Început de Arcangelo, Dum 19 oct 2008 · 388 răspunsuri · 35.486 vizualizări
E limpede pentru mine ca nu vorbesti din experienta.Meditatia nu e o "conditionalitate".Meditatia e tocmai abandonarea limitarilor,a conditiilor.
Poate ca tu confunzi linistea cu fericirea,dar nu fa presupuneri in ce ma priveste.Te asigur ca stiu sensul cuvintelor suficient de bine ca sa fac distinctia.
Arcangelo a scris:E limpede pentru mine ca nu vorbesti din experienta.Meditatia nu e o "conditionalitate".Meditatia e tocmai abandonarea limitarilor,a conditiilor.Poate ca tu confunzi linistea cu fericirea,dar nu fa presupuneri in ce ma priveste.Te asigur ca stiu sensul cuvintelor suficient de bine ca sa fac distinctia.
Na ... o luam cum vrei tu :
Fac meditatie ca sa/pentru a scap/a de etc.
Conditionalitate, sau ce ? 
Nu faci meditatie pentru a scapa de ceva,nici pentru a obtine ceva prin asta.Daca vrei neaparat sa obtii ceva prin meditatie,atunci insasi tensiunea dorintei tale te impiedica sa meditezi...
Nu poti sa faci din meditatie un fel de mijloc de a obtine ceva,chiar daca unii vor sa creada asta.Si totusi obtii ceva,fara sa cauti insa,prin meditatie.Meditatia inseamna sa ramai in prezent,asa ca nu poti sa meditezi preocupat de ceva din viitorul pe care l-ai vrea.
Poate ar fi mai bine sa citesti un pic despre meditatie...(e doar o sugestie)
Arcangelo a scris:Nu faci meditatie pentru a scapa de ceva,nici pentru a obtine ceva prin asta.Daca vrei neaparat sa obtii ceva prin meditatie,atunci insasi tensiunea dorintei tale te impiedica sa meditezi...Nu poti sa faci din meditatie un fel de mijloc de a obtine ceva,chiar daca unii vor sa creada asta.Si totusi obtii ceva,fara sa cauti insa,prin meditatie.Meditatia inseamna sa ramai in prezent,asa ca nu poti sa meditezi preocupat de ceva din viitorul pe care l-ai vrea.
Poate ar fi mai bine sa citesti un pic despre meditatie...(e doar o sugestie)
Pai si atunci de ce faci meditatie ?
Arcangelo a scris:E probabil o mare consolare sa te convingi ca fericirea e imposibila in afara conditiilor impuse de tine.Ego-ul tau este intarit asa...ai pesemne impresia ca stapanesti situatia.(scumpa ta limitare...te tii cu dintii de gratii,sa nu cumva sa fi eliberat)Ironia este insa si ca pentru asta a trebuit sa te convingi ca acele scumpe conditii de care ta agati asa,sunt impuse de altcineva...nu depinde de tine deloc...nu tu pui conditiile.
Nu e bizar? -sa-ti intaresti iluzia ca esti "la putere" privandu-te exact de putere pentru asta.
A...si daca totusi cineva este fericit renuntand la conditii,pesemne ca e nebun...asa se explica totul.Acum,poti sa te culci linistit,poti sa crezi in continuare in limitare,in conditionare.Esti in "siguranta" in spatele gratiilor,fi pe pace,nu te scoate nimeni din cusca. ;)
Daca cineva te-ar lega de maini si de picioare si te-ar inchide luni de zile intr-o camara fara lumina ai mai fi fericit?Ai mai fi fericit fara lumina soarelui , fara sa intrii in contact cu alti semeni , fara sa ai o activitate ?Ma indoiesc , pentru ca fericirea noastra depinde de toate acestea.Te-ai vesteji fara ele.
Dar tocmai tu , care ne vorbesti de ego , ai unul prea mare care sa accepte ca are nevoie de altii , care da pe din afara daca cineva nu ii confirma parerea.
Editat Mie 21 iul 2010 15:29
Sketches a scris:.Fericirea nu este starea naturala a omului, asa incat ea trebuie sa fie declansata de ceva. Iata conditionarea. Mai adaugi faptul despre care am vorbit in paragraful precedent, si vei realiza cautoarea asidua - a majoritatii oamenilor - pentru a o avea, pentru a fi fericiti. Daca nu ar fi conditionata, oamenii nu ar mai cauta ci ar fi pur si simplu fericiti.
Fericirea este conditionata si nu fara conditii.
Fericirea este starea naturala a omului precum sanatatea. Un om sanatos nu are nevoie sa i se confirme ca este sanatos. Cand intervine boala constata ca este o problema. Asa si cu fericirea, ar trebui sa fie starea implicita a omului fara sa fie conditionata de iluzii.
Fericirea este prost inteleasa datorita multitudinilor ego-urilor care au nevoie de confirmari si conditionari pentru a da impresia de fericire.
Sketches a scris:In primul rand ai facut doua pleonasme grave ;))In al doilea rand cu fraza asta : " Strict pe principiul tau , doar pentru a-ti arata ca in felul tau, orice calitate poate fi totuna cu alta :" , m-ai bagat in ceata - mai ales datorita exprimarii cat si pentru ca tu consideri egoismul a fi calitate.
In al treilea rand nu cunosti conceptul de "cinic" - dpdv filozofic.
Acestea fiind spuse, nu cred ca are rost sa continui polemica cu tine, din moment ce sunt convins ca nu pot sa te fac sa intelegi ceea ce vreau sa zic - si asta nu din cauza mea .
Altruistul nu are niciun interes sa faca bine. El doar ajuta (mai repet de multe ori sau trebuie sa creez si aici un pleonasm ???? ). Altruistul considera ca este civilizat sa ajuti pe cineva, mai ales cand ii sta in putinta.
Tu confunzi cu aia care sunt educati intr-un crez, de genul : fa bine si ti se va raspunde bine. Care intr-adevar sunt interesati sa faca bine, pentru a fi recompensati in bine.
Sa stii ca nu trebuia sa-ti scriu eu acum asta, puteai sa-ti dai seama dinainte de a scrie primul raspuns si sa vezi ca altruismul n-are legatura. Dar tu, Batman, Batman...
In rest, carnaval filozofic sa fie :
Din moment ce nu vrei sa delitimezi altruismul (calitatea) de egoism (viciul), pentru ca ambele fac bine intr-un interes (al binelui sau nu), asta inseamna ca ambele pot fi calitati sau vicii. .. si atunci putem alatura si cuvantul cinic si multe altele.
Ti-am respectat enuntul si am ales sa le numesc calitati.
De aceea am scris cat se poate de clar : Strict pe principiul tau.
Si d-asta am sarit in aer si am apelat la pleonasmul calitate pozitiva, ca sa-ti sara in ochi ca orice calitate este spre bine. Tu facandu-le una si aceeasi, intr-un bine, unde egoismul trecea drept calitate.
Ulterior, s-a vazut ca stii ca egoismul nu este o calitate, deci un viciu.
Si atunci te intreb :
1. cum poti considera binele unui viciu (unui egoist), bine ?
Asta ar insemna ca ar trebui apreciati si egoistii, chiar daca fac rau altora, dar isi fac bine lor. Si atunci suntem indreptatiti sa spunem ca egoismul este o calitate, nu un viciu.
2. cum un viciu poate fi considerat o calitate, din moment ce nu vrei sa le delimitezi ?
Tu ai scris cinic, nu filozof cinic. Si nu, nu vreau sa intuiesc, prefer ca interlocutorul sa fie clar.
Cat despre faza cu cinicii si filozfii cinici, doar atat iti spun : Filozofii cinici nu socializeaza, nu ? Sunt roboti.
Gandeste-te bine ce presupune si de ce am intrebat asta.
Polemica ? Unde ?
Editat Mie 21 iul 2010 19:05
ironic a scris:Fericirea este starea naturala a omului precum sanatatea. Un om sanatos nu are nevoie sa i se confirme ca este sanatos. Cand intervine boala constata ca este o problema. Asa si cu fericirea, ar trebui sa fie starea implicita a omului fara sa fie conditionata de iluzii.Fericirea este prost inteleasa datorita multitudinilor ego-urilor care au nevoie de confirmari si conditionari pentru a da impresia de fericire.
Ce aberatii poti sa spui... Cum sa fie fericirea starea naturala a omului ? Atunci la ce am mai avea nevoie de o viata de apoi, daca suntem asa fericiti continuu atata timp cat ne pastram sanatatea ? ;)
Cu o singura sintagma sunt de accord : Fericirea nu trebuie sa fie conditionata de iluzii. Dar poate sa fie. In acest caz este cea mai mizerabila dintre fericiri.
Interpus a scris:Altruistul nu are niciun interes sa faca bine. El doar ajuta (mai repet de multe ori sau trebuie sa creez si aici un pleonasm ???? ). Altruistul considera ca este civilizat sa ajuti pe cineva, mai ales cand ii sta in putinta.Tu confunzi cu aia care sunt educati intr-un crez, de genul : fa bine si ti se va raspunde bine. Care intr-adevar sunt interesati sa faca bine, pentru a fi recompensati in bine.
Sa stii ca nu trebuia sa-ti scriu eu acum asta, puteai sa-ti dai seama dinainte de a scrie primul raspuns si sa vezi ca altruismul n-are legatura. Dar tu, Batman, Batman...
In rest, carnaval filozofic sa fie :
Din moment ce nu vrei sa delitimezi altruismul (calitatea) de egoism (viciul), pentru ca ambele fac bine intr-un interes (al binelui sau nu), asta inseamna ca ambele pot fi calitati sau vicii. .. si atunci putem alatura si cuvantul cinic si multe altele.
Ti-am respectat enuntul si am ales sa le numesc calitati.
De aceea am scris cat se poate de clar : Strict pe principiul tau.
Si d-asta am sarit in aer si am apelat la pleonasmul calitate pozitiva, ca sa-ti sara in ochi ca orice calitate este spre bine. Tu facandu-le una si aceeasi, intr-un bine, unde egoismul trecea drept calitate.
Ulterior, s-a vazut ca stii ca egoismul nu este o calitate, deci un viciu.
Si atunci te intreb :
1. cum poti considera binele unui viciu (unui egoist), bine ?
Asta ar insemna ca ar trebui apreciati si egoistii, chiar daca fac rau altora, dar isi fac bine lor. Si atunci suntem indreptatiti sa spunem ca egoismul este o calitate, nu un viciu.
2. cum un viciu poate fi considerat o calitate, din moment ce nu vrei sa le delimitezi ?
Tu ai scris cinic, nu filozof cinic. Si nu, nu vreau sa intuiesc, prefer ca interlocutorul sa fie clar.
Cat despre faza cu cinicii si filozfii cinici, doar atat iti spun : Filozofii cinici nu socializeaza, nu ? Sunt roboti.
Gandeste-te bine ce presupune si de ce am intrebat asta.
Polemica ? Unde ?
Este ca si cand eu iti spun ca painea este comestibila si mananc, iar tu zici ca e hartie igienica si te stergi cu ea la fund. Da, poti sa te stergi cu painea la fund - daca nu esti in deplinatatea facultatilor mintale.
Asa ca ar trebui sa cam taiem discutia pe aici, caci oricum nu esti dispus sa iesi din viziunea ta, care dupa parerea mea este ingusta - asta nu inseamna ca este asa- .
Sketches a scris:Ce aberatii poti sa spui... Cum sa fie fericirea starea naturala a omului ? Atunci la ce am mai avea nevoie de o viata de apoi, daca suntem asa fericiti continuu atata timp cat ne pastram sanatatea ? ;)Cu o singura sintagma sunt de accord : Fericirea nu trebuie sa fie conditionata de iluzii. Dar poate sa fie. In acest caz este cea mai mizerabila dintre fericiri.
Atata timp cat nu stii sa asculti o parere contrara tie, categorisind-o imediat dupa subiectivismul gandirii tale, fericirea prin perspectiva acestor atitudini intolerante devine o utopie.
A astepta viata de apoi pentru a trece pe taramul fericirii, este aidoma acelor kamikaze carora li se promite raiul cu o multime de cadane frumoase daca se sinucid savarsind carnagii in numele lui Allah. Datorita acestui fel astfel de gandire, fericirea dispare incetul cu incetul dupa tot mapamondul. Nu ma mai mira deloc realitatea faptului ca nu se mai poate citi fericirea neconditionata pe chipul oamenilor din zilele noastre. Intr-adevar fericirea devine o utopie discutand la acest nivel de gandire.
ironic a scris:Atata timp cat nu stii sa asculti o parere contrara tie, categorisind-o imediat dupa subiectivismul gandirii tale, fericirea prin perspectiva acestor atitudini intolerante devine o utopie.A astepta viata de apoi pentru a trece pe taramul fericirii, este aidoma acelor kamikaze carora li se promite raiul cu o multime de cadane frumoase daca se sinucid savarsind carnagii in numele lui Allah. Datorita acestui fel astfel de gandire, fericirea dispare incetul cu incetul dupa tot mapamondul. Nu ma mai mira deloc realitatea faptului ca nu se mai poate citi fericirea neconditionata pe chipul oamenilor din zilele noastre. Intr-adevar fericirea devine o utopie discutand la acest nivel de gandire.
Ti-am ascultat parerea, te-am contrazis iar tu imi zici ca pur si simplu sunt subiectiv si nu am dreptate =) Cine greseste aici ?
Ti se pare ca ascetii - calugarii de pe muntele Athos pot fi asemuiti cu niste sinicigasi ? Sau ca sunt afectati de depresie ?
Fericirea nu este o utopie, ci este conditionata. Este atat de greu de inteles ? ;)
Editat Mie 21 iul 2010 19:48
