Cum se face o sesiune simpla de remote viewing?
Unele dintre intrebarile arzatoare pe care oamenii le au cand descopera vederea de la distanta este "Cum pot s-o incerc?". Desi este nevoie de instructie, timp si practica pentru a deveni un remote viewer experimentat, este destul de usor chiar si pentru un incapator sa faca un simplu experiment de succes in vederea de la distanta. In continuare, unele proceduri pentru doua experimente de baza:
Un simplu tip de experiment este acela de a incerca sa "vezi" ce este intr-o poza sigilata intr-un plic opac. Puneti un prieten sa selecteze diferite poze interesante si clare, cu puternice forme, linii si culori, puneti-le pe fiecare intr-o foaie de hartie alba si sigilati-le in plicuri opace separate (este important ca nimic din continut sa nu se vada in exterior). Prietenul dv. ar trebui sa numeroteze plicurile secvential, de la 1 la cate plicuri sunt.
Pozele n-ar trebui sa fie prea complexe, dar destul de evidente pentru a trezi destul interes subconstientului mintii viewer-ului (care este adanc implicat in proces). Este de asemenea de ajutor ca fotografiile sa fie cat mai diferite posibil una de alta, in asa fel incat sa fie usor de identificat din rezultatele partiale ale unui viewer incepator, atunci cand sesiunea s-a terminat.
Cand sunteti pregatiti sa faceti sesiunea, alegeti unul dintre plicuri si asezati-va la o masa intr-un loc linistit, cu mai multe foi de hartie si un pix negru. Dupa ce scrieti data si ora, incepeti sesiunea scriind "Tinta 1" (sau numarul oricarui plic l-ati selectat) in susul hartiei. Acesta este semnalul vostru "gata de start", si atunci ar trebui sa va relaxati si sa incercati sa percepeti impresii care va vin in minte despre poza din plic.
Unele lucruri pe care sa vi le amintiti: Impresiile din "vederea de la distanta" trebuie sa concureze cu tot "zgomotul mental" care va ocupa mintea tot timpul. Zgomotul mental este alcatuit din toate amintirile, gandurile, grijile, presupunerile, deductiile, distractiile, s.a.m.d. care bazaie continuu in creierele noastre. Eliminarea acestora din adevaratul semnal al vederii de la distanta este cea mai grea parte a intregului proces.
Totusi se pot deosebi in unele feluri. Stralucitoare, clare, statice imagini mentale, sunt aproape intotdeauna "zgomot", deci informatie gresita. Stiu ca suna ilogic. Nu se numeste asta "vedere de la distanta"? Da, dar nu tot ce vedem in procesul vederii de la distanta este neaparat adevarat. Adesea, imagini mentale sunt facute de mintile noastre constiente pentru a incerca (fara succes) a explica lucruri mai subtile care au loc mai adanc in mintile noastre.
Adevaratul semnal al vederii de la distanta este adesea vag, neclar, nedeslusit - cum as spune eu "ca jumatati de amintiri, desi noi stim ca nu le-am avut vreodata". Dupa practicarea a cateva sesiuni, veti incepe sa faceti diferenta intre zgomot si semnal. Asta este, apropo, de ce este important sa faceti schite atata timp cat va ocupati de ceea ce credeti ca percepeti? Frecvent, schite care nu par sa aibe mult sens, rezulta a fi descrieri exacte ale unor parti din tinta sau a intregii tinte. Pe parcursul sesiunii, inregistrati mici bucati de perceptie - culori, mirosuri, sunete, decoruri, sau gusturi pe care credeti ca le percepeti. Liniile si formele sunt adesea importante. Perceptiile voastre vor fi fragmentare initial, dar vor incepe sa vina impreuna o data cu trecerea timpului. Ati putea ca niciodata sa nu obtineti un "tablou" intreg al tintei (de altfel, o idee complet formata despre ceea ce ar putea fi tinta, de obicei se demonstreaza a fi eronata), dar ceea ce faceti, adesea are sens dupa aceea, la sfarsit.
Acest tip de experiment ar trebui sa dureze doar 5 sau 10 minute. Cand simtiti ca ati luat tot ce puteati lua despre tinta, scrieti "Sfarsit" si timpul de sfarsit in josul ultimii pagini pe care ati folosit-o. Din acest moment nu trebuie sa mai adaugati nimic. Aceasta se numeste "transcrierea" sedintei voastre de remote viewing.
Acum puteti deschide plicul sa vedeti care era tinta, si sa o comparati cu trancrierea sesiunii voastre pentru a vedea cum a mers. Fiti sinceri cu voi insiva - cand descrierile se potrivesc, laudati-va, dar nu incercati prea mult a gasi o legatura intre ce ati "vazut" si fotografia tinta. Acest lucru se numeste cate o data "potrivirea datelor" si este esential o forma de a se scuza singur; ar putea sta in calea dezvoltarii abilitatilor voastre de vedere de la distanta. Daca nu va puteti da seama unde ati gresit, este mai greu sa invatati cum sa faceti lucrurile corect data viitoare.
Aceasta ne scoate in evidenta un principiu care este foarte important in a invata vederea de la distanta: trebuie sa fiti dispusi sa pierdeti pentru a avea succes. Trebuie sa incercati lucruri - sa va asumati riscuri intuitive, sa va incredeti in impresii de care nu sunteti siguri, sa recunoasteti un gand pe care il aveti care "nu are sens" - pentru a obtine experienta de a face diferenta dintre datele corecte si cele incorecte.
In final, pastrati inregistrari bune pentru a va putea monitoriza progresul. Ar trebui sa pastrati intotdeauna transcriptul sesiunii voastre impreuna cu fotografia tintei respective. Si intotdeauna datati si scrieti-va numele pe tot ce faceti, apoi puneti-l intr-un loc accesibil.
-------------------------------------------------------------------------------------------
Unii oameni prefera un protocol putin mai complicat al vederii de la distanta, numit experimentul "outbounder" (in afara) sau "beacon" (far). In acest experiment, remote viewer-ul va descrie si va schita detaliile unei locatii fizice alese la intamplare. Tinte care au fost folosite in experimente de acest tip, includ campuri de recreere, cladiri publice, vapoare, mori de vant, semne naturale unice, monumente comemorative, s.a.m.d. Orice locatie cu trasaturi distincte poate fi folosita ca tinta.
Ideea e de a folosi una sau doua persoane ca "faruri", pentru a ajuta viewer-ul sa se dirijeze pe tinta planuita cu constiinta sa.
Apoi viewer-ul spune si inregistreaza cu hartie si pix impresiile care-i vin in minte in timpul experimentului. Sunt cateva reguli de urmat:
* Viewer-ului nu trebuie sa-i fie spus care este tinta sau ceva despre aceasta pana cand sesiunea nu se incheie.
* Nimeni din cei care sunt cu viewer-ul inainte sau in timpul sesiunii nu trebuie sa stie care este tinta. Urmarea acestor doua reguli, seteaza ceea ce se numeste conditia dublu-oarba.
* Viewer-ul trebuie sa fie pus in situatia de a se putea relaxa, iar stimulii externi (zgomot, lumini stralucitoare si culori, etc) sa fie tinuti la un minim rezonabil. O camera linistita si comfortabila, un birou acasa, dormitor sau locuri similare ar fi potrivite pentru asta.
Procedura experimentului este urmatoarea:
DESCRIERE GENERALA: Un remote viewer intr-o camera inchisa, nestiind nimic despre tinta, isi foloseste facultatile mentale de a percepe si descrie o locatie tinta unde s-au dus una sau mai multe persoane (echipa far).
PARTICIPANTI:
* Un remote viewer
* Un reporter sau "monitor" (optional)
* O echipa "far" alcatuita din una sau mai multe persoane
PREGATIRE: Cineva neimplicat in partea activa a experimentului de remote-viewing, pregateste patru sau mai multe tinte posibile (intr-un experiment neoficial, un membru al echipei "far" poate pregati tintele, dar nu trebuie sa fie reporterul ("monitorul") si cu atat mai putin viewer-ul). Cum am mentionat deasupra, tintele pot fi locuri geografice, structuri, etc. la care se poate ajunge in 30 minute sau mai putin (incluzand condusul si timpul de acces) din locatia de unde viewer-ul este separat. Numele, locatia si instructiuni de condus catre fiecare tinta separata, sunt puse impreuna in patru plicuri sigilate, fiecare continand informatia fiecarei tinte. Plicurile trebuie sa fie opace pentru ca nimic din continut sa nu poata fi vazut din afara, si nu trebuie sa fie semne distinctive pe exteriorul niciunuia dintre plicuri.
TINTE: Cum am mentionat deasupra, tintele trebuie sa fie cat mai diferite posibil una fata de alta, cu cat mai putine detalii in comun (ar fi probabil imposibil sa fie eliminate toate detaliile comune). Asta pentru ca la sfarsitul sesiunii de remote viewing sa fie cat mai evident posibil pe care dintre tinte a descris-o viewer-ul. Un exemplu de set de tinte poate include un pod, o librarie, un carusel dintr-un parc de distractii, si o brutarie. Alt exemplu ar putea include interiorul unei fabrici de prelucrare a metalelor, un vapor, o cascada, si o gradina botanica. Folositi-va imaginatia, dar nu folositi tinte care sunt prea complicate, deoarece au prea multe detalii asociate cu ele. Cand viewer-ul este din zona, aveti grija sa nu folositi tinte cunoscute pe care viewer-ul ar fi tentat sa le ghiceasca.
PROCEDURA: Unele variatii ale procesului sunt permise, dar ar trebui sa urmeze in linii mari urmatoarele:
* Echipa "far", remote viewer-ul si reporterul (monitorul) sa se intalneasca impreuna in apropierea camerei care va fi folosita pentru sesiunea de remote viewing. Viewer-ul se intalneste si da mana cu echipa "far". Ceasurile sunt sincronizate, si se cade de acord asupra orei inceperii sesiunii de remote viewing.
* Plicurile cu tinte sunt amestecate, apoi cineva alege la intamplare un numar de la 1 la 4 (sau mai mult in functie de numarul plicurilor). Se arunca zarul care va indica plicul selectat (daca numarul este mai mare decat numarul de plicuri, se arunca din nou zarul)
* Echipa "far" ia plicul selectat DAR NU IL DESCHIDE INCA. Merg la masina, unde - fara sa fie vazuti de viewer si monitor - deschid plicul si urmeaza directia tintei.
* Plicurile care raman sunt puse deoparte, unde viewer-ul nu poate avea acces la ele, apoi viewer-ul si monitorul intra in camera de remote viewing.
* Daca este necesar, monitorul ii explica viewer-ului despre procesul de remote viewing. Intre timp, echipa "far" se apropie de tinta.
* Daca echipa far ajuge la tinta mai devreme de ora stabilita pentru sedinta de remote viewing, ei vor astepta si nu se vor apropia de tinta pana cand nu soseste timpul.
* Odata ajunsi la tinta, echipa "far" va incerca sa interactioneze cu ea cat mai mult posibil. Daca de exemplu tinta este un carusel, ei vor privi la el, se vor da in el, vor sta aproape, il vor atinge, etc. Astea pentru 15 minute, punct in care echipa se va intoarce la masina si va conduce inapoi la locatia viewer-ului.
* In timpul celor 15 minute in care echipa "far" este la locatia tintei, remote viewer-ul si reporterul vor tine sesiunea, care va fi alcatuita din expunerea verbala si inregistrarea cu pix pe hartie a impresiilor mentale ale viewer-ului care ar putea avea de a face cu tinta. Reporterul asista viewer-ul intrebandu-l pentru a-i directiona atentia catre tinta.
* La sfarsitul sesiunii si dupa intoarcerea echipei "far", remote viewer-ul este escortat de catre echipa "far" inapoi la locatia tintei, in asa fel incat el sa primeasca informatii despre care era de fapt tinta si sa compare informatiile percepute in timpul sesiunii cu tinta efectiva. (In alternativa, daca intoarcerea nu este practica, echipa "far" poate lua o camera video la tinta pentru a inregistra experienta in timp ce sunt acolo. Apoi, inregistrarea ii poate fi aratata viewer-ului)
MATERIALE:
* Plicurile cu tinte si zaruri. (Fiecare plic contine o tinta diferita, incluzand numele tintei, directia catre tinta, si poate si o fotografie a tintei)
* Un teanc de hartie alba 8.5 X 11, si un pix cu negru, cerneala care nu se sterge, punct mediu. Viewer-ul va folosi acestea pentru a inregistra impresiile sale.
* O masina petru a transporta echipa "far" la locul tintei si de asemenea sa-l duca si pe viewer la tinta dupa aceea.
* Un loc linistit cu o masa si scaune unde sa fie tinuta sesiunea.
http://irva.org/SimpleRemoteViewing.html