Iubeste-te pe tine insuti

Pai esti! -uite,pe mine m-ai facut sa rad acum.

Iubeste-te neconditionat

Inca din copilarie ti s-a aratat cum anume trebuie sa te comporti pentru a primi aprobarea,atentia si afectiunea celorlalti.

Tuturor ni s-a aratat asta -nu la fel,nu zice nimeni ca ni s-au pus aceleasi conditii,dar in general,condiile seamana intr-o societate.

Ulterior,fiecare dintre noi incearca,in mod mai mult sau mai putin inconstient sa corespunda acestor asteptari ale celorlalti pentru a se face iubit,agreeat sau macar acceptat.

Dar asteptarile nu vin doar din partea celorlalti,nici conditiile...

Credem ca nu putem sa fim iubiti decat comportandu-ne in acel mod permanent,fiind asa permanent.Si nu suntem.

Un copil care plange e deranjant pentru parinti(si nu numai) -credeti-ma,ar fi un adevarat miracol ca cineva sa fi scapat conditionarii legate de exprimarea tristetii si a durerii.Nu numai barbatii,ci si femeile.

Efectiv,suntem facuti sa credem ca putem fi iubiti(si putem sa ne iubim pe noi insine) DOAR afisand o fericire artificiala,un zambet fals,o masca sociala de persoana "agreabila".

Si fireste,adesea chiar zambim,nu e tot timpul un zambet de complezenta,insa vreau sa spun aici ca e necesar sa invatam sa ne iubim tot timpul,fara sa ne punem conditii de vreun fel.

Iubeste-te pe tine insuti,cand esti fericit -fireste ca da,nu e nimic rau in a fi fericit,dar iubeste-te pe tine insuti si cand esti trist,cand simti nevoia sa plangi (multi oameni nu pot macar sa-si dea voie sa planga,intr-atat de mult se resping pe ei insisi in ipostaza asta).Si iubeste-te atunci cand esti furios! -stiu ca mai ales atunci nu-ti dai voie sa te iubesti...trebuie sa fi "bun" pentru a te iubi,nu-i asa? -si undeva,in tine a fost sapata adanc convingerea asta,ca nu e ok sa traiesti si sa exprimi mania -atunci nu mai ai voie sa te iubesti...

Si poate te simti plin de revolta,de durere,de suferinta...dar nu iti dai voie sa experimentezi toate astea -si e zadarnic,nu te poti impiedica sa o faci.

Asta e si motivul pentru care oamenii nu-si asuma pur si simplu tristetea si mania.Ei spun "X m-a enervat" sau "Y m-a facut sa plang" -ca si cum e ceva foarte in neregula cu tristetea si mania lor...altcineva i-a facut asa,i-a impins acolo,in acele emotii "rusinoase","condamnabile"...

Adica pur si simplu nu sunt maturi,ca asta inseamna sa nu-ti asumi ceva si sa dai vina pe ceilalti intr-una.Altcineva e responsabil...nu tu...in nici un caz...

Ce inseamna sa nu te iubesti in ipostazele astea? -doar ca nu o sa-ti dai voie sa plangi...pana cand ai sa izbucnesti pierzand orice control,probabil chiar in public -nimeni nu poate sa umple paharul la infinit...ai sa te urasti si mai mult pentru asta,desi exact de plans aveai nevoie cel mai mult.

Daca nu iti dai voie sa traiesti si sa exprimi tristetea,doar ai sa aduni din ce in ce mai multa suferinta,pana cand n-ai sa mai poti sa induri...poate ceilalti nici nu vor stii -nu le dai voie s-o faca.Vei continua sa zambesti artificial pana in ziua in care nu ai sa mai poti sa rabzi deloc,si ai sa bei Furadan...

Exact asa,cum ai citit..."fata draga" nu avea voie sa fie trista.Trebuia sa para vesela tot timpul...si in spatele zambetului afisat,se ura pe sine insasi.

Daca nu inveti sa te iubesti atunci cand esti trist,poti sa ajungi in ultimul hal de deprimare -desi aparent,tu lupti cu durerea,si chiar cu indarjire...

Iar cu mania e la fel: crezi ca nu poti sa fi iubit de ceilalti,dar mai ales de tine insuti atunci cand esti manios...asa ca trebuie sa te "controlezi" interzicandu-ti sa traiesti mania si sa o exprimi...

Fireste,uneori efectiv cedezi si te descarci,dar atunci te simti teribil de vinovat...teribil de rau...te urasti si mai mult cu ocazia asta,desi exact de asta aveai nevoie.

Si ce se intampla atunci cand incerci permanent sa suprimi mania? -ajungi sa o acumulezi...ajungi sa o traiesti permanent,desi te lupti permanent cu ea.Esti manios pe toata lumea,incepand cu tine insuti atunci.Si mania asta reprimata,devine URA.

E o stare cumplita,in care te simti permanent furios,desi incerci sa pari zambitor si agreabil...

La unii oameni asta se vede in mod socant -gura care zambeste mecanic,in timp ce privirea incruntata si ochii te pironesc de parca ar fi gata sa te distruga...par efectiv in pragul nebuniei!!

Si poate chiar sunt...vedem pe la stiri oameni care au facut crime oribile,de necrezut -si tocmai cu cei pe care se presupunea ca ii iubesc: cu prietenii,partenerii,rudele,cu proprii copii...

Eu iti propun altceva: atunci cand esti trist,fi trist,exprima-ti tristetea,plangi.Si iubeste-te cu ocazia asta,ba chiar din pricina asta...esti ca un copil care s-a lovit si plange,nu fa ca acei parinti tampiti care isi bat copilul care s-a lovit,pentru a nu mai plange! -e o nebunie!

Nu inseamna ca nu mai vrei sa fi fericit -nu te tradezi pe tine doar pentru ca esti trist.Am deschis un topic despre fericirea neconditionata,si cei care citesc ce am scris,"inteleg" ce vor ei,cum ca le-as propune sa se prefaca ca sunt fericiti permanent! -de parca as fi spus: "obliga-te sa fi fericit!"

Sa zambeasca artificial si sa pretinda ca totul e ok! -si ei stiu foarte bine ca asta nu functioneaza,pentru ca deja fac asta.

Si cand esti manios,cand esti revoltat -iubeste-te cu ocazia asta,e ok sa fi asa,esti tot tu,nu vreun monstru! -esti revoltat pentru ca te simti abuzat,nedreptatit -nu mai adauga abuz si nedreptate interzicandu-ti pana si sa simti asta.Nu rezolvi nimic,dimpotriva.

Iubeste-te cand simti manie,si ai sa intelegi atunci ceva: cand esti manios,iti iei apararea in fata ta si a altora.Da,te simti cumva prejudiciat,dar important este ca iti spui,iti arati ca ESTI DE PARTEA TA.

Adica si mania asta,e pana la urma o voce a ta careia ii pasa de tine,care tine cu tine,care te...iubeste de fapt.Nu e un monstru...dar poti sa o faci un monstru interzicand-o,interzicandu-ti sa te iubesti pe tine cel manios.

Esti tot tu.Iubeste-te asa cum esti,asa cum simti,fara conditiile astea,care nu sunt doar stupide,ci uite,si foarte daunatoare.

Meriti sa te iubesti,meriti sa fi iubit inclusiv atunci cand suferi si cand esti manios.Ba chiar atunci ai mai multa nevoie de iubirea ta,pentru ca ceilalti adesea te vor respinge asa cum au fost invatati...

Si mai e un dar in asta: daca te vei iubi pe tine si in ipostazele astea,vei fi capabil sa ii iubesti si pe ceilalti.

Ori de cate ori imbunatatesti relatia cu tine insuti,imbunatatesti relatia cu intregul,cu toti ceilalti.

Mai aveti putin si inventati sindromul Madalina Manole. De cand o lasa notorie devine punct de reper pentru toata lumea?

Iar tu cu iubirea asta a ta neconditionata, Arcangelo, mai ai putin si sfatuiesti un pedofil sau un criminal in serie sa se iubeasca pe el insusi si sa se lase sa-si traiasca nestingherit toate porcariile alea care s-or fi intampland in mintea lui.

c

Waterina a scris:

Mai aveti putin si inventati sindromul Madalina Manole. De cand o lasa notorie devine punct de reper pentru toata lumea?

Iar tu cu iubirea asta a ta neconditionata, Arcangelo, mai ai putin si sfatuiesti un pedofil sau un criminal in serie sa se iubeasca pe el insusi si sa se lase sa-si traiasca nestingherit toate porcariile alea care s-or fi intampland in mintea lui.

Problema criminalului/violatorului etc,este exact lipsa iubirii de sine.Da,sfatuiesc pe oricine sa se iubeasca in mod neconditionat.Doar asa va disparea violenta din relatii in general,pentru ca violenta incepe cu tine insuti.

Cat despre Madalina Manole,mereu m-am mirat de expresia ciudata a chipului ei: gura zambitoare,dar cu un zambet retinut,si ochii foarte tristi,care pareau ca exprima disperare.Si asta am observat inainte sa aflu ca s-a sinucis.Mi-e greu sa cred ca doar eu am observat asta.

ma iubesc, daca nu eu atunci cine?

De la atata iubire nu stiu, zau, cum de nu vi se apleaca.

ousor a scris:

cu ajutorul unei persoane care a postat un pic maio sus ca nu se iubeste am reusit sa ma iubesc un pic mai mult...adica am mai multa incredere in mine

Iuliana, multumesc

O sa vezi ca sa o cresti si o sa zici mai tarziu, de ce nu m-am iubit mai devreme. Ma bucur ca te am ajutat un pic. Cu placere.

Waterina a scris:

De la atata iubire nu stiu, zau, cum de nu vi se apleaca.

La unii ne place gretosul.

Waterina a scris:

De la atata iubire nu stiu, zau, cum de nu vi se apleaca.

W, muscam din tine...azi esti dulce-acrisoara

Nu am avut rabdare pentru tot topicul,insa dupa ce am citit pagina de inceput, declar ca sunt in total dezacord.

Decat sa fiu singur in a ma iubi si pretui pe mine,prefer sa o faca ceilalti si sa fiu eu mai intransigent cu mine insumi. In sinea mea evident.

De fapt sunt atat de bun, incat sunt singurul meu critic. Doar eu am dreptul sa fiu nemultumit de mine. Restul,incepeti sa-mi ridicati satatuia,cantati in ode maretia mea,exprimati-va iubirea sincera si neconditionata .In unele cazuri imi rezerv dreptul sa indic modul cum trebuie exprimata iubirea .

Este limpede faptul ca eu am intotdeauna dreptate. Asadar din postura de critic singular al propriei existente, unicul indreptatit in acest demers, pot spune cu modestie si deplin justificat, nu sunt perfect..