Poricel a scris:Aici ai atins un punct foarte sensibil, iar eu iti dau mare dreptate !!!
Poricel...nu ma asteptam de la tine...
Deci,tu,aprobi opinia conform careia,doar cei care ,,stapaneste pe de-a-ntregul tainele lumii'',ar trebui sa isi asume rolul de ,,invatator".
Te rog,numeste o singura persoana(de preferinta in viata),care sa se incadreze in conditiile pe care le puneti voi,pentru ca cineva sa impartaseasca cunoasterea.
Cei care au scris asta,care au spus ca doar acea persoana cunoascatoare pe de-a-ntregul a tainelor lumii,le poate fi lor de folos,sunt rugati respectuos,sa astpete pe mesia,pe un alt topic.(as sugera un topic de literatura SF)
Pentru ceilalti,care cred ca pot sa se foloseasca de intelepciunea mea,pentru a regasi intelepciunea lor,am sa dau o noua lectie de iubire:
Fi util,transforma-ti rana intr-un dar,gaseste un sens spiritual,vietii tale.
Fi util.Nu ca un obiect...in fotbal,exista o expresie amuzanta,,intrebuinteaza-te''.Daca nu esti util,daca viata ta nu are nici o directie spirituala,ai sa te simti in deriva...nu vei fi multumit doar cu scopurile marunte si egoiste ale satisfactiei de sine...
Bineinteles ca daca vei urma pasii precedenti,pe care i-am prezentat,relatia ta cu tine insuti,va cunoaste o ameliorare majora.Dar nu e suficient...nu pentru ca o zic eu.Pentru ca adevarata multumire,apare atunci cand ne exploram potentialul,cand crestem.
Ai crescut intr-o mare saracie...acum,esti foarte sensibil la problema saraciei,chiar daca inca te mai temi sa daruiesti,nu te poti impiedica sa nu observi greutatile celor care traiesc in lipsuri...inima ta,iti spune sa ajuti la rezolvarea problemei.Candva,cand erai copil,nu ai putut face nimic pentru asta,acum,au ramas in tine ranile de atunci.Dar timpul nu e pierdut.Problema exista inca,si tu inca poti sa o rezolvi.Nu pentru tine,e adevarat,ci pentru altii.
Asta e doar un exemplu,poate nici macar prea bun,dar un exemplu al felului in care putem sa rezolvam probleme care par fara rezolvare,sa indreptam greseli din trecut.Facand bine celorlalti,ne dam un mesaj foarte puternic ca suntem buni,ca meritam binele,ca meritam sa fim fericiti.Si asta,indiferent de ce ne-au spus ceilalti.
Am fost facuti sa ne credem rai,de neiubit...dar facand bine cuiva,nu doar ca ne vom convinge de contrariu,ci recunoastinta celor carora le facem binele,va da o lovitura fatala sentimentului nostru ca suntem inutili,lipsiti de valoare si rai,de neiubit.
Sunt multe cai spirituale.Unele au fost deturnate de la sensul lor evolutiv,si au devenit mai degraba niste piedici,decat un sprijin pentru cresterea noastra,dar chiar si acolo,tot mai poate fi gasita o cale a bunatatii.Daca privim dincolo de obsesia ,,pacatului'' si a pedepselor vesnice ale iadului,dincolo de propaganda vinovatiei,si a urii de sine,vom gasi de exemplu si in crestinism o cale autentica de crestere.Compasiunea fata de ceilalti,iertarea celor care ne gresesc,dorinta de a-i ajuta pe cei napsatuiti,etc -Maica Tereza,a fost privita ca o sfanta de toate religiile din India -bunatatea si compasiunea ei,au depasit granitele conceptiilor rigide si dogmatice,care hranesc ura altora.Si poate ca si aia se numesc ,,crestini'',dar in mod sigur,nu traiesc acelasi fel de crestinism.
Urmariti sa va depasiti conditia asta,a identificarii cu acest trup,si aceasta viata,cu problemele ei,si priviti-va pe voi insiva ca parte din tot,dincolo de eul vostru limitat.Existati deja dincolo de acel rol,sunteti dincolo de piesa de teatru,ca actor,va traiti cu intensitate rolul,dar sunteti mult mai mult decat acest rol.Cand piesa va lua sfarsit,rolul va fi depasit,dar actorul,va continua mai departe.
Nu este suficient sa acordati ingrijirea,sprijinul si respectul vostru,doar aspectelor acestui rol pe care il jucati.Identitatea voastra e mai profunda si mai vasta de atat,si daca ignorati asta,acea identitate nu va primi nici atentia voastra,nici recunoastere voastra,nici iubirea voastra.Cumva,iubirea voastra,va ramane inca legata de aspecte superficiale ale voastre.Veti invata sa iubiti nasul ala mare,din pricina caruia credeati ca nu puteti fi iubit,prostia voastra,din pricina careia va dispretuiati,mania voastra,pe care o considerati lucrarea diavolului...dar a va accepta aspectele emotionale,mentale,fizice,psihologice,pe care le-ati respins,nu e suficient,cand vine vorba de cine sunteti cu adevarat.
Toate lucrurile pe care le-am enumerat,sunt aspecte tranzitorii,efemere ale identitatii voastre.Aveti nevoie sa vedeti dincolo de ele,pentru a va aprecia cu adevarat.
: esti barbat sau femeie? ca din unele posturi reiese una, din altele alta...
!!! Din punctul meu de vedere una este sa te consideri un "invatator" si una este sa iti expui experientele de viata, explicate bineinteles prin prisma sufletului tau. Sunt mult prea multi in jurul nostru care "vorbesc din carti" si se cred mari invatatori spirituali, dar un om cu adevarat intelept nu se considera asa, ci accepta ca mai are multe de invatat, de simtit, de trecut, in acelasi timp incercand sa impartaseasca din experientele traite cu cei din jurul sau, eu pentru asta sunt aici, sa impartasesc, nu sa-i invat pe ceilalti ... Am senzatia ca ai uitat ca desi suntem facuti dupa chipul si asemanarea Creatorului, avem cai diferite de evolutie, fiecare are nevoie de experientele sale pentru a simti lumina si iubirea, nu putem sa le impunem altora propriile simtiri sau sentimente atata timp cat nivelul constientei este diferit, se le impartasim da, dar nu sa afirmam ca detinem Adevarul ...