Cum poti lupta cu singuratatea
Starea de singuratate este asociata deseori cu incapacitatea de a actiona, cu o stare de pierdere a sentimentului de apartenenta. Una din formele prin care o persoana poate lucra cu propria stare de singuratate este centrarea pe cauzele care o genereaza. Este important pentru o persoana sa se centreze pe nevoia personala, nevoia de ceilalti.
Un caz cu o frecventa ridicata a persoanelor singure este "ratusca cea urata". Cam cum arata ea? Vorbim despre o tanara persoana, de circa 20 - 24 ani, studenta sau cu un statut recunoscut, o atenta cunoscatoare a diferitelor domenii. In trecut traia intr-o lume a cartilor, in prezent intr-o lume a chat-ului. Are o parere destul de proasta despre sine insa incearca sa o compenseze printr-o mobilizare a resurselor personale.
Mai tineti minte ce face ratusca cea urata? Nu se simte capabila sa fie ea insasi si cauta sa se izoleze. Similar se comporta si protagonista noastra - nevoia de izolare in ciuda a ceea ce simte in fapt - nevoia de a relationa, de a-si crea relatii personale este importanta. Protagonista, pe masura ce trece timpul, ajunge sa se centreze tot mai mult pe ea insasi, pe social, insa absenta contactelor interpersonale o face sa fie mai putin spontana, mai putin capabila sa rezolve situatii intr-un mod creativ.
Exista persoane mai frumoase sau mai urate, exista tot felul de persoane si de imagini corporale. In fapt, ratusca se simte slaba interior si nu este vorba despre cum arata ci despre ceea ce simte.
De obicei, acest tip de persoana singura este cea careia nu i s-a alimentat temeiul propriei feminitati, senzualitati, a laturilor pozitive ale sexualitatii si ale relatiilor interpersonale. Istoria copilariei, a relatiilor cu parintii poate da o sumedenie de informatii despre modul cum o persoana a ajuns sa aiba aceste temeiuri despre propria sa persoana - un temei al singuratatii cronice.
Din pacate, lucrurile pot lua si o intorsatura negativa. Singuratatea este o stare printre altele, este o stare negativa. Ce forma pot lua aceste momente. Un caz suna cam asa. Un cuplu - ea spune: "Cand eram tanara, ceea ce simteam era negativ, ma consideram urata, ma consideram neatractiva. De obicei fugeam din calea barbatilor, l-am iubit foarte mult pe un coleg, visam la el insa niciodata acesta nu m-a vazut, nu a vazut semnele pe care eu incercam sa i le trimit. Mi se parea firesc ca lucrurile sa stea asa. Nu am indraznit niciodata sa-i spun ce simt pentru el, cred ca nici azi nu as face-o. El (sotul actual) a aparut pe la 25 ani. Nu l-am iubit ci mai curand mi-a placut de el. Si el era cam timid si era destul de singur. Am vazut in el un potential bun si mi-am spus ca pot sa-l formez asa cum mi-ar placea mie. Am fost de acord sa ne casatorim".
Acest cuplu are acum probleme de relationare, comunicare, se pune destul de acut problema si nevoia de separare. Pe masura ce s-a format increderea in fortele proprii, in propria putere de actiune, pe masura ce succesul profesional al sau s-a realizat, relatiile interpersonale au crescut. In timp a aparut si omul de care a simtit ca s-a indragostit si cu care a avut o relatie desi este legata printr-un act de casatorie cu o alta persoana decat cel pe care il iubeste.
A fost pur si simplu iubire, a fost atractie, mi-ar fi placut sa fie la fel si cu el (sotul), oare de ce in aceasta parte sa fie asa iar in partea cealalta nu. De ce aici? De ce asa? in fapt nu l-am iubit de la inceput dar eram singura. Nu am fost o persoana curtata, nu am fost o persoana dorita de barbati. A fost singurul barbat care i-a acordat atentie.
In acest context al modificarii propriei imagini, protagonista se modifica pe sine. Singuratatea nu mai este o stare aproape de ea, insa pare prinsa intr-o relatie pe care nu o simte aproape. Povestea acestui cuplu este insa mai complexa - sotul afla despre relatia extraconjugala si adopta comportamente inedite care nu prezinta importanta pentru subiectul nostru.
De fapt la ce a condus singuratatea protagonistei? La a se arunca in bratele "Primului om" care iti acorda atentie. Starea de singuratate determina vulnerabilitate. Este ca si cum ai fi inconjurata de sute de lucruri atractive in jurul tau si nu ai voie sa pui mana pe nici unul din aceste lucruri. Atunci cand unul din aceste obiecte devine disponibil, imediat te arunci asupra lui si, pe moment, simti nevoia de a nu-l pierde. Acest obiect nu este chiar cel dorit dar oricum un obiect de tipul celui dorit.
Pe termen lung strategia este defectuoasa deoarece conduce la un soi de prizonierat emotional - nu poti sa ai ceea ce doresti si nici nu poti sa evadezi din situatia data din sute de motive. Peste ani aceste motive vor deveni evidente - un copil, un statut de femeie casatorita, etc.
Psihoterapia profesionista... si nu neaparat
Solutia impotriva singuratatii este: GRUPUL. Grupul este formula prin care te poti descoperi pe sine si pe ceilalti. Grupul este forma prin care iti poti testa imaginea reala de sine. Grupul este un "loc" in care poti creste atunci cand singuratatea te cuprinde si devine o forma cronica de existenta.
GRUPUL poate fi profesionist. Spre exemplu, CPAP utilizeaza grupul de psihodrama. Grupul poate fi un natural, creat prin apartenenta implicita la un statut sau rol. Poate fi grupul de colegi, grupul de prieteni ai unei prietene, grupul celor ce practica psihologia analitica, etc.
Avantajul principal al grupului il reprezinta temeiul sau. Exista grupuri care au un temei pozitiv, prin care o persoana reuseste sa creasca. In grupul de fete care se intalnesc seara in barul din zona Q a orasului W, se produce, in fapt o crestere deoarece temeiul unei persoane este reorientat in conformitate cu temeiul grupului de referinta. Spre exemplu, o persoana urata poate primi in permanenta un feed-back pozitiv despre imaginea de sine sau despre alte aspecte pozitive asupra propriei persoane - spre exemplu asupra propriei inteligente sau asupra talentului sau. Obtinerea unor succese intr-un domeniu asigura fie modificarea imaginii de sine, fie acceptarea acestui aspect - "sunt urata si cu asta basta. In fond exista tot felul de oameni si toti au dreptul sa traiasca".
Exista insa si grupuri care pot avea un aspect negativ asupra unei persoane. Spre exemplu grupurile definite prin temeiuri concurentiale, bazate pe agresivitate si o lupta pentru un scop oarecare. In acelasi timp aceste grupuri cu efecte negative sunt cele care promoveaza o structura sociometrica fixa, in care relatiile dintre persoane sunt "intepenite" in mici grupuri care comunica cu usurinta intre ele in timp ce comunicarea de la un grup la altul este inexistenta. Popular se spune despre grupurile cu structura sociometrica inflexibila ca sunt "barfitoare". Un asemenea tip de grup are un efect negativ asupra persoanelor singure deoarece accentueaza starea de singuratate in loc sa o modeleze.
Grupurile de psihologie profesioniste au avantajul ca sunt intretinute in temeiuri de persoane experimentate, abilitate in formarea de grupuri cu temeiuri optime dezvoltarii. Aceste grupuri functioneaza ca o lume in care este permisa formarea unor calitati psihologice date. Prin participarea la aceste grupuri se are in vedere cresterea capacitatii de lucru cu propria persoana, descoperirea acelor laturi care pot genera transformarea. De asemenea, acest tip de grup functioneaza ca suport.
Una din problemele persoanelor singure este senzatia ca sunt diferite complet de ceilalti si ca nimeni nu le poate intelege sau sa le accepte. Grupul profesionist permite constientizarea faptului ca si alte persoane au probleme asemanatoare. Este important pentru persoanele singure sa caute sa se realizeze in cadrul acestor temeiuri ale grupurilor la care au acces. Este principala modalitate de auto-interventie si, chiar, de interventie profesionista.
Singur si depresiv
Din pacate, unul din efectele secundare importante ale singuratatii este starea de depresie cu nuantele specifice fiecarei persoane in parte. Intr-un cabinet de psihologie intra multe persoane care se plang ca zilele lor libere arata cam asa:
El, 27 ani, singur dintotdeauna - "ma trezesc si dau drumul la TV, ma asez pe canapea si tot butonez telecomanda, in fond nu vad nimic interesant insa ma tot uit".
El, 31 ani, se plange ca nu reuseste din cauza propriei timiditati sa aiba relatii cu sexul opus, altfel decat de amicitie - "cand sunt singur in week-end de regula, fac lucruri pe care altadata le dispretuiam la asa zisii utilizatori de calculatoare, ma joc pe computer. Si fac asta in timp ce sambata seara, orasul este plin de cupluri care se distreaza. Cred ca si fixarea intalnirilor noastre vineri seara (sedintele de psihoterapie) este o forma de a-mi umple timpul ca si cum nu as vrea sa schimb situatia".
Ea, 25 ani. Singura, dupa o relatie la care a renuntat - "ziua mea arata cam asa: ma trezesc ziua tarziu (nu are serviciu), pe la 11 - 12, ma invart fara sens prin casa, apoi intru pe net si joc whist pana seara tarziu".
Starea de depresie arata ca persoanele sunt incapabile sa actioneze si sa-si genereze propria viata in conformitate cu nevoile pe care le simt. Aceste persoane prin intrarea pe o usa a unui cabinet de psihoterapie au decis singure sa faca ceva pentru ele. Din pacate sunt multe alte persoane care nu fac asta si care se complac intr-o stare de letargie pe care am numi-o cu un termen simplu si foarte cunoscut - stare (tulburare) depresiva.
Starea de singuratate este un simptom. Si tu poti lupta cu ea, si tu poti sa faci ceva pentru ca viata ta sa nu aiba simptomele unei suferinte. Oare ce? Acest articol da un raspuns (partial). Sper!
de Claudiu Ganciu, psiholog - psihoterapeut
