Cred ca e timpul,pentru o alta lectie despre iubirea de sine:
Eliminarea
Corpul omenesc e un bun exemplu,in privinta asta: Avem multiple sisteme de eliminare a deseurilor,a ceea ce nu ne mai e folositor,sau ne e chiar daunator.
Daca ne hranim necorespunzator,acest sistem de eliminare nu mai face fata solicitarilor...si totusi,rolul sau,e esential in mentinerea imunitatii.Un intestin incapabil sa mai elimine toxinele,pe care se formeaza acel strat de sedimente toxice,nu mai poate sa asimileze hrana,nici sa elimine deseurile...pentru a se apara de toxine corpul le depoziteaza in ficat,si in tesuturi,sub forma de cristale,ca si in tesuturile adipoase...
Ce legatura are asta cu iubirea de sine?! -pai,priviti ce facem cu deseurile emotionale,cu relatiile inutile sau chiar daunatoare,cu obiectele inutile,sau chiar defecte,cu gunoaiele.
Cei care au suferit privatiuni de vreun anumit fel,renunta cu greu la ceea ce au...poate ca nu le mai e util,poate ca le e deja daunator,dar mentin lucrurile,relatiile,situatiile,emotiile.Ba chiar se agata de ele.Le e atat de teama de privatiune,incat se transforma in colectionari de gunoaie.
obiectele inutile: poate ca ati crescut in saracie,,in lipsuri...sau nu voi,ci parintii vostri.De cate ori incercati sa aruncti vreun fleac,erati mustrati cu severitate...cu timpul,v-ati invatat sa pastrati aproape orice.Obiecte care nu va plac,obiecte care nu va folosesc,obiecte stricate,pe care poate le pastrati in ideea ca le veti repara candva...(desi stau acolo,stricate cu anii...),obiecte pe care le tineti in ideea ca ,,nu se stie niciodata cand ati putea avea nevoie de ele'' -si nu ati avut nevoie de ele de mai multi ani!
Si mai sunt si obiectele care inseamna doar amintiri neplacute,care va indispun prin simpla lor prezenta...dar nu sunt stricate...sau nu prea tare...sau sunt ,,valoroase''...acolo sunt marturiile unor relatii urate,cadouri nedorite,mosteniri care amintesc de un parinte abuziv...
relatiile inutile,ori daunatoare -candva,in viata voastra au intrat unii oameni.Uneori,au intrat de nevoie,dintr-o imprejurare oarecare...atunci,ati avut nevoie de prezenta lor,poate chiar de ajutorul lor,dar apoi,au ramas acolo,chiar daca nu mai aveti nevoie de ei...poate ca va obosesc,cu pisalogeala lor,sau sunt bagareti,si va spun tot timpul ce aveti de facut,ori va deprima cu vaicareala lor permanenta...poate ca va fac sa va simtiti vinovati pentru orice bucurie pe care v-o permiteti,sau va critica permanent (pentru binele vostru,desigur)...dar nu stiti sa le spuneti sa plece...poate ca va agreseaza pasiv...
Si sunt si cei care au intrat acolo invitati.Ex-ii,prietenii cau care nu mai aveti de mult nimic in comun,langa care simtiti ca pierdeti timpul de pomana,carora nu aveti nimic sa la spuneti...care nu au nimic sa va spuna,doar sa va incarce vietile cu flecareala,sa va solicite atentia cu insistenta,chiar daca ,de fapt,nu va asculta niciodata...Sau sunt oameni langa care ati trait ceva frumos,candva,dar care au mers pe un alt drum,soti neglijenti,obositori,enervanti...parinti care v-au facut copilaria un cosmar,si adolescenta o drama,dar de langa care nu aveti curajul sa va desprindeti.
emotiile daunatoare -acum multa vreme ati fost raniti emotional,v-ati suprimat mania atunci,pentru ca ,,nu se cadea'' sa faceti o scena in public,sau pentru ca asa ati fost invatati,ca un om civilizat,nu ridica niciodata tonul,ca un om politicos,pretinde ca totul e ok,atunci cand,de fapt,nu e.Sau v-a fost pur si simplu teama...parintele ,,justiotiar'',va batea,si cand incepeati sa plangeti,va ameninta ca va bate daca nu incetati imediat...
V-ati suprimat bucuria,pentru ca altii erau deranjati de ea...ati fost respins cand v-ati manifestat afectiunea,ati fost ridiculizati sau mustrati,impinsi mai incolo...poate chiar ati fost loviti pentru asta!
Nu doar tristetea,durerea si mania sau frica le-ati blocat,le-ati retinut in voi,ci si iubirea,bucuria,fericirea,umorul...
Toate emotiile astea pe care nu le-ati exprimat,pe care nu v-ati dat voie sa le traiti,au devenit toxice...le-ati tratat ca pe un lucru rau...si au devenit unul!
Unii si-au blocat frica...acum,se pomenesc ca au atacuri de panica...asta devine o frica reprimata.Nu dispare...
Unii au blocat mania...si acum sunt plini de ura! asta e ura,o manie toxica,reprimata.
V-ati blocat iubirea...si acum va simtiti pustiiti,singuri si neintelesi,seci si uscati emotional...goi...
V-ati blocat bucuria,umorul fericirea...acum,sunteti acri,si nervosi...orice gluma o vedeti ca pe un afont,sunteti amari,pentru ca nu dati voie fericirii sa creasca in voi...
Unii traiesc din amintiri...au idealizat fiu mort,sotul cate a plecat...traiesc in regrete,in suferinta...poate ca sotul a plecat -dar ei nu l-au lasat sa plece...inca se agata de iluzia ca ar putea sa revina,se agata de relatia moarta...fiul mort,a plecat si el...intre timp,i-au construit un cult,imaginea lui a fost deformata...acum,e doar o rana vie,in inima lor,pe care o zgandar intr-una,nelasand-o sa se vindece...
Eliminati! -eliminati deseurile astea,exprimati,nu mai reprimati,nu mai ,,conservati"...nu va mai agatati...treceti mai departe,lasati POVARA in urma,nu o mai carati dupa voi!
Dar...? Puterea vine din interior, ştiu asta. Uneori