Dragostea... de oameni

gheorghe35 a scris:

Cunosc maghiari care saptamanal merg in excursii in grup, persoane singure din generatii diferite,

Aia e surogat. Şi Germania e plină de autocare cu pensionari

harald a scris:

Aia e surogat. Şi Germania e plină de autocare cu pensionari

Anca/Maria a scris:

Problema mea... mda, nici nu stiu daca se incadreaza la aria "Dragoste", dar vom vedea pe parcurs. Sunt mult prea confuza sa fac din acest topic ceva clar...

Iubesc oamenii. Dar nu este indeajuns se pare... singuratatea din jurul meu o demonstreaza... nu stiu cand, unde si daca gresesc si nu are nici cine sa imi arate... simt ca ma sufoc prinsa de problemele cotidiene si pur si simplu nu le mai fac fata. Eu, personal, recunosc ca am nevoie de cineva langa mine. Nu neaparat un partener, doar cineva. Ok, singuratea este buna pana la un moment dat. Si nu stiu daca vreau pe cineva langa mine din egoism, sau pentru ca asa este normal...

Ori eu cer prea mult de la oameni si de la mine, ori nu ofer ceea ce oamenii au nevoie... Mi'am pierdut increderea in mine, nu ma mai simt om, nu ma mai simt femeie... Nu sunt o frumusete, nu sunt din cale afara de desteapta, am ajutat prietenii de cate ori am putut... nu sunt nici femeie de casa, dar nici obsedata dupa o cariera fulminanta. Stiu cate putin din toate, cred ca nimanui nu i'a fost rusine cu mine vreodata...

Sunt convinsa ca nu sunt singura care a trecut prin acest gen de sentimente... Vreau sa va cer si voua parerea despre subiect (asta daca veti intelege ceva din ce am scris eu pe aici... ). Teorii, idei... de ce si cum s'a ajuns la situatia asta... poate veti reusi voi sa imi deschideti ochii...

ps: daca topicul se incadreaza mai bine la psihologie, rog moderatorii sa il mute.

pai poate tocmai situatia asta e chansa vietii tale...

infiinteaza o firma care sub un mod sau altul sa aduca oamenii impreuna.

o idee ar fi de ex. dupa nume.

Toti cei din cartier care poarta numele de Ionescu, invita-i, organizeaza frumos si vei vedea ce iese.

Anca/Maria a scris:

nu e ceea ce isi doresc sau ceea ce au nevoie, dar fara indoiala reprezinta o rezolvare de moment.

Nu e o rezolvare, aşa ţi se pare acum, fiindcă eşti singură. Dar frustrarea care răm

Anca/Maria a scris:

Maat si gheorghe35, si asta poate fi o pb... mţam intors acasa dupa mult timp, problemele ma retin inca aici, o am doar pe mama, care e tot timpul ocupata, in rest, nu am rude. Deloc. Si stiu ca nu sunt singura care se simte asa. Voi ati inteles perfect ce am vrut sa spun cu toate ca nu am fost prea clara

Importanta nu este claritatea cu care te exprimi ci mai degraba ceea ce transmiti .

Ani de zile dupa ce am plecat, plangeam nopti in sir pentru ca nu-mi gaseam locul, cu toate ca teoretic trebuia sa fiu ok, practic imi dadusem viata peste cap. Copilul facea ca toate astea sa para mai suportabile, dar atarnam intre doua lumi nemaiapartinandu-i niciuneia . Incercarile de socializare se soldau cu esecuri lamentabile pentru ca viata nu-mi mai apartinea decat in mica masura . Apoi incet am inceput sa ma integrez, dar nici pana in ziua de astazi nu am reusit sa ma obisnuiesc in proportie de 100% si am perioade in care imi doresc din suflet o prietena, un om care sa-mi sune la usa sau sa ma invite la o cafea sa stam de vorba . Nici eu nu ma duc, dar nici ele nu vin la mine, o alta tara a convietuirii in doi .

harald a scris:

Aia e surogat. Şi Germania e plină de autocare cu pensionari

Maat a scris:

Importanta nu este claritatea cu care te exprimi ci mai degraba ceea ce transmiti .

Ani de zile dupa ce am plecat, plangeam nopti in sir pentru ca nu-mi gaseam locul, cu toate ca teoretic trebuia sa fiu ok, practic imi dadusem viata peste cap. Copilul facea ca toate astea sa para mai suportabile, dar atarnam intre doua lumi nemaiapartinandu-i niciuneia . Incercarile de socializare se soldau cu esecuri lamentabile pentru ca viata nu-mi mai apartinea decat in mica masura . Apoi incet am inceput sa ma integrez, dar nici pana in ziua de astazi nu am reusit sa ma obisnuiesc in proportie de 100% si am perioade in care imi doresc din suflet o prietena, un om care sa-mi sune la usa sau sa ma invite la o cafea sa stam de vorba . Nici eu nu ma duc, dar nici ele nu vin la mine, o alta tara a convietuirii in doi .

pai la mineeeeee e mai mereu casa plina. Literalmente. Insa este o bariera de care eu nu pot trece si cred ca nici restul. Vorbim despre munca, orice altceva numai nu noi ca persoane. Nu am zis nimanui, pt ca nu pot, ce si daca ma macina ceva. Si nici ei mie. O singura data am incercat, a pornit de la mine, si am fost intrerupta. Nu am mai incercat a doua oara.

gheorghe35 a scris:

Excursile te fac sa cunosti oameni noi, prin intermediul lor sa cunosti pe altii, sau sa rezolvi o problema de-a ta sau de-a lor.

E un inceput, care poate rezolva multe.

a interactiona face bine, pana la un punct. Exact ce am zis mai sus.

Colegi de munca trebuie sa ai. Incearca sa te apropii de o colega(sau coleg) fara sa te intereseze daca e singura sau nu. Azi o saluti, maine o intrebi una alta, si poimaine poate iesiti la o cafea. Cunsocandu-va, cine stie, prietenii ei pot deveni prietenii tai si astfel iti ocupi timpul mort cu alte persoane...

gheorghe35 a scris:

Excursile te fac sa cunosti oameni noi, prin intermediul lor sa cunosti pe altii, sau sa rezolvi o problema de-a ta sau de-a lor.

E un inceput, care poate rezolva multe.

Este un surogat asa cum este si acest forum ... Oameni, socializari, cunostinte ... Cand inchizi calculatorul tot singur ramai .

Este foarte adevarat ca are si partea lui buna . In viata reala nu aveai sansa de a cunoaste atatia oameni si de a le afla cu atata usurinta slabiciunile si frustrarile .

Anca/Maria a scris:

pai la mineeeeee e mai mereu casa plina. Literalmente. Insa este o bariera de care eu nu pot trece si cred ca nici restul. Vorbim despre munca, orice altceva numai nu noi ca persoane. Nu am zis nimanui, pt ca nu pot, ce si daca ma macina ceva. Si nici ei mie. O singura data am incercat, a pornit de la mine, si am fost intrerupta. Nu am mai incercat a doua oara.

Esti in lume si cu toate astea atat de departe de ea ....