Fericire fara conditii

Sketches a scris:

Mi se pare ca esti destul de naiv incercand sa delimitezi altruistul de egoist. Ambii fac binele interesat. In cazul egoismului este absolut logic de ce, iar in cazul altruismului din simplu motiv ca nu exista pe pamant actiune care sa nu fie determinata de ceva. La altruist actiunea este intradevar determinata de firea lui iar firea lui este determinata de speranta spre un bine superior - Dumnezeu de exemplu - . Deci si altruistul face un bine interesat.

Cred ca singurii care nu fac binele cu interes sunt cinicii .

Ma intreb daca ai trait vreodata bucuria de a face un bine altuia, fara a avea tu vreun alt folos cu exceptia bucuriei.

Pippo a scris:

Ma intreb daca ai trait vreodata bucuria de a face un bine altuia, fara a avea tu vreun alt folos cu exceptia bucuriei.

Nu am trait... nimeni nu a trait cu exceptia cinicilor. Nici chiar piosii calugari .

Sketches a scris:

Nu am trait... nimeni nu a trait cu exceptia cinicilor. Nici chiar piosii calugari .

Deci tu n-ai facut in viata ta dezinteresat fapte bune? Trist...

Sketches a scris:

Mi se pare ca esti destul de naiv incercand sa delimitezi altruistul de egoist. Ambii fac binele interesat. In cazul egoismului este absolut logic de ce, iar in cazul altruismului din simplu motiv ca nu exista pe pamant actiune care sa nu fie determinata de ceva. La altruist actiunea este intradevar determinata de firea lui iar firea lui este determinata de speranta spre un bine superior - Dumnezeu de exemplu - . Deci si altruistul face un bine interesat.

Cred ca singurii care nu fac binele cu interes sunt cinicii .

Cand un om a fost educat sa aiba o comportare civilizata, atunci nu poti spune ca el are un interes cand se comporta civilizat.

Altruismul este o calitate sufleteasca pozitiva insusita in urma unei educatii spre a ajuta oamenii, fara ca altruistul sa aiba vreun castig. Fiind calitate pozitiva, tot ceea ce face el, implicit, este spre un bine.

Altruistul nu are interesul sa ajute oamenii sau sa faca bine, pentru ca el nu se asteapta la un castig. El doar ajuta.

Interesul presupune o recompensa, pe care o doresti, o constientizezi, fie materiala, fie sufleteasca, fie spre a fi vazut in ochii unui zeu, ca om intentionat spre bine (a face bine de frica sau pentru un loc in fata = interes) etc.

Altceva mai bun n-ai ? Hai, ca nu-i sah mat.

Strict pe principiul tau , doar pentru a-ti arata ca in felul tau, orice calitate poate fi totuna cu alta :

Mi se pare ca esti destul de naiv incercand sa delimitezi altruistul de egoist de cinic. Toti fac binele interesat.

Cinicul spune : Du-te si spala-te, mirosi urat. Celalalt se spala si nu mai miroase urat. Ceea ce este bine pentru ambii.

Interpus a scris:

Cand un om a fost educat sa aiba o comportare civilizata, atunci nu poti spune ca el are un interes cand se comporta civilizat.

Altruismul este o calitate sufleteasca pozitiva insusita in urma unei educatii spre a ajuta oamenii, fara ca altruistul sa aiba vreun castig. Fiind calitate pozitiva, tot ceea ce face el, implicit, este spre un bine.

Altruistul nu are interesul sa ajute oamenii sau sa faca bine, pentru ca el nu se asteapta la un castig. El doar ajuta.

Interesul presupune o recompensa, pe care o doresti, o constientizezi, fie materiala, fie sufleteasca, fie spre a fi vazut in ochii unui zeu, ca om intentionat spre bine (a face bine de frica sau pentru un loc in fata = interes) etc.

Altceva mai bun n-ai ? Hai, ca nu-i sah mat.

Strict pe principiul tau , doar pentru a-ti arata ca in felul tau, orice calitate poate fi totuna cu alta :

Mi se pare ca esti destul de naiv incercand sa delimitezi altruistul de egoist de cinic. Toti fac binele interesat.

Cinicul spune : Du-te si spala-te, mirosi urat. Celalalt se spala si nu mai miroase urat. Ceea ce este bine pentru ambii.

In primul rand ai facut doua pleonasme grave )

In al doilea rand cu fraza asta : " Strict pe principiul tau , doar pentru a-ti arata ca in felul tau, orice calitate poate fi totuna cu alta :" , m-ai bagat in ceata - mai ales datorita exprimarii cat si pentru ca tu consideri egoismul a fi calitate.

In al treilea rand nu cunosti conceptul de "cinic" - dpdv filozofic.

Acestea fiind spuse, nu cred ca are rost sa continui polemica cu tine, din moment ce sunt convins ca nu pot sa te fac sa intelegi ceea ce vreau sa zic - si asta nu din cauza mea .

Fericire fara conditii poate exista doar perioade f scurte , sau o falsa fericire daca ai tulburare afectiv bipolara.

E probabil o mare consolare sa te convingi ca fericirea e imposibila in afara conditiilor impuse de tine.Ego-ul tau este intarit asa...ai pesemne impresia ca stapanesti situatia.(scumpa ta limitare...te tii cu dintii de gratii,sa nu cumva sa fi eliberat)

Ironia este insa si ca pentru asta a trebuit sa te convingi ca acele scumpe conditii de care ta agati asa,sunt impuse de altcineva...nu depinde de tine deloc...nu tu pui conditiile.

Nu e bizar? -sa-ti intaresti iluzia ca esti "la putere" privandu-te exact de putere pentru asta.

A...si daca totusi cineva este fericit renuntand la conditii,pesemne ca e nebun...asa se explica totul.Acum,poti sa te culci linistit,poti sa crezi in continuare in limitare,in conditionare.Esti in "siguranta" in spatele gratiilor,fi pe pace,nu te scoate nimeni din cusca.

Arcangelo a scris:

E probabil o mare consolare sa te convingi ca fericirea e imposibila in afara conditiilor impuse de tine.Ego-ul tau este intarit asa...ai pesemne impresia ca stapanesti situatia.(scumpa ta limitare...te tii cu dintii de gratii,sa nu cumva sa fi eliberat)

Ironia este insa si ca pentru asta a trebuit sa te convingi ca acele scumpe conditii de care ta agati asa,sunt impuse de altcineva...nu depinde de tine deloc...nu tu pui conditiile.

Nu e bizar? -sa-ti intaresti iluzia ca esti "la putere" privandu-te exact de putere pentru asta.

A...si daca totusi cineva este fericit renuntand la conditii,pesemne ca e nebun...asa se explica totul.Acum,poti sa te culci linistit,poti sa crezi in continuare in limitare,in conditionare.Esti in "siguranta" in spatele gratiilor,fi pe pace,nu te scoate nimeni din cusca.

Tu cu cine te certi aici ? Eu vorbeam de altceva. Eu vorbeam de faptul ca binele este facut exclusiv conditionat. Am deviat intr-o oarecare masura de la subiectul topicului : fericirea fara conditii - care mi se pare un titlu tampit .

In primul rand in legatura cu ce ai zis tu in postul tau (sper ca agreezi tutuirea, daca nu anunta-ma si schimbam persoana) :

"Scumpele" conditii, de care nu ma agat numai eu ci toata lumea, sunt impuse de ratiunea noastra incapabila sa nu creeze conexiuni. - daca doresti iti voi da un exemplu concret. Apoi, nu iti creezi niciodata iluzia ca esti la putere. Putini oameni sunt insa constienti de de subjugarea lor. Cum sa fii la putere cand tu esti conditionat ?

Acum in legatura cu subiectul. Raspunsul este mai mult decat simplu, si nu necesita zeci de pagini de dezbatere.

Fericirea este, desigur, si ea conditionata cu atat mai mult cu cat aceasta actioneaza benefic eminamente asupra noastra - deci, ca sa dau un exemplu, este in interesul meu sa fiu fericit -.

Fericirea nu este starea naturala a omului, asa incat ea trebuie sa fie declansata de ceva. Iata conditionarea. Mai adaugi faptul despre care am vorbit in paragraful precedent, si vei realiza cautoarea asidua - a majoritatii oamenilor - pentru a o avea, pentru a fi fericiti. Daca nu ar fi conditionata, oamenii nu ar mai cauta ci ar fi pur si simplu fericiti.

Titlul mi s-a parut tampit din cauza ambiguitatii sale - fara intentie de a jigni posesorul -:

Fericirea este conditionata si nu fara conditii.

Nu tie ti-am raspuns,dar daca insisti,pot sa-ti raspund acum.Fericirea -spui tu,trebuie sa fie declansata de ceva anume,nu apare pur si simplu,fara sa se intample ceva...

Cei care practica meditatia,pot sa te contrazica -fericirea apare fara nici un motiv,stai cu ochii inchisi,nu percepi ceva anume prin simturile tale,si totusi esti extraordinar de fericit.Pur si simplu.

Tu vorbesti din experienta ta,eu din a mea...in experienta ta,fericirea apare exclusiv atunci cand conditiile tale au fost indeplinite.In a mea,apare atunci cand am renuntat la ele.

Arcangelo a scris:

Nu tie ti-am raspuns,dar daca insisti,pot sa-ti raspund acum.Fericirea -spui tu,trebuie sa fie declansata de ceva anume,nu apare pur si simplu,fara sa se intample ceva...

Cei care practica meditatia,pot sa te contrazica -fericirea apare fara nici un motiv,stai cu ochii inchisi,nu percepi ceva anume prin simturile tale,si totusi esti extraordinar de fericit.Pur si simplu.

Tu vorbesti din experienta ta,eu din a mea...in experienta ta,fericirea apare exclusiv atunci cand conditiile tale au fost indeplinite.In a mea,apare atunci cand am renuntat la ele.

Se numeste liniste atunci cand renunti la conditii, nu fericire. Cele doua sunt deseori confundate si pentru ca granita dintre ele este foarte subtire.

Cine ti-a spus tie ca cei care practica meditatia sunt fericiti ? Sunt decat impacati cu sinele. De aici poate surveni fericirea, insa tot conditionalitate este. De altfel, meditatia este in sine o conditie ....