Început de Cleric Preston, Mie 21 ian 2009 · 260 răspunsuri · 89.182 vizualizări
Hypathia a scris:Winnicott spune ca omul trebuie sa creeze, sa-si modeleze mediul pentru a-si exprima viata interioara. Amestecarea realului cu dorinta si schimbul intre ele e un proces benefic si necesar omului. Dar de ce? Pentru ca spiritul uman se hraneste cu iluzie.
Foarte interesanta postarea ta, mai ales aceasta remarca. Iluzia atinge cote din ce in ce mai ametitoare la omul contemporan. E din ce in mai greu sa-ti pastrezi mintea limpede.
Allexandrra a scris:Foarte interesanta postarea ta, mai ales aceasta remarca. Iluzia atinge cote din ce in ce mai ametitoare la omul contemporan. E din ce in mai greu sa-ti pastrezi mintea limpede.
tu ce crezi? E benefica iluzia "incarcata de dorinta", asa cum spune Winnicott?
In privinta iluziei&realului, aleg intotdeauna realul, care este superpozabil notiunii de adevar.
Dar asa cum spui tu, e greu sa-ti pastrezi mintea limpede si sa vezi realul asa cum este el, descatusat de dorinta si iluzii.
Hypathia a scris:
E benefica doar pe perioade scurte pt. cei mai multi oameni, ca aduce cu ea o tensiune pe care ori nu o pot suporta si risca sa se dezechilibreze, ori o pot suporta, dar le canalizeaza atentia intr-o singura directie. Dar cred ca sunt si oameni, putini, carora le da o energie atat de mare, incat pot face o groaza de lucruri. E drept ca la sfarsit pot fi avariati rau, dar macar au facut ceva. 
Acuma, depinde si de intensitatea dorintei, adica de cat de `incarcata` e dorinta. Eu m-am gandit la una mare, cand am scris toate astea. Daca intensitatea e scazuta, da, ii poate motiva, le poate da energie, le asigura un scop permanent, chiar si un sens si ce mai au oamenii nevoie. Asa da, are dreptate Winnicott. Asa s-ar explica si de ce inconstientii reusesc sa-si atinga scopurile.
Da, si eu tot realul il aleg. E o optiune periculoasa.
`Benefic` in sensul de stare de bine, de succes, de realizari profesionale.
Marta Stout - Psihopatul de alaturi. Cum sa-l recunosti si sa te aperi de el, Editura Trei, 2010
7 reguli pentru a face față psihopatului de lângă tine
Psihopații nu sunt puţini şi nici rari. Dimpotrivă, reprezintă o proporţie semnificativă din populaţia noastră. Oamenii fără conştiinţă resimt emoţiile foarte diferit de tine şi de mine, şi nu simt deloc iubirea sau orice alt ataşament pozitiv faţă de semenii lor.
În prezent, psihopatia este "incurabilă"; mai mult chiar, psihopații aproape că nu vor niciodată să fie "trataţi". De altfel, este probabil ca, în baza configuraţiei neurobiologice a psihopatiei, anumite culturi, în special cea occidentală, să încurajeze activ comportamentele antisociale, inclusiv violenţa, crima şi aţâţarea la război. Sunt fapte dificil de acceptat pentru mulţi oameni. Sunt jignitoare, neegalitariste şi înspăimântătoare.
Însă înţelegerea şi acceptarea lor ca fiind un aspect real al lumii noastre reprezintă regula numărul unu dintre cele "Treisprezece Reguli de a Face Faţă Psihopaţilor în Viaţa de Zi cu Zi" pe care le spun pacienţilor şi altor persoane interesate să se protejeze pe sine şi pe oamenii iubiţi. Iată cele 13 reguli:
Prima regulă implică pastila amară a acceptării faptului că unii oamenii nu au, la propriu, conştiinţă morală.
Într‑o dispută dintre instinctele tale şi implicaţiile unui rol jucat de o persoană — educator, medic, conducător, iubitor de animale, umanist, părinte — urmează‑ţi instinctele. Impresiile tale nefiltrate, deşi alarmante şi aparent stranii, te pot ajuta foarte mult dacă le dai voie.
Când ai în vedere o relaţie nouă, de orice tip ar fi ea, aplică Regula de Trei privind revendicările şi promisiunile făcute de persoana respectivă şi responsabilităţile pe care le are aceasta. O minciună, o promisiune nerespectată sau o responsabilitate ignorată pot fi neînţelegeri. E posibil ca două să fie o greşeală gravă. Însă trei minciuni îţi spun că ai de‑a face cu un mincinos, iar înşelăciunea este osia comportamentului lipsit de conştiinţă.
Pune la îndoială autoritatea. Încă o dată — ai încredere în propriile tale instincte şi angoase, mai ales cele despre oameni care pretind că dominarea celorlalţi, războaiele violente sau altă încălcare a conştiinţei este marea soluţie la o problemă sau alta.
Măgulirea suspectă. Complimentele sunt încântătoare, în special când sunt sincere. Dimpotrivă, măgulirea este extremă şi aproape întotdeauna implică o intenţie de manipulare. Manipularea prin intermediul măgulirii este, uneori, inofensivă şi alteori sinistră. Priveşte dincolo de eul tău gâdilat şi nu uita să suspectezi măgulirile.
Nu te alătura jocului. Intriga este principalul instrument al psihopatului. Rezistă tentaţiei de a te lua la întrecere cu un psihopat seducător, de a te arăta mai inteligent decât el, de a‑l analiza sau chiar de al tachina.
Nu fi niciodată de acord, din milă sau din alt motiv, să ajuţi un psihopat în a‑şi ascunde adevăratul caracter. "Te rog, nu spune celorlalţi", rostit adesea cu lacrimi în ochi şi cu scrâşnit din dinţi este rugămintea emblematică a hoţilor, a celor care abuzează copii — şi a psihopaților. [...]
Editat Vin 20 mai 2011 16:57
.
Editat Vin 20 mai 2011 17:09
Hypathia a scris:.
O s-o citesc si eu pentru ca terapeutul mi-a spus ca "Nu exista o stiinta care sa-ti indice cum sa te descurci cu asemenea oameni" (necesitatea separarii victimei de agresor, divortul de parintii mentali) si "Daca eu as locui acolo cu ei in conditiile tale (total dependent de ei - de parinti psihopati), as inebuni si eu".
...sa vedem, exista o cale "crestineasca"?
Editat Vin 20 mai 2011 17:12
Big Lebowski a scris:Marta Stout - Psihopatul de alaturi. Cum sa-l recunosti si sa te aperi de el, Editura Trei, 2010
7 reguli pentru a face față psihopatului de l
Big Lebowski a scris:O s-o citesc si eu pentru ca terapeutul mi-a spus ca "Nu exista o stiinta care sa-ti indice cum sa te descurci cu asemenea oameni" (necesitatea separarii victimei de agresor, divortul de parintii mentali) si "Daca eu as locui acolo cu ei in conditiile tale (total dependent de ei - de parinti psihopati), as inebuni si eu".
...sa vedem, exista o cale "crestineasca"?
Daca amandoi sunt psihopati, e simplu. Dar sa vezi ce superb e cand unul e psihopat si celalalt paranoic. Si paranoicul se da de ceasul mortii ca este folosit si mintit de cel psihopat iar pe cel psihopat il doare in dos de istericalele paranoicului pentru ca in realitate nu-i pasa destul de mult de el incat sa-l foloseasca. Si in final paranoicul ajunge sa isi reverse frica pe copii, pentru ca sunt singurii care vibreaza la durerea lui si in acest fel isi dovedeste ca ceea ce simte e real , nu imaginatie. Vorba reclamei, raman dovezi concrete : vanatai, rani, semi-autism, angoase. Acum vorbesc din memorie, nu e cazul in prezent,dar am stat primii 18 ani de viata cu ei.
Apodonos a scris:Daca amandoi sunt psihopati, e simplu. Dar sa vezi ce superb e cand unul e psihopat si celalalt paranoic. Si paranoicul se da de ceasul mortii ca este folosit si mintit de cel psihopat iar pe cel psihopat il doare in dos de istericalele paranoicului pentru ca in realitate nu-i pasa destul de mult de el incat sa-l foloseasca. Si in final paranoicul ajunge sa isi reverse frica pe copii, pentru ca sunt singurii care vibreaza la durerea lui si in acest fel isi dovedeste ca ceea ce simte e real , nu imaginatie. Vorba reclamei, raman dovezi concrete : vanatai, rani, semi-autism, angoase. Acum vorbesc din memorie, nu e cazul in prezent,dar am stat primii 18 ani de viata cu ei.
Poate ca nu era chiar paranoic, faptul ca era ignorat ca partener era o forma de a fi folosit. Psihopatii devasteaza psihicul si sanatatea celor din jurul lor ... Bine ca ai scapat din mediul ala.
Am gasit un alt interviu cu Thomas Sheridan despre comportamentul psihopatic (celelalalt interviu pe care l-am recomandat se cam indeparta de la subiect). Are 6 parti:
Editat Sâm 21 mai 2011 03:06