Buna,
simt nevoia sa spun cuiva prin ce trec si m-am hotarat sa o fac aici. Va citesc de mai mult timp insa mi s-a parut greu sa expun prin ce trec.
De aproape doi ani trec printr-o perioada foarte grea din punct de vedere sentimental si mi se pare ca nu se mai termina. Mi-am dorit foarte mult sa nu fiu singura de sarbatori...si mi se par groaznice zilele astea. Anul trecut nu am stat o clipa de sarbatori si anul acesta am zacut in casa...sentimentul este acelasi....de nemultumire, durere, suferinta, ma simt umila, mica, nesemnificativa.
Am avut acum vreo 10 ani doua tentative de sinucidere datorate unor probleme foarte grave in familie. Am pornit atunci o relatie care m-a ajutat foarte mult insa nu a fost sa fie, s-a terminat acum doi ani. De atunci ma bantuie foarte des gandurile sinuciderii. Imi este frica sa recunosc fata de mine ca asa va fi pentru totdeauna si voi fi singura toata viata.
Am incercat sa gandesc pozitiv si sa ma ajut singura parand vesela si neafectata de nimic dar ajung la capatul puterilor cand vad ca nu se intampla nimic pozitiv.
Din pacate sunt foate timida, retrasa si sensibila iar multi oameni privesc felul meu de a fi drept unul dificil si nici nu isi dau seama cat de usor ma ranesc.
In acest moment doar simt ca nici eu nu ma mai suport.