Singura, din nou

Pai, nu zicea un destept ca in toate momentele importante ale vietii suntem si ramanem singuri?

Silentia lunae a scris:

Pai, nu zicea un destept ca in toate momentele importante ale vietii suntem si ramanem singuri?

ooo si ce bine zicea....

ne nastem singuri si murim singuri...insa cel mai important e sa nu lasam singuratatea sa ne cuprinda...sa facem ceva pentru noi...sa ne fie bine...nu sa depindem de ceilalti

Silentia lunae a scris:

Pai, nu zicea un destept ca in toate momentele importante ale vietii suntem si ramanem singuri?

Eu ziceam.

Te ascult.

Silentia lunae a scris:

Pai, nu zicea un destept ca in toate momentele importante ale vietii suntem si ramanem singuri?

A se citi topicul "C

ooof, in sfarsit au trecut si sarbatorile astea. Din ce mi-ati scris, unii dintre voi, mi-am dat seama ca poate am asteptari gresite. Eu muncesc si am o cariera dar nu e centrul vietii mele, desi imi place ce fac. Pe langa munca si prieteni imi doresc sa am o familie a mea. Imi doresc sa am copii si pe cineva langa mine. Nu ma deranjeaza ideea ca ar trebui sa stau si la cratita atat timp cat este cineva langa mine care sa faca sa fie mai usor.

Din pacate starea cu care ma confrunt acum nu este legata de lipsa de afectiune fizica asa cum a sugerat cineva mai devreme. Este doar o stare de neimplinire sufleteasca.

lonelyshadow a scris:

Din ce mi-ati scris, unii dintre voi, mi-am dat seama ca poate am asteptari gresite. Eu muncesc si am o cariera dar nu e centrul vietii mele, desi imi place ce fac. Pe langa munca si prieteni imi doresc sa am o familie a mea. Imi doresc sa am copii si pe cineva langa mine. Nu ma deranjeaza ideea ca ar trebui sa stau si la cratita atat timp cat este cineva langa mine care sa faca sa fie mai usor.

Din pacate starea cu care ma confrunt acum nu este legata de lipsa de afectiune fizica asa cum a sugerat cineva mai devreme. Este doar o stare de neimplinire sufleteasca.

Nu ai asteptari gresite, sunt firesti, dar poate ca nu faci nimic sa le realizezi, poate astepti sa pice totul din cer.

"Soarta e o prapastie in care cadem numai daca privim prea mult in ea." - L. Blaga

"Cheama norocul, dar da si din maini." - Plutarh

lonelyshadow a scris:

ooof, in sfarsit au trecut si sarbatorile astea. Din ce mi-ati scris, unii dintre voi, mi-am dat seama ca poate am asteptari gresite. Eu muncesc si am o cariera dar nu e centrul vietii mele, desi imi place ce fac. Pe langa munca si prieteni imi doresc sa am o familie a mea. Imi doresc sa am copii si pe cineva langa mine. Nu ma deranjeaza ideea ca ar trebui sa stau si la cratita atat timp cat este cineva langa mine care sa faca sa fie mai usor.

Din pacate starea cu care ma confrunt acum nu este legata de lipsa de afectiune fizica asa cum a sugerat cineva mai devreme. Este doar o stare de neimplinire sufleteasca.

Trebuie sa afli ce anume te nemultumeste si sa nu renunti pana nu afli, sunt sigur ca un sot sau 2,3 copii nu rezolva problema (o agraveaza si mai mult ). In primul rand tu trebuie sa fi impacata cu tine insati si sa ai acea multumire sufleteasca pe care ti-o doresti abia apoi celelalte. :)

ma bag si eu ca musca-n lapte si zic: lonelyshadow iti doresc sa fii tare si sa te "ridici".

am pus ghilimele pentru ca de fapt tu esti deasupra multora prin ceea ce esti. doar ca trebuie sa ai mai multa incredere in tine.

si eu cred ca sportul te-ar putea ajuta, i-am auzit pe mai multi spunand ca se simt mai bine de cand fac miscare, si nu cred ca minteau

Dupa mine, 2 ani nu e o perioada atat de insuportabila, poti sa o fructifici, luptand cu tine, invatand din singuratate. E o pregatire pentru lupta ce va sa vina.

bridget jones a scris:

da' asa asa incetisor, ai ajuns si AuRiuMember de'mi iei ochii, stralucitorule :P

ON-topic: nu e nevoie neaparat sa ai mereu pe cineva (un barbat) langa tine. iesi din casa, fa-ti un cerc de prieteni, evita plictiseala si statul in casa cu parintii (ideal ar fi sa locuiesti singura, la varsta ta), fa sport (stimuleaza cresterea nivelului endorfinelor in organism), inscrie-te la un curs de dans de exemplu, du-te intr-o excursie...vei vedea ca dupa un timp te vei simti altfel

cu asta sunt si eu de acord .. sa stai la 30 ani cu parintii .. iarta-ma sa iti spun dar e bolnav