Singuratatea!

pe mine psihoterapeutul la care am mers nu ma facea decat sa ma simt mai sarac cu 50ron pe saptamana. trebuie sa recunosc insa ca a fost destul de eleganta (fiind o doamna psihoterapeut) in urmatorul sens: cam dupa 4-5saptamani a inceput probabil sa isi dea seama ca nu are la dispozitie parghiile necesare cu care sa declanseze o schimbare in comportamentul meu(eu eram foarte reticent si nu cooperam deloc, deoarece pur si simplu nu aveam incredere ca dansa va scoata ceva bun din mine). mi-a propus sa ne vedem odata la doua saptamani, pentru ca stia ca in perioada aia nu o duceam prea bine cu banii. cand m-am prezentat peste doua saptamani la sedinta lipsea de la cabinet, lucru care nu se mai intamplase pana atunci. ma gandesc ca a lipsit deliberat, astfel incat eu sa imi aleg daca mai vreau sa vin sau nu, pentru ca noi fixam urmatoarea intalnire in ultimele minute ale sedintei.

in fine...amanunte...

am observat urmatoarea chestie interesanta:

dupa ce citeam un material/carte sau ascultam pe cineva vorbind despre solutiile care trebuie urmate pentru a scapa de astfel de probleme urma o perioada efervescenta, in care aveam senzatia (mincinoasa) ca am gasit iesirea din impas. febra asta dura cateva zile, dupa care recadeam in monotonia de dinainte. cu timpul insa, tot citind si ascultand diferite persoane care vorbeau despre singuratatea lor si modul in care au incercat/reusit unii sa treaca de ea am observat ca defapt eu asimilam fara sa vreau toate eventualele solutii, pe care apoi incercam sa le pun in practica, nemaiaducandu-mi aminte de unde le luasem, ba chiar considerandu-le ale mele.

ideea pe care vroiam sa o exprim e ca sfaturile de pe forumuri, in marea lor majoritate, chiar daca sunt banale sau mereu aceleasi e bine sa fie postate de cat mai multe ori. cititnd si recitind acelasi lucru, pana la urma te identifici cu un anumit mod de reactie in fata greutatilor care este mult mai aproape de cel corect (daca exista vreun mod corect). e un fel de spalare a creierului.

imi place sa fac pe interesantul aici pe forumul asta...

!___! a scris:

imi place sa fac pe interesantul aici pe forumul asta...

doar virtual?

!___! a scris:

pe mine psihoterapeutul la care am mers nu ma facea decat sa ma simt mai sarac cu 50ron pe saptamana. trebuie sa recunosc insa ca a fost destul de eleganta (fiind o doamna psihoterapeut) in urmatorul sens: cam dupa 4-5saptamani a inceput probabil sa isi dea seama ca nu are la dispozitie parghiile necesare cu care sa declanseze o schimbare in comportamentul meu(eu eram foarte reticent si nu cooperam deloc, deoarece pur si simplu nu aveam incredere ca dansa va scoata ceva bun din mine). mi-a propus sa ne vedem odata la doua saptamani, pentru ca stia ca in perioada aia nu o duceam prea bine cu banii. cand m-am prezentat peste doua saptamani la sedinta lipsea de la cabinet, lucru care nu se mai intamplase pana atunci. ma gandesc ca a lipsit deliberat, astfel incat eu sa imi aleg daca mai vreau sa vin sau nu, pentru ca noi fixam urmatoarea intalnire in ultimele minute ale sedintei.

in fine...amanunte...

am observat urmatoarea chestie interesanta:

dupa ce citeam un material/carte sau ascultam pe cineva vorbind despre solutiile care trebuie urmate pentru a scapa de astfel de probleme urma o perioada efervescenta, in care aveam senzatia (mincinoasa) ca am gasit iesirea din impas. febra asta dura cateva zile, dupa care recadeam in monotonia de dinainte. cu timpul insa, tot citind si ascultand diferite persoane care vorbeau despre singuratatea lor si modul in care au incercat/reusit unii sa treaca de ea am observat ca defapt eu asimilam fara sa vreau toate eventualele solutii, pe care apoi incercam sa le pun in practica, nemaiaducandu-mi aminte de unde le luasem, ba chiar considerandu-le ale mele.

ideea pe care vroiam sa o exprim e ca sfaturile de pe forumuri, in marea lor majoritate, chiar daca sunt banale sau mereu aceleasi e bine sa fie postate de cat mai multe ori. cititnd si recitind acelasi lucru, pana la urma te identifici cu un anumit mod de reactie in fata greutatilor care este mult mai aproape de cel corect (daca exista vreun mod corect). e un fel de spalare a creierului.

imi place sa fac pe interesantul aici pe forumul asta...

pentru ca acele solutii sunt universale...daca au functionat la altii sansa e foarte mare sa functioneze si la tine, caci si tu esti om si structura psihologica este la fel ca la toti oamenii.

Dar tu singur nu esti capabil sa iesi din impas?

ce te limiteaza? sau mai bine spus de ce te-ai limitat singur?

Sch a scris:

pentru ca acele solutii sunt universale...daca au functionat la altii sansa e foarte mare sa functioneze si la tine, caci si tu esti om si structura psihologica este la fel ca la toti oamenii.

Dar tu singur nu esti capabil sa iesi din impas?

ce te limiteaza? sau mai bine spus de ce te-ai limitat singur?

ba da, cred ca sunt in stare. in perioada asta ma simt un pic mai bine, desi viata mea nu pot sa spun ca este mai buna acum decat inainte. stiu sigur insa ca daca voi continua asa, voi gasi la un moment dat puterea si curajul sa incerc sa fac o schimbare radicala in viata mea. cred ca m-a ajutat foarte mult faptul ca am plecat de acasa si am venit in bucuresti. acolo stateam linistit la adapostul familiei. aici insa am avut cateva perioade grele in care m-am inchis in casa, si in care mi-am dat seama ca nu pot face fata de unul singur (nici macar in doi), si ca trebuie sa ies si sa comunic cat mai mult, sa imi fac prieteni sau cel putin sa incerc sa vorbesc cu lumea din jurul meu. stiu ca structura mea fundamentala nu se va schimba, dar cred ca pot sa mai ameliorez cate ceva.

am inca perioade in care imi vine sa urlu de neputinta, insa acum stiu ca pentru toate aceste probleme exista o solutie: comunicarea. defapt si inainte stiam teoretic, dar nu aveam incredere 100% in teoria asta. daca am o depresie nu trebuie decat sa ies la piata si sa incep sa vorbesc si sa negociez cu vanzatorii. era un exemplu....

aaa, si sper ca am mai trecut peste un fix de-al meu: mi-am dat seama ca imi pot face prieteni oriunde. inainte credeam ca nu sunt in stare. asta imi da curaj.

frate, ce stii scoate din tine..... :roll: scuzati.

Somesh a scris:

frate, ce stii scoate din tine..... :roll: scuzati.

nu mai fi penibil....

Sch a scris:

nu mai fi penibil....

bausem niste bere...

nu trebuie sa cititi tot ce scriu eu pe aici. cateodata ma mai plictisesc

!___! a scris:

bausem niste bere...

nu trebuie sa cititi tot ce scriu eu pe aici. cateodata ma mai plictisesc

nu-ti era destinat tie mesajul !

!___! a scris:

bausem niste bere...

nu trebuie sa cititi tot ce scriu eu pe aici. cateodata ma mai plictisesc

citim da` nu credem, normal :think:

Din punctul meu de vedere,viata nu e o porcarie.De fiecare data cand cazi,te ridici pe propriile picioare,nu stai sa-ti plangi de mila si sa astepti sa te ridice altcineva,caci dai dovada de slabiciune.Fiecare om are si slabiciuni,dar poate deveni mai puternic atunci cand stie cum sa isi depaseasca obstacolele.Nu sunt doar parintii tai vinovati ca au fost ei mai autoritari,ti-a zis cineva tie ca nu te poti impotrivi,ca nu poti face alegeri? Daca asa gandesti,gresesti.Le-ai permis mereu parintilor sa fie mereu autoritari,insa n-ai stiut cum sa le tii piept,nu ai stiut cum sa ii faci sa deschida ochii si sa isi dea seama ca nu mai esti copil.Ai de gand sa le arati vreodata asta? Daca ai tinut-o asa pana la 27 de ani,ma indoiesc ca mai faci ceva.De ce? Pentru ca esti o persoana slaba care nu stie cum sa devina una puternica,tu astepti ca cei de aici sau altii sa iti dea sfaturi,astepti sa te ridice cineva,dar singura persoana care se poate ridica esti tu.Esti o persoana slaba si pentru ca nu ai incredere in propriile forte,te lasi in continuare influentata de cei din jur.E usor sa vorbesc,stiu,asa o sa-mi ziceti cu totii,dar totusi cred ca ea si ceilalti pot invata ceva din ce am spus si poate o sa si aplice asta in realitate.Viata e o porcarie numai daca o vezi tu asa si daca esti genul de om care este slab si renunta usor ...