de multe ori la zapada din suflet nu ajunge soarele si ramane acolo cu mirosul si albul ei, nu o mai poti atinge, dar este acolo si iti e dor de ea si te gandesti, de multe ori, de ce nu ai topit-o atunci cand puteai
Zapezile de altadata...
Început de Malkia, Mie 12 nov 2008 · 98 răspunsuri · 15.065 vizualizări
ma-o a scris:de multe ori la zapada din suflet nu ajunge soarele si ramane acolo cu mirosul si albul ei, nu o mai poti atinge, dar este acolo si iti e dor de ea si te gandesti, de multe ori, de ce nu ai topit-o atunci cand puteai
iar la mine a nins iar, azi noapte...si acum.
as vrea s'o pot topi pe cea din sufletul meu dar cred ca e prea tarziu.
Vreti sa stiti dimensiune zapezilor incepind cu 1970.
iarna 1970-1971 (prea bine nu mai stiu anul), 60-70 cm, cu viscol puternic, lapovita la mijloc si din nou zapada. Ma dadeam cu sania peste zapada de 70 cm, la 13 ani. Masinile au fost complet acoperite. A tinut gerul parca mai mult de 1 luna.
-anii 71-84, ierni blinde, aproape toate.
-Dar in 1979, prin ianuarie, zapada de 90 cm. In citeva zile complet topita.
-in 1974, zapada de 1m. pe 28 feb. In 2 zile complet topita. Se mergea in haina printre nameti, de cald ce era.
-iarna 84-85 f grea. Zapada de 40-50 cm, 2 ninsori. ger continuu 3 luni 23 dec-20 martie. Cu o mica pauza la sf ian. Fara pic de soare, din dec pina pe 20 martie.
-iarna 89-90, zapada de 40 cm, pe 28 dec 89, a tinut pina la sf feb, cu ger practic continuu. Dar eram cu totii incinsi. Nici nu s-a observat ca a fost iarna grea.
Iernile deceniului 90, zapezi pina in 40 cm, aproape iarna de iarna.
-acum 2-3 ani, zapada de 70 cm. A tinut 1 luna.
- cea din acest an, 55 cm. a fost o iarna medie, ca ger si precipitatii abundente.
Asta stiu ptr Bucuresti
Restul iernilor cautati si voi. Dar ptr anii de sus, acelea au fost dimensiunile maxime. Nici o zapada nu a fost peste 1m. Si nici o zapada de 1 m nu a tinut cu ger continuu. A venit caldura dupa ea.
nu vrem statistici, ne aduceam aminte de lucruri frumoase si trecute de mult
Si ce poate fi mai frunos decit o zapada de 1 m cu caldura dupa aceea.
Zapada din 1954, eu nu o stiu. Cea mai mare cunoscuta in timpurile moderne. S-ar putea dintotdeauna. 2-3 m.
Spunea bunica mea ca s-a depus aproape toata in cam 4 h. Era la cinema. Cind a iesit nici nu mai avea pe unde sa mearga si nici nu vedea nimic.
ma-o a scris:nu vrem statistici, ne aduceam aminte de lucruri frumoase si trecute de mult
Eu vreau si statistici. Nu sint melancolic de felul meu. Cind sint, trebuie sa ma culc.
poate din petalele florilor de cires.. mi'e dor sa'mi fie dor, sa'mi plimb iar pasii si gandurile printr'o livada inflorita si inmiresmata, sa'mi impletesc inca odata degetele cu ale lui, sa rad soarelui si sa raspund sarutului! aceasta e zapada cea de altadat', dupa care tanjesc..
mi-e tare dor de o lume in care nu am trait, nu am cunoscut-o decat din carti si poze, lumea Bucurestiului interbelic, nu pot sa-mi explic nostalgia dupa acele vremuri
Nu imi amintesc bine anul dar parca era in 1984 si era cu trei zile inainte de Craciun.Pe vremea aceea ne sculam noaptea pe la doua-trei mergeam la coada, la alimentara, sa cumparam pepsi,banane,ness....am cerut voie de la parinti sa ne lase pe noi atunci ca suntem mai multi copii si vom merge bineinteles la distractie...bun zis si facut insa cand au venit parintii sa ne scoale ne-au zis ca nu mai putem sa mergem ca afara e viscol,zapada e de juma de metru...bla,bla.Bineinteles ca nu a fost chip cu noi ,eram trei surori,ne-am imbracat ,ne-am adunat cu restul prietenilor in fata blocului si am plecat la alimentara.A fost cea mai frumoasa iarna nocturna din viata mea traita intr-o noapte de stat la coada.Am ras atat de mult,facusem un derdelus de cca 10m,era atat de frumos cum ningea si cum rasetele noastre se impletea cu linistea noptii,cu viscolul de afara...ne inghetase si mama degetelor de la picioare dar noi eram atat de fericiti....Imi amintesc cu drag de aceea noapte de fiecare data cand ninge....
poate ca totul mi se intampla pentru ca nu pot sa ma rup de trecut, sa merg mai departe, sa uit timpurile de altadata
ce-a fost odata, oricat de mult as dori sa revina sau sa se schimbe e imposibil, asa incat ma bucur de frumusetea amintirii, ating cu gandul chipul si sufletul cuiva care a insemnat ceva pentru mine atunci, poate imi aprind o tigara, deschid jurnalul si zambesc..pentru ca viata mea n-a fost o risipire.