Jump to content
Forum Roportal
Malkia

Zapezile de altadata...

Rate this topic

Recommended Posts

Nu am stiut exact unde sa deschid acest topic, pentru ca e mai mult ca o pagina de jurnal... dar m-am gandit ca ar merge cel mai bine la Dragoste, pentru ca se refera la perioada din an cand ar trebui sa fim alaturi de cei dragi, sa ne bucuram si sa simtim Dragostea cum ne inunda inimile...

 

Sunt trista.

 

Imi doresc sa "sar" cumva peste perioada Sarbatorilor de iarna, chiar daca asta inseamna sa imi pierd o luna din viata... Nu mai suport sa fiu iar singura cand toti sunt cu familia, sa fiu trista cand totul in jurul meu e doar bucurie... E nedrept sa existe sarbatori exclusiviste, menite sa ii faca fericiti doar pe familisti si pe indragostiti. La ceilalti nu se gandeste nimeni cum se simt? La cei singuri, cei care nu au o familie la care sa se intoarca sau familia lor a ajuns o ruina a prezentului, la cei cu multe necazuri, carora li se intoarce cutitul in rana in perioada asta?

 

Am vazut de curand in vitrina unei agentii o oferta de vacanta intr-un loc frumos... Incepusem sa visez cu ochii deschisi, pentru ca de cand ma stiu mi-am dorit sa merg acolo... Apoi m-am trezit: chiar daca banii nu erau o problema, cu cine sa merg? Toata lumea face Sarbatorile cu familia, cine ar merge cu mine?

 

Nu mai vreau, ma apuca depresia cand ma gandesc, nu mai suport sa mai fac un alt Revelion acasa! Anul trecut am fost atat de prinsa cu munca incat am uitat sa-mi fac planuri de concediu. Si m-am trezit singura. Prietenii nu mai mergeau in gasca, like in the old days, fiecare facea Revelionul pe undeva cu partenerul/partenera si eu am ramas pe dinafara... A fost sublim, nici nu vreau sa-mi aduc aminte...

 

Revelionul petrecut printre straini are un farmec aparte; te bucuri alaturi de alti oameni, chiar daca ii cunosti foarte putin sau mai deloc, nu te simti singur, va zambiti si ciocniti paharele la ora 00:00, radeti, glumiti. Sunt genul de om care se adapteaza si imprieteneste foarte usor cu altii si am petrecut un astfel de Revelion, in care am fost cat-de-cat fericita...

 

Nici macar nu am o familie la care sa ma intorc, doar amintirile trecutului care ma impresoara si ma fac sa plang. Nimic nu mai e cum a fost, rasar doar stafiile unui timp pierdut, a unor Sarbatori vesele si fericite care nu se vor intoarce niciodata. Oriunde ma intorc vad imagini ale bucuriilor de atunci, vad o casa plina de veselie, o atmosfera jucausa, oameni care nu-mi mai sunt aproape, sperante, vise si asteptari care nu s-au materializat vreodata. Si, Doamne, credinta mea de atunci ca totul e posibil si ca daca iti pui o dorinta in noaptea magica a Craciunului sau in clipa trecerii in Noul An, cu siguranta se implineste... Doare sa vezi cum totul in jur e acum in ruina, sa ramai doar cu amintirile a ceea ce a fost...

 

Cu drag, in amintirea zapezilor de altadata: http://www.youtube.com/watch?v=qK1odqo_Dws :sweating:

 

As vrea sa plec undeva departe de Sarbatori, sa uit de tot si sa incerc sa ma bucur de clipa prezenta... Mai sunt oameni ca mine?

Share this post


Link to post
Share on other sites

da si eu ma simt la fel . nu mai e familia ca inainte . nu am ce sarbatori face . dar eu stau prost si cu banii si cu cine sa petrec . asta e . am sa inchid ochii in decembrie

Share this post


Link to post
Share on other sites

Da, mai sunt. De ani buni ma gandesc cu groaza, de fiecare data, ca se apropie sarbatorile. Nici nu mai tin minte cand a fost ultimul craciun si ultimul revelion cand am intrat in atmosfera sarbatorilor.

Poate lumea pune prea mult pret pe sarbatoarea asta, poate e o perioada in care toti fac eforturi sa uite de oboseala, de stresul, de supararile de peste an, e perioada in care se sta mai mult cu familia, cu partenerul..

Eu o sa am cel mai urat craciun din viata mea si cel mai urat sfarsit de an, as vrea sa dispara luna decembrie 2008 din calendar, ma iau cu mainile de cap cand ma gandesc la ce urmeaza :sweating:

Anul trecut am petrecut revelionul cu un grup de straini, cunosteam doar doua colege de munca.. La miezul noptii, m-am pus pe plans. In ceilalti ani, am respectat dorinta parintilor de-a ciocni un pahar cu ei - obicei sec, fara nici o semnificatie pt mine - dupa care m-am culcat, nu merita sa pierd noaptea..

La urma urmei, sunt doar cateva zile, ce mare branza. Care trec.. ca altele multe.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Hai ca ati dat-o in depresii. :lol2:

Pai tot anul nu va pasa de nimeni, si nu se intampla asta o suingura data, si apoi va dati de ceasul morti ca ce bine e de altii.

O sa mutam topicul la Coltul Trist. Macar stim o chestie.

In loc sa va bucurati pentru voi, atunci cand vin sarbatorile. Sa faceti bilantul cu toate realizaruile din acel an.

Sa ii iertati pe cei care v-au gresit, sa ii cautati pe cei ce nu va cauta, voi va plangeti de mila.

Pai in felul asta nu mai prindeti sarbatorile de anul ce vine.

In loc sa va bucurati de ce aveti, va plangeti de ce nu aveti. :o:

Altii sunt mult mai amarati ca voi si poate nu au nici cat voi, si tot merg inainte .

Asadar..bucurati-va de ce aveti, cat de putin este acel ceva !

 

:sweating: Ete tocmai ce spuneam . :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

laur... scuteste-ne. Nu mai are voie omul sa zica ceva, ca vine un lup moralist sa-i dea cu ranga in dinti. Uite, eu nu pot sa ma bucur de ce va urma, vreau sa fiu deprimata, pentru ca nu mai stiu cum e sa sarbatoresti craciunul si revelionul in pace si liniste, ai ceva impotriva daca scriu aici? Nu-ti convine, nu intra pe topic, si gata, nu iti baga nimeni sula in coaste sa scrii. :o:

 

Pai tot anul nu va pasa de nimeni, si nu se intampla asta o suingura data, si apoi va dati de ceasul morti ca ce bine e de altii.

 

De unde stii tu, mai??? De unde stii ca nu imi pasa mie de nimeni tot anul??? Ce prostii spui :sweating:

mama omida e mic copil pe langa tine!

 

Sa ii iertati pe cei care v-au gresit, sa ii cautati pe cei ce nu va cauta, voi va plangeti de mila.

 

Tu stii cum e sa fii singur, sa nu ai pe nimeni, decat o persoana? Tu stii cum e sa nu ai familie, cunostinte, apropiati, nimic? Pe cine sa caut? :lol2: vorbesti sa n-adormi.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Din fericire, nu ma mai las cuprinsa de depresii. Le-am avut si eu pe ale mele, scurte, ce-i drept, dar am trecut peste ele si-am intrat in spiritul sarbatorilor pentru copilul din mine si pentru copilul pe care il aveam alaturi.

Am plans si eu atunci cand impodobeam bradul si eram singura, si-mi aduceam aminte de casa mamei mele, plina de aroma de cozonaci, vin fiert, miros de sarmale si brad, de colindele pe care le asultam in timp ce impodobeam bradul. Cu siguranta voi plange si anul asta, dar impreuna cu copiii si sotul ne vom bucura din nou de sarbatori. Si voi vorbi ore intregi la telefon cu fiecare membru a familiei mele departe de mine .

Share this post


Link to post
Share on other sites

de sarbatori se simte singuratatea cel mai acut... anul asta va fi si mai greu pentru mine. pentru ca anul trecut am avut niste sarbatori de vis :sweating: uneori chiar ma intreb daca totul a fost real sau doar o iluzie. a fost atat de surprinzator si de neasteptat totul! si cu atat mai fascinant!

Share this post


Link to post
Share on other sites

si pe mine ma incearca tristetea de sarbatori. ma deprima luminitile din oras, nebuloasa din supermarketuri unde toti moflujii dau bani pe toate shiturile, toata galagia comerciala din jurul acestor momente in care, spunea o vorba, ar trebui sa fim mai buni.

mi-ar placea sa aud mai putine colinde si sa vad mai multa omenie, mi-ar placea sa fie mai putini pacienti la urgente si mai multi oameni care ii ajuta pe cei care au nevoie.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×