

In orice caz...sunt situatii si situati, nu pot fi date definitii laconice ptr acest subiect.

X.E.N.A. a scris:

Subestimezi amintirile, nic? :) (nu alea peste care s-a asternut praful...ci alea pe care le simti ACUT in momentul in care pleci/pleaca).

Nu subestimez amintirile, ci le tratez ca atare: amintiri, adica trairi, lucruri si/sau oameni din trecut. Eu sunt in prezent ca sa exist si in viitor. Deci, trecutul e undeva in spate, la fel ca si amintirile. E frumos sa iti amintesti, desigur, dar sa retraiesti ACUT, deja vorbim despre durerea de a fi pierdut ceva si de neimpacarea si neacceptarea ca fuse fuse si se duse. Si atunci intervine problema: amintirea in loc sa fie ceva palcut din trecut, devine ceva dureros de neplacut pt prezent.

X.E.N.A. a scris:

P.S. eu n-am trecut de 4 ani in nicio relatie, deci nu stiu cum e >10, deci doar presupun, da? ;)

la mai multi fericiti !

Saharian a scris:

da

vocea ratiunii mele :)

Frumos spus, Saha...

Insa viitorul de ce sa fie adesea inaccesibil? Atata timp cat aspiram la ceva rezonabil, viitorul va deveni prezent in masura in care stim deja in prezentul actual sa cladim viitorul.

nimfa a scris:

ca o casnicie sa reziste, e musai ca macar unul dintre ei sa isi doreasca sa se intample lucrul acesta.

Sorry, dar ca o casnicie sa functioneze este vital si absolut necesar ca ambii parteneri sa-si doreasca lucrur asta aproape in egala masura.Degeaba unul isi doreste cu ardoare si celalalt e lasa-ma sa te las.

Discrepantele prea mari despart, nu apropie.