Impacare?

Malkia a scris:

Probabil ca au mai fost topicuri cu teme asemanatoare, dar pe mine acum m-a lovit curiozitatea... Cate cazuri cunoasteti in care "fostii" s-au impacat si relatia chiar a mers. Eu personal cred ca o ciorba reincalzita nu mai poate fi la fel, mie nu mi s-a intamplat sa reiau o relatie terminata. Dar poate sunt si alte cazuri.

Nu vorbesc de o situatie anume, nu e vreo problema personala la mijloc, pur si simplu sunt curioasa sa vad daca mai "merge si asa". Adica altfel. Sau la fel. Sau mai rau. Depinde de protagonisti.

Sa consideram o despartire normala - partenerii si-au dat seama in timp ca nu se mai potrivesc, ca iubirea s-a dus, ca e doar obisnuinta, au inceput sa se poarte diferit fata de inceput. Nu consideram cazurile extreme cu violenta domestica, alcoolism, infidelitate sau greseli grave...

cunosc un caz.

s-au impacat dupa 2 ani.

acu au doi copii (si sasa cai frumosi )

nu sunt fericiti.

acu' parere personala, eu nu m-as si nu m-am impacat niciodata...si nici prieteni n-am ramas...chestie de fire

Probabil ca au mai fost topicuri cu teme asemanatoare, dar pe mine acum m-a lovit curiozitatea... Cate cazuri cunoasteti in care "fostii" s-au impacat si relatia chiar a mers. Eu personal cred ca o ciorba reincalzita nu mai poate fi la fel, mie nu mi s-a intamplat sa reiau o relatie terminata. Dar poate sunt si alte cazuri.

Nu vorbesc de o situatie anume, nu e vreo problema personala la mijloc, pur si simplu sunt curioasa sa vad daca mai "merge si asa". Adica altfel. Sau la fel. Sau mai rau. Depinde de protagonisti.

Sa consideram o despartire normala - partenerii si-au dat seama in timp ca nu se mai potrivesc, ca iubirea s-a dus, ca e doar obisnuinta, au inceput sa se poarte diferit fata de inceput. Nu consideram cazurile extreme cu violenta domestica, alcoolism, infidelitate sau greseli grave...

uf uf...pai sa spun eu?

am incercat eu dar mai mult ne chinuiam nu credeam niciodata vorba aia: ce-a fost,nu va mai fi ! si chiar asa si era...nu-l mai puteam privi la fel cum il priveam inainte oricat de tare ma convingeam eu ca as tine la el ! parca, de fapt, as fi incercat sa salvez vremurile de altadata...dar uite ca nu e asa simplu cand stii ca ai trecut printr-o despartire in timpul asta.

ne-am despartit printr-un sarut si cu cuvantul "te iubesc" pe buze tocmai de-aia...nu am vrut sa-l mai vad sau aud! si asa a si fost :P nu-mi pare rau...pt ca cel putin a fost iubire,la un moment dat...dar regretele tot exista!

X.E.N.A. a scris:

cunosc un caz.

s-au impacat dupa 2 ani.

acu au doi copii (si sasa cai frumosi )

nu sunt fericiti.

acu' parere personala, eu nu m-as si nu m-am impacat niciodata...si nici prieteni n-am ramas...chestie de fire

wow..dupa 2 ani

Malkia a scris:

Probabil ca au mai fost topicuri cu teme asemanatoare, dar pe mine acum m-a lovit curiozitatea... Cate cazuri cunoasteti in care "fostii" s-au impacat si relatia chiar a mers. Eu personal cred ca o ciorba reincalzita nu mai poate fi la fel, mie nu mi s-a intamplat sa reiau o relatie terminata. Dar poate sunt si alte cazuri.

Am auzit de 2 cazuri reale (nu televonele) in care oamenii au divortat si s-au recasatorit cu fostii parteneri de casnicie.

Asta da frate karma ! Unul din cele doua cupluri au divortat de doua ori si tot de doua ori s-au recasatorit (logic). Pana la iminenta pensie poate mai incearca si a treia oara, sa fie nr par !

Personal, nu ma intorc la ce-am lasat. Si nu din orgoliu. Consider ca daca un lucru nu merge bine, nu mai are sanse sa se remedieze decat ori cand e prea tarziu, ori cand eu nu mai sunt prezenta, deci tot prea tarziu . Admit ca se poate sa fie si cazuri care sa se 'reincalzeasca' pe bune insa...asta e treaba lor, oala lor cu ciorba. Eu prefer alte blide.

O relatie sparta tot sparta ramane, orice i-ai face.

Si iar imi vine in minte portelanul. L-ai spart, spart ramane, ca tu vrei sa aduni cioburile si sa-ti imginezi o noua arta, fiecare cu nebunia si paranoia lui. Spartura ramane.

si daca lasi deoparte mandria, ,"printipiile", orgoliul, gura lumii, stereotipurile si telenovelele sau mai stiu eu ce si ramane iubirea, ce faci?

iar cei ce nu cred ca un om se poate schimba sunt persoane care nu s-au/nu se vor schimba niciodata, pentru ca nu considera ca au motive sau pentru ca n-au suficienta vointa

portelanul acela de iubire rezista pana la mica zgaltaire a mesei de catre pisica iubareata si ce faci? arunci totul la gunoi si te speli pe maini?

cred ca fiecare simte cand are motiv si putere sa mearga mai departe sau nu.

fulgdenea a scris:

si daca lasi deoparte mandria, ,"printipiile", orgoliul, gura lumii, stereotipurile si telenovelele sau mai stiu eu ce si ramane iubirea, ce faci?

iar cei ce nu cred ca un om se poate schimba sunt persoane care nu s-au/nu se vor schimba niciodata, pentru ca nu considera ca au motive sau pentru ca n-au suficienta vointa

portelanul acela de iubire rezista pana la mica zgaltaire a mesei de catre pisica iubareata si ce faci? arunci totul la gunoi si te speli pe maini?

cred ca fiecare simte cand are motiv si putere sa mearga mai departe sau nu.

Imi place ce ai scris chiar daca e oarecum superoptimistic ... dar si eu cred ca nu poti considera ca exista o singura solutie la toate problemele

Trebuie ca uneori impacarea partilor functioneaza

Sper ca

fulgdenea a scris:

si daca lasi deoparte mandria, ,"printipiile", orgoliul, gura lumii, stereotipurile si telenovelele sau mai stiu eu ce si ramane iubirea, ce faci?

Depinde de haina pe care o imbraca iubirea pt fiecare.

Cum in real life exista mii si mii de haine, la fel si iubirea poate sa se prezinte in mii si mii de aspcte.

fulgdenea a scris:

iar cei ce nu cred ca un om se poate schimba sunt persoane care nu s-au/nu se vor schimba niciodata, pentru ca nu considera ca au motive sau pentru ca n-au suficienta vointa

Probabil ca asa e.

Dar afirmatia de mai sus nu are treaba cu ce am spus eu.

Faptul ca nu ma intorc in trecut nu are a face cu potentele individului de langa mine de a se schimba, de a se adapta, de a se mula pe ceea ce sunt eu, si nici viceversa, ca vorbim de un cuplu.

Este doar vorba de faptul ca pt mine ceva terminat e terminat si punct. Si asta se reflacta foarte bine nu numai in relatii ci si in activitati sau lucruri. Cand incep ceva termin. Cand ma apuc de o activitate o termin. In cele mai multe cazuri, pt ca exista si exceptii. Pt mine in viata de zi cu zi este foarte important sa stiu ca exista o finalitate si finalitatea trebuie sa fie cu o oarecare precizie cum prevad ca ar trebui sa fie. Dau gres, asta e.Inseamna ca mai e loc de invatat.

fulgdenea a scris:

portelanul acela de iubire rezista pana la mica zgaltaire a mesei de catre pisica iubareata si ce faci? arunci totul la gunoi si te speli pe maini?

De obicei nu arunc, de obicei plec asa simplu, pasind usor cu o fluturare si o adiere calda in par.

De spalat pe mani intotdeauna ma spal cu sapun (acolo unde el exista). Asta e unul din fixurile mele.

Deci, da, se poate spune ca arunc tot ce nu-mi trebuie la gunoi, ma spal pe maini, sunt o ticaloasa si o ce se mai doreste a se spune, am un grad foarte mic de toleranta si consdier ca tot ce exista in jurul meu a fost creat pt a mi se apleca la picioare si, dupa caz, pt a-mi lustrui bombeul. Acum, ce sa fac si eu, sa-mi smulg parul din cap c-am fost creata pt a fi slujita ? Si poate ma si credeti !

fulgdenea a scris:

cred ca fiecare simte cand are motiv si putere sa mearga mai departe sau nu.

Daca e sa redevenim seriosi, adevar graiesti de data asta !

Malkia a scris:

Sa consideram o despartire normala - partenerii si-au dat seama in timp ca nu se mai potrivesc, ca iubirea s-a dus, ca e doar obisnuinta, au inceput sa se poarte diferit fata de inceput. Nu consideram cazurile extreme cu violenta domestica, alcoolism, infidelitate sau greseli grave...

e cazul meu si al fostului sot

nu ne-am impacat si nici nu am de gand...iubirea a disparut o data cu dezamagirea, mi-am dat seama ca nu ne potrivim ca si principii de viata

Saharian a scris:

si eu cred ca nu poti considera ca exista o singura solutie la toate problemele

Nici eu nu cred ca exista o singura solutie. Intotdeauna exista o multime de solutii, important e ca si protagonistii sa le vada, s ale simta sisa le poata aplica in experienta pe care ei insisi o traiesc.

Saharian a scris:

Trebuie ca uneori impacarea partilor functioneaza

Cu singuranta. Doar ca aici nu cred ca era vorba de impacare ci de o remediere de fond. Stii...in viata cred ca totusi nu-i ca-n pictura: pui un fundal bleu ,nu-ti place, mai bagi niste ocru, putintel caramiziu si o dai cotita, ca e arta.

Ca propria-ti viata sa fie ridicata la rangul de arta, mult efort iti ttrebuie si tie si partenerului. Pupa-m-as de inteleapta ce sunt !

Acum alta intrebare:

Impacarea de care vorbiti mai sus in cat % din cazuri duce la un trai armonios?

Ca asa ma pot impaca si eu cu primul meu prieten duminica viitoare, DAR...si povestea cu intrebari lant continua !

Pupici Saha ...

impacarea nu duce decat la revenirea in punctul 0...de-acolo traiul amronios depinde de parteneri!

traiul lor devine o arta in masura in care cei doi stiu sa fie artisti!