Pasaje preferate din carti!

Mi-a placut:

"Consecvenţa este o gogoriţă pentru cei cu minte puţină." Sau, cel puţin, aşa sună un citat menţionat frecvent şi atribuit lui Ralph Waldo Emerson. Dar ce ciudat este să spui aşa ceva. Privind în jur este evident că, total contrar a ceea ce Emerson pare să fi sugerat,consecvenţa personală este caracteristica unei logici şi a unui intelect puternic, în timp ce lipsa ei îi caracterizează pe oamenii mai împrăştiaţi şi mai limitaţi intelectual. Atunci cum aputut un gânditor de calibrul lui Emerson să atribuie consecvenţa celor cu minte puţină? Am fost suficient de intrigat pentru a merge la sursa originală a acestei afirmaţii şi anume eseul

Aprindeam lumina in plina noapte ca sa-i pot dezlega misterul: imi alunecam degetul pe pielea ei, îi mangaiam conturul buzelor, puful de pe obraji, îi ascultam rasuflarea regulata. Care e taina ta, o intrebam, de ce nu are nicio înraurire timpul asupra ta? Imi placeau goliciunea ei rotundam pielea ei laptoasa pe care petele de roseata erau ca niste fulgi de ovaz intr-un bol cu lapte. Mi se parea ca am o indatorire de suflet, ca acest inger alb imi fusese incredintat spre pastrare. Dar in strafundul meu tasnea un tipat de furie, un tipat enorm, ingrozitor. Auzeam langa coastele mele bataile inimii ei. Îi vedeam pometii colorati de o pata de roseata, avea un fel adorabil de a se imbujora in somn. Helene, de unde iti extragi tu aceasta vitalitate insolenta, cum de indraznesti tu sa fii atat de calma alaturi de mine, sa profiti de acest somn reparator care maine te va face sa fii frumoasa si noua?

din Hotii de frumusete, de Pascal Bruckner

„<Diavolul păzitor> al unui englez oarecare îl îndeamnă din răsputeri pe muritorul asupra căruia „veghează” să se jertfească într-o chestiune care-l preocupă: aceea specific britanică a ceaiului. Muritorul ar vrea să bea ceaşca de ceai de la ora cinci pe terasă. Nevasta şi soacra preferă să o bea înăuntru. Cedează, îi suflă diavolul, fii smerit şi bun, altruist, jertfeşte-te, fă-le pe plac. Omul îşi bea aşadar ceaiul cu ele, şi toată vremea se simte nefericit şi nedreptăţit, băutura i se opreşte în gât, blestemă în minte ambele femei care la rândul lor văd bine că le-a făcut concesia în silă şi simt cum le cuprinde antipatia. Diavolul jubilează. Trei exemplare în perspectivă."

"Teatru? Atunci teatru atât de perfect încât nu poate fi jucat decât după un text compus de actorul însuşi. La nivelul acesta sinceritatea şi artificialul s-ar confunda, aşa cum elementele îşi pierd însuşirile specifice şi prezintă comportamente nouă în apropiere de zero absolut."

N. Steinhardt - Jurnalul fericirii

-Nene Hamil, de ce zambesti tot timpul?

-Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru memoria mea buna, micul meu Momo.Acum saizeci de ani, cand eram tanar, am intalnit o femeie care m-a iubit si pe care am iubit-o. Totul a tinut opt luni, pe urma si-a luat talpasita si-mi mai amintesc si-acum de ea, dupa saizeci de ani. Ii spuneam: nu te voi uita. Anii treceau , eu n-o uitam. Uneori mi se face frica, pentru ca mai aveam toata viata inainte si ce puteam sa-mi promit eu insumi, eu, un biet on, cand Dumnezeu e cel care sterge amintirile? Dar acum sunt linistit. N-am s-o uit pe Djamila. Mi-a mai ramas foarte putina vreme, am sa mor inainte de a uita.

..................

-Nene Hamil, se poate trai fara iubire?

N-a raspuns. A baut putin ceai de menta, care-i bun la sanatate. [...]

-Nene Hamil, de ce nu-mi raspunzi?

-Esti foarte mic si, cand esti mic, sunt unele lucruri pe care e mai bine sa nu le stii.

-Nene Hamil, se poate trai fara iubire?

-Da, zise, si-si cobori capul, de parca i-ar fi fost rusine.

Am inceput sa plang.

Romain Gary - Ai toata viata inainte

-O sa numar ceasurile, zilele si lunile, cum fac de fiecare data cand esti departe.

-Asta ce basm mai e? zise el zambind usor. "Nu sunt dintre cei ce se intorc din drum ca sa mai vada din nou o fata.

-Atunci am sa vin eu intr-o zi la dumneata in loc sa te-ntorci dumneata la mine.

-In zadar. Te voi uita.

Marguerite Yourcenar

Cu totii simtim nevoia sa se uite cineva la noi. Am putea fi incadrati in patru categorii, in functie de felul privirii sub care vrem sa traim.

Prima cauta privirea unui numar nesfarsit de ochi anonomi, altfel spus, privirea unui public cat mai larg.

In a doua catgorie se afla cei ce nu pot trai fara privirea multor ochi familiari. Acestia sunt neobositii organizatori de cocteiluri si dineuri festive. Ei sunt mai fericiti decat oamenii din prima categorie, care, atunci cand isi pierd publicul, au sentimentul ca luminile s-au stins in sala vietii lor. Ceea ce, de fapt, se intampla fiecaruia intr-o zi sau alta. Dimpotriva, oamenii din categoria a doua izbutesc sa-si procure intotdeauna cateva priviri.

Urmeaza apoi categoria a treia, categoria celor ce simt nevoia de a fi mereu sub ochii fiintei iubite Situatia acestora e la fel de primejdioasa ca situatia celor din prima categorie. De indata ce ochii fiintei iubite se vor inchide, sala lor se va cufunda in bezna.

Si, in sfarsit, avem a patra categorie, cea mai rara, a celor ce traiesc sub privirile imaginare ale fiintelor absente. Acestia sunt visatorii.

Milan Kundera

Spiritul este centrul fiintei omeneşti, trupul este mijlocitorul prin care spiritul priveşte şi cunoaşte lumea fizică şi prin care actionează

Eu consider ca noi, oamenii, suntem organisme sfasiate incontinuu de solicitarile duale ale sinelui si ale societatii. Suntem fiinte sociale, cu nevoi sociale care ne urmaresc ca niste Furii daca nu sunt satisfacute si, in acelasi timp, suntem ca niste fortarete izolate care acapareaza toate resursele pentru consumul intern si care practica cea mai stricta autarhie, din lacomie si frica. Ce incurcatura! Ce rastignire!

Don Giovanna (Amanda Prantera)

nu e din carte . dar e minunat

Anais Nin spunea ca nicio iubire nu moare de moarte naturala. Ca vine ceva, ca apare cineva si ca se-ntampla acolo o crima. Sau poate un accident.

Eu am auzit, insa, ca sunt si iubiri care mor de batranete, pentru ca, uneori, iubirile noastre imbatranesc inainte ca aceia care le poarta in inimi sa incarunteasca. Se invechesc si nu mai sunt sprintene. Nici nu mai au entuziasmul de-a ajunge ziua de maine. Si atunci isi dau obstescul sfarsit, uneori in pace, alteori dupa ceva convulsii, poate nu neaparat dureroase, dar cu siguranta neplacute.

Sunt si iubiri care se destrama brusc, iremediabil, pentru ca cineva a facut un gest necugetat. Poti sa nu mai iubesti deloc in clipa in care afli ca partenerul tau te-a mintit sau te-a inselat. Poate sa-ti impietreasca inima atunci cand ai fost umilit sau tradat. Sau poti sa nu mai iubesti pentru ca apare dintr-o data in calea ta cineva care ti se arata mai potrivit, mai bun, mai demn, mai pe potriva ta decat cel langa care te-ai cuibarit pana atunci. Si te indragostesti din nou, ducand cu tine senzatia ametitoare, splendida ca nu, nu, nu, n-ai mai iubit niciodata in viata. Ai trait doar cateva iluzii de iubiri. Insa acum simti. Acum traiesti. Acum e cu adevarat