De ce iertam?

heidy_ a scris:

Eu nici nu iert, nici nu uit.

Tu bei. :huggles:

Justine_ a scris:

.....

As vrea sa stiu ce credeti despre asta, ce credeti despre ideea de a ierta la modul general. O fi bine sa iertam, sau este doar un mod in care ii lasam pe cei care ne gresesc, sa ne greseasca in continuare nestanjeniti? Daca ierti in mod repetat, inseamna ca lasi pe cineva sa isi bata joc de tine? Inseamna ca nu te iubesti? Inseamna ca il aperi pentru ca vei face candva si tu aceleasi greseli?

si eu sunt la fel ca tine.noi traim mai intens momentele de fericire decat cele triste,chiar daca ni se pare ca nu e asa.nu putem tine ranchiuna si ne este rau chiar daca nu ar trebui.

Justine_ a scris:

In situatia mea, cred ca este exact invers. Poti sa ierti pe cineva care nici macar nu accepta ca a gresit? Care crede ca a facut niste lucruri "pentru binele tau"?

da poti,si vei face asta pana se va umple paharu ala mare mare care are o gaura la mijloc

sa iertam ca sa nu murim de suparare

iertand pe altii, ne iertam pe noi

Fiindca umilinta inalta. Si eu am gresit, nimeni nu-i perfect. Trebuie sa dau in crestet ego-ului cumva ca sa mai tai din el, nu? Complicat.

mia b a scris:

Fiindca umilinta inalta. Si eu am gresit, nimeni nu-i perfect. Trebuie sa dau in crestet ego-ului cumva ca sa mai tai din el, nu? Complicat.

Nu cred ca umilinta inalta. Din contra, demnitatea si iubirea. Iertare prin intelegere si din dragoste pentru viata.

Trebuie sa fii umil ca sa fii in stare sa ierti.

mia b a scris:

Trebuie sa fii umil ca sa fii in stare sa ierti.

Nu. Trebuie sa intelegi raul si sa iubesti viata. Umilinta creaza un sentiment fals, impotriva demnitatii.

Deci

umilinta -> iertare (iluzorie) - demnitate (se pierde)

intelegere + iubire + demnitate -> iertare (adevarata)

altfel nu reusec sa explic combinatia de sentimente, incearca sa le imaginezi si sa le intelegi. E o mare diferenta intre cele doua.

Pippo a scris:

Nu. Trebuie sa intelegi raul si sa iubesti viata. Umilinta creaza un sentiment fals, impotriva demnitatii.

Deci

umilinta -> iertare (iluzorie) - demnitate (se pierde)

intelegere + iubire + demnitate -> iertare (adevarata)

altfel nu reusec sa explic combinatia de sentimente, incearca sa le imaginezi si sa le intelegi. E o mare diferenta intre cele doua.

Umilinta este complexa.... atat de complexa incat ambele pareri sunt corecte. :)

E una sa lasi oamenii sa te calce in picioare, sa te autovictimizezi, si sa nu faci nici un efort de a te ridica de la pamant considerand ca oricum, mai devreme sau mai tarziu tot acolo ajungi.

E altceva sa intelegi ce a spus Cristos cand a zis "cine vrea sa fie primul dintre voi sa fie sluga tuturor" si sa vezi lumina din cei din jur, sa o vezi cand poate nimeni altcineva nu o mai vede... Sa recunosti aceasta lumina, sa o respecti, sa o tratezi ca atare...

Umilinta consta in a intelege ca nu esti cu nimic mai presus decat cei pe care ii intalnesti... dar, nici mai prejos nu esti.

mia b a scris:

Trebuie sa fii umil ca sa fii in stare sa ierti.

Eu de multe ori, iert repede. Sunt umil?