Pledoarie impotriva lui "trebuie"
Ati observat vreodata cum folosesc oamenii cuvantul asta? -e ca un fel de magie..."trebuie sa merg cu prietenii",sau "trebuie sa fac un dus"...
Nu vi s-a parut niciodata ca e ceva foarte in neregula cu acest imperativ impersonal? -ca si cum viata doar vi se intampla...ca si cum e cineva...altcineva,un fel de persoana misterioasa,"destinul" care ia decizii in locul vostru!
Acest trebuie ascunde in spatele sau fuga de responsabilitati,dar nu numai,ascunde si frica de propria voastra putere: nu va asumati capacitatea de a va decide viata,in lucrurile importante ori neinsemnate.
Nu trebuie nimic.Tu decizi.Tu esti stapanul in viata ta,nu altcineva.Nu ia nimeni deciziile in locul tau -nu e firesc sa le ia.
Chiar si atunci cand pare ca cineva a decis pentru tine,tot tu esti cel care a decis sa-l lasa pe altul sa decida.
Acest "trebuie" arata faptul ca te vezi fortat sa faci tot felul de lucruri...obligat...arata ca faci tot felul de lucruri cu sentimentul ca le faci impotriva ta.
Aproba-te pe tine insuti
Sunt foarte multi oameni insetati de aprobare.Asta motiveaza conformismul social -nevoia de a fi aprobati de cineva.
Mai toata lumea sufera din pricina dezaprobarii insa;pentru ca vocea dezaprobatoare,critica,este chiar in ei!
Permanent,in nenumarate moduri,ei isi spun ca...nu sunt ok,ei ca persoane.E ceva in neregula cu ei,ceva de criticat...
Se privesc cu un ochi neindurator si sever,cautandu-si cusururi permenent,special pentru a-si spune iar si iar cat de mult
nu e ok sa fie asa cum sunt...
Apoi cauta aproape cu disperare,aprobarea celorlalti...se agata de oricine le da aprobarea asta,de oricine pare sa-i accepte cat de cat.
Sunt multe relatii a caror unica baza a ramas doar asta: cei doi au nevoie de relatie pentru a se...valida reciproc! -pentru a-si confirma reciproc ca sunt importanti pentru cineva,ca sunt alesi si ei de catre cineva...chiar daca se poarta oribil...inacceptabil.
Prefera sa rabde -nu se pot desprinde de unica persoana care le da importanta...
Nu va mai in-validati pe voi insiva -e o nebunie! -incetati cu criticile...nu faceti un bine nimanui criticandu-va,dimpotriva: nu doar ca nu veti deveni mai bun,ci veti fi chiar mai severi si intoleranti cu toata lumea -nimeni nu va va mai intra in gratii...cu totii vor primi acelasi tratament critic -si adesea criticile astea sunt facute sub pretextul iubirii: ii criticam pe altii,pentru a-i face mai...buni (adica mai putin rai,de fapt),la fel cum ne criticam si pe noi insine: din dragoste de "perfectiune" cica.
Va propun un exercitiu de auto-sugestie (sau de afirmatii pe care sa le repetati cat mai des) : "ma aprob pe mine insumi".
Doar repetati asta mult...pana cand o sa scapati de prostul obicei de a va dezaproba.
Puteti sa incercati si cu oglinda -unii psihoterapeuti folosesc mult aceasta tehnica: luati o oglinda,si privindu-va in ochi faceti afirmatii ca cea de mai sus,ori altele,cum ar fi "merit sa fiu iubit",de exemplu.
Urmariti sa vedeti orice ezitare,orice ganduri sau emotii care apar -mai cu seama de "rezistenta",de opozitie.
Daca de exemplu spuneti: "merit sa fiu respectat" -insa simtiti ca e greu pana si sa rostiti cuvintele,iar prin minte va trec ganduri critice,de impotrivire cum ar fi "esti un nimeni!",e paradoxal,un semn ca trebuie sa continuati.
Convingerile vechi,critice,vor iesi imediat la lumina,insa de data asta nu mai credeti in ele,continuati sa repetati afirmatiile voastre;urmariti sa ajungesti sa spuneti fara nici un fel de retinere afirmatiile,fara sa mai simtiti nici o rezistenta,nici o impotrivire.
Ba chiar sa simtiti contrariul,atunci cand le faceti: sa simtiti ca asa este,ca acela e noul vostru adevar,in care credeti: chiar meritati sa fiti stimati,iubiti si acceptati.