:sweating:
Uimitor cum emotiile pot schimba structural omul, nu?
Cand suntem mici si viata ni se pare o "joaca", avem vise, idealuri, planuri, dorim sa crestem, sa devenim adulti, sa nu depindem de parinti, de parerile lor, de dorintele lor... cand ajungem adulti, cand nu mai depindem de nimeni, constatam ca viata nu este chiar asa de simpla, ca visurile nu se pot indeplini doar "batand din palme", ca idealurile uneori (sau de cele mai multe ori) le aruncam la "cos", tocmai pentru ca viata nu mai este "joaca", ci o lupta.
Viata este o minunatie, tocmai pentru ca toate isi au rostul lor.
Viata este o minunatie daca stai sa te gandesti ca puteai sa fii sortit a nu te fi nascut.
Frumos spunea dr. Kazuo Murakami:
"... existati pentru ca s-a intamplat doar sa fiti alesi din saptezeci de trilioane de posibilitati"
:P

si evident toate au scopul lor 



