O carte pe care o citesc in perioada asta,ca sa incep bine anul psihologic :)
Irvin Yalom, Elkin Ginny, Cu fiecare zi mai aproape.
O psihoterapie povestita de ambii participanti. Doi pe un balansoar.
Ginny este o femeie sensibila ,inteligenta cu stari neintelese,osciland intre extreme cu multe probleme relationale. Ea e o scriitoare confuza cu inspiratia blocata si cu foarte mult libido,insa imprastiat ineficient; blocata intr-o relatie cu Karl care ii franeaza in dezvoltare pe amandoi. Karl are si el multe probleme care le amplifica pe cele ale lui Ginny.
Cand Yalom o vede, pentru prima oara- are impresia ca este ca in ea "totul este aruncat gramada ,la intamplare, nimic din alcatuirea ei nu se potrivea cu nimic".
Un alt terapeut crede ca Ginny e" asediata de infricosatoare fantezii sexuale masochiste si de procese mentale manifest schizofrenice borderline".
Confuzia lui Ginny este in primul rand de identitate, ea se confrunta de mic copil cu negarea existentiala a parintilor, de unde i se trag bulimia, anxietatea si altele.
E interesant felul in care psihoterapia avanseaza vazuta din trei unghiuri: relatarea fidela a lui Ginny a sedintelor de terapie, analiza lui Yalom si relatarea lui Karl. Tripla perspectiva arunca lumina asupra complexitatii demersului terapeutic. Aceasta abordare noua a terapiei este posibila pentru ca Ginny nu avea bani sa plateasca terapia ,asa ca Yalom a cerut ca sa plateasca prin aceste relatari. E sigur ca Ginny are un talent de scriitoare, pentru ca ea merge foarte adanc in sondarea starilor sale complicate si e precisa ca un reporter in descrierea sinelui sau. Stilul aminteste de frumusetea romanului lui Marie Cardinal, "Cuvinte care elibereaza", un roman terapeutic atat de frumos incat l-am citit de patru ori.
Ginny citeste Cehov, asculta Jacques Brel si se uita la filmul "Povestea lui O". Preocuparile ei sunt elevate ceea ce denota un spirit nobil.
Ginny este un personaj foarte complex, o intelegem pe masura ce avansam cu lectura si la final ai impresia ca analiza ei nu s-a incheiat si nu se va incheia niciodata dar ii permite un echilibru fragil care o ajuta sa se integreze cat de cat in viata.
Va recomand cartea, e fascinanta si veti gasi multe idei utile.
