Pasaje preferate din carti!

- Cati ani ai ? il intreba ea.

- Cincizeci.

- Si nu ai gasit pe nimeni, pana acum, cu care sa te bucuri de toate astea ? indrazni ea sa-l intrebe.

- Nu, raspunse el simplu.

Din nou parea sincer, aproape trist.

- Cele mai multe femei din L.A. mint in ceea ce le priveste. Incearca sa intre in pielea nu-stiu-carui personaj isi inchipuie ele ca ti-ar placea, pentru a obtine ce vor de la tine. Bani, presupun.

- Nu sex ?

- Si asta, zise el, zambind.

- Dar tu ce cauti ? intreba ea. Cauti noutatea ?

- Caut autenticitatea.

- Deci esti singur pentru ca nu intalnesti decat femei frumoase, dar care nu sunt autentice.

- Cam asa ceva.

Autentic. Era un cuvant pe care-l ura. Era prea fals, prea la moda, prea il folosea toata lumea. Dar ce

insemna ? Cineva care nu e fals. Pus intr-o forma pozitiv a, ceva cu valoare intrinseca. Dar in America valoarea era hotarata in functie de costuri, de bani, de statut.Ia mai scuteste-ma !., isi zise ea. Era destul de improbabil ca un barbat ca el sa doreasca sa impartaseasca .toate astea. cu cineva si sa nu poata gasi persoana potrivita. Pentru numele lui Dumnezeu, doar erau in Los Angeles, singurul loc din lume cu mai multe femei frumoase decat oricare altul, actrite, modele, starlete, producatoare de film, instructoare de aerobic, scriitoare, cantarete, femei de cariera, barmanite, instructoare de yoga, insotitoare de zbor, orice exista pe lumea asta . acolo putea fi gasit, in cel mai frumos ambalaj. Daca barbatul asta nu gasise nici o femeie, cea mai probabila explicatie era ca nu voia sa imparta

Laethae a scris:

foarte frumos pasajul dar spune-ne si autorul/titlul povestirii te rog. :)

"... You would not think she had been gone now for so long, would you, not by the way the rooms are kept? You would think she had just gone out for a little while and would be back in the evening."

I forced a smile. I could not speak. My throat felt dry and tight.

"It's not only this room." she said. "It's in many rooms in the house. In the morning-room, in the hall, even in the little flower-room. I feel her everywhere. You do too, don't you?"She stared at me curiously. Her voice dropped to a whisper.

"Sometimes, when I walk along the corridor here, I fancy I hear her just behind me. That quick, light footstep. I could not mistake it anywhere. And in the minstrels' gallery above the hall. I've seen her leaning there, in the evenings in the old days, looking down at the hall below and calling to the dogs. I can fancy her there now from time to time. It's almost as though I catch the sound of her dress sweeping the stairs as she comes down to dinner."

She paused. She went on looking at me, watching my eyes.

"Do you think she can see us, talking to one another now?" she said slowly. "Do you think the dead come back and watch the living?"

I swallowed. I dug my nails into my hands.

"I don't know," I said. "I don't know." My voice sounded high-pitched and unnatural. Not my voice at all."Sometimes I wonder," she whispered. "Sometimes I wonder if she comes back here to Manderley and watches you and Mr. de Winter together."

We stood there by the door, staring at one another. I could not take my eyes away from hers. How dark and sombre they were in that white skull's face of hers, how malevolent, how full of hatred. ..."

(Rebeccaby Daphne du Maurier)

bridget jones a scris:

foarte frumos pasajul dar spune-ne si autorul/titlul povestirii te rog. :)

Visatoarele" de Alexandra Ares

"Sunt seri cand tot cerul mi se pare pustiu, cu stele reci, moarte, intr-un univers absurd, in care numai noi, in marea noastra singuratate, ne zbatem pe o planeta de provincie, ca intr-un targ in care nu curge apa, nu arde lumina si unde nu opresc trenurile rapide... Dar sunt seri cand tot cerul fosneste de viata, cand pe ultima stea, daca asculti bine, auzi cum freamata paduri si oceane - fantastice paduri si fantastice oceane- seri in care tot cerul e plin de semne si chemari, ca si cum de pe o planeta pe alta, de pe o stea pe alta, fiinte care nu s-au vazut niciodata se cauta, se presimt, se cheama...si se gasesc? nu , niciodata! de ce? pt ca nici o stea nu se abate niciodata din drumul ei , "

Mă tot

Este acum exact de parerea mea asupra celuilalt, dar nu fusese intotdeauna asa. Cand a gasit-o, voia neaparat sa-i descopere o valoare si avea obiceiul sa spuna: "Amandoi sunteti egali, tot asa de puternici, unul prin sensibilitate, altul prin inteligenta." Instinctiv, nu am contrazis-o şi m-am prefacut ca sunt de parerea ei. De altfel, eu am toate nelinistile si imi spuneam ca poate are dreptate. Eram incantat ca sunt cel putin egal. Multa vreme, crezand ca-l prefera, m-am socotit inferior, si asta a fost o mare umilinta.

din "Ioana",de Anton Holban

Nu, nu pot

" Vorbeşte cu Dumnezeu.(...) Indiferent cum te simţi, indiferent cu ce te confrunţi, indiferent dacă se întâmplă ceva care te răneşte, te dezamăgeşte sau te nedumereşte. (...) Poţi să începi acum, cu sau fără cuvinte, apoi să continui mereu, să nu laşi niciodată nimic să se amestece în discuţia dintre tine şi Dumnezeu."

(pasaj din "Dragostea si Raul" de Anne Rice, din seria Cantecele Serafimului)

"C