Singura, din nou

Blade Dancer a scris:

cu asta sunt si eu de acord .. sa stai la 30 ani cu parintii .. iarta-ma sa iti spun dar e bolnav

Nu e bolnav... am vazut si cazuri sanatoase....

Cavalerul_Jedi a scris:

Nu e bolnav... am vazut si cazuri sanatoase....

eu nu

io recunosc ca nu as locui si cu sotul si cu familia acestuia . vreau casa mea cu el . cu tabieturile noastre . dar topicul .. se refera la singuratate

loneliness4ever a scris:

io recunosc ca nu as locui si cu sotul si cu familia acestuia . vreau casa mea cu el . cu tabieturile noastre . dar topicul .. se refera la singuratate

da sotzu cu sotzu sa locuiasca cu tine si cu familia ta tiar place?

loneliness4ever a scris:

sa locuiasca cu mine si familia mea? nop . vreau raiul nostru cuibusor de nebunii

teas lua de nevasta

sa locuiasca cu mine si familia mea? nop . vreau raiul nostru cuibusor de nebunii

in sfarsit ma ia si pe mine cineva de nevasta dar am uitat sa precizez trebuie sa ai rabdare cu mine pana invat a gati de toate

loneliness4ever a scris:

in sfarsit ma ia si pe mine cineva de nevasta dar am uitat sa precizez trebuie sa ai rabdare cu mine pana invat a gati de toate

lasa nu trebu ... ala e singuru lucru dupa care ma uit sa nu locuiesc cu familia sa nu aud de soacra toata ziua .. in rest totu e ok

Mai..am trecut si eu prin multe..Sunt incepator pe-aici pe forum,..dar cate as avea de spus nu cred ca incap aici.Si daca tot m-am nimerit de curiozitate la topicul asta,am sa va spun si eu,pe parcurs, ce cred eu despre a fi singur...cel putin in anumite momente ale vietii cand ai cea mai mare nevoie de cineva. Stii...singuratatea este cea mai urata suferinta sufleteasca pe care o poti simti...dar totodata este si un lucru util in viata, atunci cand nu vine in cantitati foarte mari. De ce...? Hai sa va spun si de ce..pentru ca daca nu ai trece prin aceasta suferuinta...aceasta singuratate, atunci cand ai avea pe cineva langa tine nu ai sti sa-i apreciezi prezenta si sa simti fericirea de a fi iubit la adevarata ei valoare...Si in timp ai deveni unul din cei care fac pe altul sa sufere...De asemenea..daca cel pe care il iubesti..in felul asta..nu stie sa aprecieze dragostea pe care i-o oferi..si ajungi pana la urma sa fii din nou singur..atunci inseamna ca nici acea persoana nu a trecut prin ceea ce se numeste suferinta de singuratate. Si nu a stiut,la randul lui,sa aprecieze..

Va spun asta nu din dorinta de a imi impune si eu aici o parere...ci din proprie experienta, ca si majoritatea dintre voi..In sa inceercand sa vad un scop in tot ceea ce se intampla...sa il gasesc chiar si acolo unde nu este..ma ajuta foarte mult sa merg mai departe. Ati putea incerca si voi..

PS: Apropos de faza cu gatitul..,de mai sus...Singuratatea te invatza multe....Eu am devenit expert

Curaj...se poate depasi...chiar se poate. Spun asta pentru ca am trecut prin asa ceva. Nu-ti fie frica de oameni; nu sunt asa de rai si de cinici cum par. De cele mai multe ori, perceptia altora in ceea ce te priveste e complet diferita de a ta; mult mai pozitiva vreau sa spun. Si mai ales te sfatuiesc sa nu-ti fie frica de barbati si cand discuti cu ei sa treci peste faptul ca sunt de sex opus. Incearca sa ai prieteni barbati, fara sa te gandesti intruna la gasirea unui partener de viata. Ai sa vezi ca nu e nevoie sa-i eviti din cauza timiditatii.

Stiu cum e cu timiditatea pentru ca la mine ajunsese aproape in stadiu de boala, de nu mai ieseam din casa, pentru ca mi-era teama de reactiile celorlalti la orice as zice sau as face. Primul pas e sa nu-t mai pese. Sa nu-ti mai pese de ce cred altii. Daca te plac, bine, daca nu - la revedere! Lumea e destul de incapatoare incat sa nu trebuiasca sa te mai ciocnesti de ei vreodata! Fii optimista!

De asemenea cred ca s-ar putea sa te ajute o schimbare de mediu. Poate nu majora, daca nu e posibil din punct de vedere financiar, dar o schimbare, oricum. Sa-ti spun ce am facut eu. Fiind in acea stare de timiditate excesiva, m-am fortat practic sa intru in situatii in care trebuia sa comunic cu o gramada de oameni. Am facut asta plecand de acasa, plecand din tara. E drept ca la vremea respectiva conditiile erau favorabile, financiar vorbind. Dar ideea e ca am plecat intr-o tara noua, intr-un oras nou, unde nu cunosteam pe nimeni, unde a trebuit sa o iau de la zero, descoperindu-mi eu insami laturi ale personalitatii care m-au surprins in mod placut. Cand esti fortat sa interactionezi cu altii ca sa te descurci, e un punct de plecare. N-am rezervat camera la hotel, n-am aranjat absolut nimic; m-am urcat in avion si gata. A fost o aventura; am plecat cu rucsacul la spinare. Eu, care nici la alimentara nu ma duceam in caz ca se uita vanzatoarea urat la mine. Poate te-ar ajuta sa faci ceva inedit; cred ca pe langa singuratate, plictiseala si rutina intervin si ele.

Incearca sa cunosti oameni din alte medii, daca cu cei din mediul tau nu te simti destul de confortabil pentru a-ti depasi timiditatea. In materie de maniere, barbatii din occident sunt cu totul altfel si e mult mai usor sa intri in vorba cu ei. Incearca un Irish Pub, daca stai in Bucuresti; ai sa fii surprinsa de atmosfera de acolo. Un pic de alcool nu strica; te va ajuta sa depasesti faza de "eu nu vorbesc, doar ascult si iau aminte". Nu trebuie sa iei totul in serios. Intra in vorba cu oamenii pe care nu-i cunosti; s-ar putea sa nu-i mai vezi vreodata, dar macar veti avea o conversatie placuta. E mare lucru sa inveti sa poti sa faci asta. Mie mi-a luat luni de zile, dar important e ca am reusit. Nu e imposibil; crede-ma. Poate pare ca in ziua de azi sensibilitatea nu e apreciata, dar daca iti faci cunoscute principiile de viata, crede-ma ca lumea te va respecta pentru asta. Tot ce trebuie sa faci e sa iesi din carapace si sa te exprimi. Si daca cineva te scuipa, poti sa le intorci partea dorsala, iesind din situatie cu un sentiment de superioritate. Aminteste-ti ca ei au gresit, nu tu.

Ai incredere in tine, si se va reflecta in atitudinea celorlalti. Iti dau cuvantul meu de onoare.

Iti urez mult succes.