România
Roportal.ro

Iubeste-te pe tine insuti

Început de Arcangelo, Mie 15 oct 2008 · 523 răspunsuri · 51.179 vizualizări

Enchantress671 mesaje#321
tristania a scris:
cumva asta e vreo sugestie la rezolvarea problemei mele???

Eu sugerez sa-ti schimbi solista, ca m-ai dezamagit. :airkiss:

Ma scuzati de offtopic.

Arcangelo6.893 mesaje#322
tristania a scris:
vreo autosugestie antiubire (m-am indragostit de o persoana nepotrivita) ai?? sau eliberare de gandul la persoana respectiva?

sa incerc sa ma iubesc pe mine mai mult? ce dreaq sa fac?

A fi indragostit,e diferit de a iubi.Indragostirea,are neaparat,o componenta de fascinatie,sexuala de obicei(nu pot afirma certitudine ca DOAR sexuala,desi asa cred).

Fasciatia idragostirii,e data de faptul ca celalalt,ne completeaza.Ne identificam costient cu masculinul sau feminul din noi,dar cealalta parte din noi,ramane neasumata,neconstientizata.Din aceasta pricina,ea pare sa lipseasca.De aceea o si dorim,pentru ca ii simtim lipsa.

Dorinta poate sa dispara intr-un singur fel: prin asumarea totalitatii noastre.Doar atunci,aceasta fascinatie,va disparea.

E firesc sa te idragostesti de barbatul nepotrivit! -e exact acea parte din tine pe care nu ti-o asumi.

Nu iti asumi felurite lucuri,pe care le numesti defecte,pe care le respingi...si apoi,le simti lipsa,le doresti!

Vrei sa depasesti atractia asta asta de el? -asuma-ti toate acele calitati pe care le reprezita el,pe care tu pari sa nu le ai.Inclusiv,acelea pe care le numesti defecte!

Asuma-ti barbatul din tine.Daca reusesti sa il accepti,iubesti,traiesti,simti,daca reusesti sa te vezi in acel barbat,dorinta va disparea.

Nu zic ca procesul asta de asumare e ceva usor de realizat -toata educatia noastra se opune acestei realizari.Dar se poate.

Da,solutia e sa te iubesti pe tine,in acele lucruri in care nu te iubesti,in care nu te recunosti,pe care nu ti le asumi.Sa le vezi ca pe niste calitati,sa le exprimi,sa le folosesti,sa le traiesti.

Nu stiu alta solutie.Nu iti recomand reprimarea,respigerea -ele au creat problema,nu o vor rezolva.

Editat Vin 14 nov 2008 23:32

tristania193 mesaje#323
Enchantress a scris:
Eu sugerez sa-ti schimbi solista, ca m-ai dezamagit. :airkiss:

Ma scuzati de offtopic.

nu asta ma intereseaza, dar oricum mersi pentru efortul de a-mi sugera ceva

Arcangelo a scris:
Vrei sa depasesti atractia asta asta de el? -asuma-ti toate acele calitati pe care le reprezita el,pe care tu pari sa nu le ai.Inclusiv,acelea pe care le numesti defecte!

cred ca e vorba de masculinul din el (nu ma refer la masculinul fizic) de care sunt atrasa foarte mult si ma fascineaza. Eu fiind femeie (foarte sensibila de altfel) nu cred ca pot sa-mi asum asta, cat de mult as vrea.. . tot vulnerabila raman. asta ma deranjeaza cel mai mult.

Arcangelo a scris:
Da,solutia e sa te iubesti pe tine,in acele lucruri in care nu te iubesti,in care nu te recunosti,pe care nu ti le asumi.Sa le vezi ca pe niste calitati,sa le exprimi,sa le folosesti,sa le traiesti.

Nu ma iubesc pentru sensibilitatea mea excesiva (din punctul meu de vedere). pe asta oricum o traiesc, vreau eu sau nu vreau.

,

mersi pentru sugestii

fulgdenea6.843 mesaje#324

tristania, poi daca tot ai intrebat ce sa faci exact pe topicul asta, citeste-l si aplica ce crezi ca ti se potriveste. Iubeste-te mult, muuuuuuuuuult, atat de mult incat o sa ajungi la concluzia ca esti prea buna pentru el- sa vezi ce dispare atunci fascinatia pentru el- o sa ai fascinatie doar pentru tine; acum- daca vei ajunge la concluzia ca nici un barbat nu e suficient de bun pentru tine, revii si gasim noi solutii si pentru asta. Deci iubeste-te atat de mult incat sa nu mai ai parte de iubirea altora! :lol:

lasand gluma deoparte, atata timp cat rationezi ca nu e potrivita pentru tine- e ok. Ai pomenit cuvantul ,,fascinatie'' care pentru mine cantareste foarte mult. Solutia cea mai practica este sa ai cat mai putine tangente cu acea persoana, ca acea fascinatie fata de ea sa se dilueze in timp. Numai cu ratiunea rezolvi situatia in care te afli.

Arcangelo6.893 mesaje#325

Cu un oarecare regret,remarc ca nu a postat nimeni un raspuns la tehnicile pe care le-am dat.Oare sa inteleg ca nimeni nu s-a ,,deranjat" sa puna in practica ceva?

Macar autosugestia...chiar e asa de greu sa va relaxati corpul,si sa va repetati nste afirmatii pozitive?

Uite a dau si niste modele de afirmatii pozitive care se vor repeta pana la saturatie,cu cat mai multa convingere,pentru ca telul,e sa le transformam in convingeri.Poate ca ni s-a repetat cu obstinatie,ca suntem incapabili,ca nu suntem buni de nimic -acum,ne simtim fara rost,si vietile noastre le simtim fara rost,si deschidem topicuri pe forum,in care spunem ca suntem fara rost,si ca viata e fara rost!

Hai,repetati-va in schimb,ca sunteti capabili de lucruri minunate,ca sunteti puternici,descurcareti,destoinici,intelepti,fericiti,geniali,buni,frumosi,curajo

si,liberi,sanatosi,ca va iubiti asa cum sunteti...nu va mai vaicariti ca sunteti prosti,rai si buni de nimic! -faceti ceva,pentru a va asuma calitatile pe care le doriti,care le simtiti ca lipsesc.

Faceti asta zilnic,macar o saptamana,si veti vedea diferenta!

Chiar si o singura data,si tot ar trebui sa apara efectele...In loc sa va plangeti de felul in care convingerile voastre va fac viata un iad,faceti ceva simplu si eficient pentru a va schimba convingerile alea! -sa stiti,ca tot prin repetitie,au si fost bagate acolo,in subconstient,vi s-a repetat iarasi si iarasi ca sunteti rai...si copii sunt foarte deschisi,foarte sugestionabili...cercetarile,au demonstrat ca undele cerebrale ale unui copil,sunt foarte asemanatoare cu cele ale unui om hipnotizat! -ati fost dresati sa va credeti urati,rai prosti si neputinciosi...acum,acele conditionari,au patruns adanc in subconstientul vostru,dar nu e timpul pierdut sa va schimbati acele convingeri cumplite,cu altele,care sa va faca viata un paradis,incepeti chiar de acum.Nu va mai complaceti in starea de victima,care nu mai are decat o singura trista satisfactie: sa cerseasca mila si atentie.Faceti ceva pentru voi!

Am cautat,si gasit pentru voi,mai multe articole,despre dinamizarea subconstientului:

http://www.kudika.ro/articol/print/3801/Di...stientului.html

http://www.yoga.as.ro/misterul/misterul.htm

http://editura.kamala.ro/index.php?Itemid=...ubconstientului

Mai ales al doilea link,unde veti gasi un articol lung,care ar fi putut fi o carte,este foarte util.

Editat Joi 20 nov 2008 11:59

tristania193 mesaje#326

Eu am ajuns la concluzia ca sunt un om frumos, destept si descurcaret

fulgdenea a scris:
............... Iubeste-te mult, muuuuuuuuuult, atat de mult incat o sa ajungi la concluzia ca esti prea buna pentru el- sa vezi ce dispare atunci fascinatia pentru el- o sa ai fascinatie doar pentru tine; .....

Deja apar rezultate... :spiteful:

Arcangelo6.893 mesaje#327

Oare voi nu simtiti,nu constientizati tensiunea extraordinara,stressul de a va stradui permanent sa fiti ,,x'' si sa nu fiti ,,y''?

Ce vreau sa spun,de data asta,e ca motivul principal pentru care nu ne iubim,pentru care chiar ne uram,este ca ceilalti nu ne iubesc.Nu va mai urati,pentru ca ceilalti nu va iubesc...Ni s-a spus,ni s-a aratat ca nu putem fi iubiti.Toate eforturile pe care le facem,chiar daca sunt impotriva noastra insine,sunt motivate de aceasta neiubire...

Unii cred ca trebuie sa fie ,,mai presus'' -orgoliul,a fost cultivat in ei,atunci cand au fost sistematic pusi in competitie cu cineva pentru afectiune,respect stima,apreciere si aprobare.Acum,se compara cu ceilalti,permanent,si incearca sa convinga pe toata lumea ca sunt ,,mai presus'' -atragandu-si insa prin asta si mai multa neiubire...

Unii,au fost devalorizati pur si simplu...acum,se detesta pentru ca nu sunt,si nu pot sa fie,acele persoane ,,valoroase'' care sa poata primii iubirea cuiva...Umilinta cu care au fost tratati,i-a facut sa nu se iubeasca,exact la fel cum orgoliul celor care se vor ,,mai presus'' ii tine departe de iubire.

La unii,ura de sine,e motivata de catre religie...tot felul de ,,sfinti'' au propovaduit ura de sine,ca pe o inalta virtute.Cica doar cel care se uraste pe sine,poate sa se apropie de Dumnezeu! (Dumnezeu cica,e cam ca Mos Craciun,care se sperie de copii!)

Unii,cred ca trebuie neaparat,sa indeplineasca conditiile.Ca sa merite.Si sunt tare multe conditii de indeplinit...atat de multe,incat e cu neputinta sa fie indeplinite vreodata.

Va repet: daca nu renuntati sa puneti conditii iubirii,nu o sa reusiti NICIODATA sa iubiti,pe nimeni,incepand cu voi insiva! Si daca spuneti ca nu e asa,eu nu va cred,ba chiar va spun in fata adevarul neplacut:va mintiti singuri.

Ce-ar fi sa faceti un gest marinimos? -iertati-va! -nu unii pe altii,iertati-va pe voi insiva mai intai.Iertati-va pentru ca nu sunteti destul de buni si frumosi,si perfecti....pentru ca nu indepliniti afurisitele alea de conditii!

Hai sa va mai pun si o intrebare -celor care se vor marii crestini ai forumului,mai cu seama: daca a iubii,este un act involuntar,ceva care ni se intampla doar,fie ca vrem ori ba -de ce atunci,ni se mai porunceste sa iubim?!(ideea insasi,ca Dumnezeu ar poruncii ceva e o aberatie,pentru ca cineva atotputernic,nu are nevoie de nimic,de la nimeni)

Daca a iubii,e ceva voluntar,atunci cum se face ca nu va ,,iese''?

Si daca e ceva involuntar,atunci e doar o fatalitate!

Eu am deja raspunsul meu,care explica perfect situatia: a iubii,e ceva firesc,care nu necesita eforturi ,insa care apare doar atunci cand inlaturam in mod VOLUNTAR obstacolele pe care le punem in calea iubirii.Conditiile alea,adica.

Cine dintre voi,straduindu-se cu tot dinadinsul,poate sa faca sa-i creasca un singur fir de par? -intrebarea a pus-o Isus,vrand sa arata zadarnicia eforturilor pe care le fac oamenii,pentru a forta unele lucruri,care culmea,se produc fara sfortare,in mod firesc,atunci cand incetam sa le mai punem bete in roate.

In postarea asta,am vrut sa subliniez,absurditatea efortului.

Nu trebuie sa va straduiti,nu trebuie sa va strofocati -ceea ce e firesc,vine de la sine,doar ceea ce e nefiresc,cere eforturi uriase.Daca inoti impotriva curentului,vei face eforturi colosale,cu rezultate minore sau deloc! -daca inoti in directia curentului,efortul tau va fi minim.Ba chiar,poti sa nu inoti deloc,ci sa te lasi dus de curent,fara nici un efort!

Daca tot nu ati inteles,am sa mai spun odata,altfel: e nevoie de mari eforturi,ca sa mergi impotriva curentului evolutiei.E un efort,si e un efort pe care il faceti,ca sa NU va iubiti,pe voi insiva,si unii pe altii!

Puneti conditiile alea la gunoi,si gata,nu mai e nevoie de nici un efort!

Si ce sunt conditiile alea,de care VA AGATATI cu atata obstinatie? -doar fricile voastre,pe care,in loc sa le depasiti,le cultivati si chiar va agatati de ele!

Atatea eforturi,pentru a va tine sub control...zicea cineva pe un alt topic,despre gandirea diabolica,archonica,a mentalitatii ierarhice.In voi exista deja ierarhia.Exista conditiile.Exista mai presusul si mai prejosul,si efortul de a parea mai presus.Dumnezeu,asa cum il intelegeti acum,e doar acel ,,mai presus'' ,,Seful'' suprem,Stapanul.Nici nu puteti concepe un Dumnezeu care sa nu fie ,,Seful''!

Un Dumnezeu al iubirii,nu are insa nici o legatura cu Diavolul ,,mai presus''! -acest concept,al ierarhiei,a lui ,,mai presus'',a fost chiar de la inceput cauza caderii unora.Nu exista un tron al lui Dumnezeu!

Dumnezeu,nu e imparat! -nu e ,,Seful''.Nu e Stapanul Ierarhic!

Editat Mie 24 dec 2008 01:23

erena8.812 mesaje#328
ironic a scris:
"Normalitatea,e cea mai raspandita boala psihica" O semnatura buna.

Doar prin cunoastere te poti iubi pe tine insuti. Si pentru a te iubi cel mai bine pe tine insuti, trebuie sa-ti accepti si nebuniile....intr-o oglinda.

:wacko: sunt in totalitate de acord cu tine doar ca as mai adauga inca ceva nu cred ca trebuie sa acceptii acele nebunii ...intr-o oglinda ci sa le iei asa cum sunt...fiecare avem nebuniile noastre si odata acceptate atunci totul va fi mult mai usor pentru noi...nu vom mai suferii atat de mult va fii mai usor sa trecem peste esecuri...trebuie sa ne acceptam asa cum sun tem ,sa mergem mai departe....si vom vedea ca totul se termina cu bine intr-un final

Arcangelo a scris:
A fi indragostit,e diferit de a iubi.Indragostirea,are neaparat,o componenta de fascinatie,sexuala de obicei(nu pot afirma certitudine ca DOAR sexuala,desi asa cred).

Vrei sa depasesti atractia asta asta de el? -asuma-ti toate acele calitati pe care le reprezita el,pe care tu pari sa nu le ai.Inclusiv,acelea pe care le numesti defecte!

Asuma-ti barbatul din tine.Daca reusesti sa il accepti,iubesti,traiesti,simti,daca reusesti sa te vezi in acel barbat,dorinta va disparea.

Nu zic ca procesul asta de asumare e ceva usor de realizat -toata educatia noastra se opune acestei realizari.Dar se poate.

Da,solutia e sa te iubesti pe tine,in acele lucruri in care nu te iubesti,in care nu te recunosti,pe care nu ti le asumi.Sa le vezi ca pe niste calitati,sa le exprimi,sa le folosesti,sa le traiesti.

Nu stiu alta solutie.Nu iti recomand reprimarea,respigerea -ele au creat problema,nu o vor rezolva.

pai da...exista la inceput o atractie fizica sau de natura sexuala...dar cu timpul in anii ce vor trece asta va disparea mai degraba va ramane doar iubirea....ceea ce ai invatat pana atunci..nu poti spune ca dragostea fata de celalat este numai sexualitate sau atractie...da cam asa incep toate relatiile dar pe parcurs se dezvolta ...amandoi ajung sa se cunoasca si sa se iubeasca cu toate calitatiile si defectele lor...nu cred ca daca iti asumi acele calitati ce le vezi la el...prima data nu iti va mai trebuii iubire...eu zic ca trebuie sa acceptam asa cum suntem si sa nu ne mai gandim la defectele noastre doar sa le acceptam insa nu poti avea ceva ce nu iti este destinat tie....eu ca femeie sunt lucruri ce nu le pot avea...dar pe care un barbat le poate....ei au o alta viziune asupra dragostei...sau vad altfel iubirea in principiu meu...si EI ISI ASUMA MAI GREU O RESPONSABILITATE tocmai din teama de a nu fi dezamagiti...ei se ascund mai mult decat noi dupa o perdea....dar cand se intalnesc un el si o ea...si exista ceva ce ii uneste de la inceput atunci legatura lor poate dura o vesnicie....

Arcangelo a scris:

Cu un oarecare regret,remarc ca nu a postat nimeni un raspuns la tehnicile pe care le-am dat.Oare sa inteleg ca nimeni nu s-a ,,deranjat" sa puna in practica ceva?

.

[/quote

acum nu cred ca ceea ce ai zis tu nu a fost folositor.....pentru ca eu stiam deja de aceste ehnici sa le zicem asa...si e mai greu sa le pui in practica si sa ai si ceva realizari...dureaza o perioada...dar cred ca fiecare din cei ce au citit au ramas cu cate ceva in minte si poate i-a ajutat intr-un fel constient sau incostient....

← Înapoi la Filozofie