ok, atunci sa incerc sa fac o compunere care sa fie si pe placul tau 
a trecut ceva vreme decand sunt singur. nu pot sa spun insa ca singuratatea m-a deranjat pana acum. tot timpul a existat cate ceva de facut astfel incat sa nu resimt singuratatea mea ca pe o povara. in liceu mi-a placut sa citesc foarte mult si imi petreceam majoritatea timpului in biblioteca. in vacantele de vara mergeam uneori la sala de lectura dimineata si plecam seara tarziu, de cele mai multe ori ultimul. imi placea foarte mult sa citesc dostoiewski. cand ma plictiseam de dostoiewski incercam sa ma relaxez cu reviste de amuzament, chestii tehnice, matematica distractiva sau pur si simplu admiram ceasul mare de perete, cu pendula si cadeam pe ganduri. print-a zecea m-am indragostit foarte tare de o colega de clasa si am inceput sa slabesc cu mersul la sala de lectura. a fost prima perioada din viata mea in care m-am simtit singur.
dupa liceu a urmat facultatea. examene, camin, mai mergeam pe la o discoteca. primul an am dus-o foarte greu cu banii, insa incepand din anul al doilea, la indemnul unei colege de grupa am inceput un fel de cariera de model. nu se castiga cine stie ce dar era fain. am vizitat astefel cateva tari. atunci am vazut prima data pe viu care este diferenta dintre viata la noi si viata in alte parti. imi aduc aminte ca ma hotarasem la un moment dat sa ramam in franta, insa tot tipa care m-a dus la agentia de modelling -a convins ca e bine sa termin intai facultatea si pe urma sa ma gandesc ce vreau sa fac.
dupa ce am terminat facultatea am avut vreo cateva luni in care nu am lucrat nimic. atunci am inceput o depresie crunta la care mai lucrez si astazi, desi in momentul de fata am un job bineplatit si care imi asigura cam tot ce am nevoie. atunci mi-am dat seama ca nu o sa fiu niciodata fericit singur, dar cel mai important, am inceput sa ma tem ca voi ramane singur toata viata. dealungul scurtei mele cariere de model am vazut niste aspecte ale vietii care mi-au creat un dezgust total fata de femei, dezgust pe care il resimt si astazi la aceeasi intensitate. de atunci, pentru mine femeia=prostituata. doamne, erau fete atat de frumoase si care puteau avea orice isi doresc fara sa faca chestile ale pe care le faceau, si totusi....nu stiu, nu am cuvinte, mai bine sa nu ma mai gandesc...
de atunci am impresia ca toate femeile sunt la fel. si totusi nu ma simt bine singur. as avea nevoie de ajutorul vostru... va rog mult sa ma jutati, nu stiu ce sa fac....sunt obosit si nu mai am chef de nimic. comdeia nu ma mai amuza, natura nu ma mai binedispune, prietenii nu ii mai am.
poate ca cineva a trecut prin ce trec eu acum si va stii sa imi dea un sfat bun...va multumesc tuturor pentru suport