Pasaje preferate din carti!

But do thy worst to steal thyself away,

For term of life thou art assured mine;

And life no longer than thy love will stay,

For it depends upon that love of thine.

Then need I not to fear the worst of wrongs,

When in the least of them my life hath end.

I see a better state to me belongs

Than that which on thy humour doth depend:

Thou canst not vex me with inconstant mind,

Since that my life on thy revolt doth lie.

O! what a happy title do I find,

Happy to have thy love, happy to die!

But what's so blessed-fair that fears no blot?

Thou mayst be false, and yet I know it not.

I know it by heart 6 years now..

“Cauza durerii, ca şi cea a bucuriei, nu are ca singură cauză numai realitatea palpabilă, ci şi cugetarea; aceasta la r

Deep into that darkness peering, long I stood there wondering, fearing,

Doubting, dreaming dreams no mortal ever dared to dream before;

But the silence was unbroken, and the darkness gave no token,

And the only word there spoken was the whispered word, `Lenore!'

This I whispered, and an echo murmured back the word, `Lenore!'

Merely this and nothing more.

----------------------------------------------

But the raven, sitting lonely on the placid bust, spoke only,

That one word, as if his soul in that one word he did outpour.

Nothing further then he uttered - not a feather then he fluttered -

Till I scarcely more than muttered `Other friends have flown before -

On the morrow he will leave me, as my hopes have flown before.'

Then the bird said, `Nevermore.'

Poe- The Raven. (R.I.P. Brandon Lee)

ma-o a scris:

" -Vrei, te rog, să fii at

Andre Maurois - Climate

"Cine spunea oare ca in relatiile dintre barbat si femeie, adesea o fraza naiva, aproape prosteasca, rostita de femeie, ii da barbatului o pofta de neinvins sa o sarute pe gura ei copilareasca, in timp ce femeia deseori il iubeste mai tare pe barbat tocmai cand e mai grav si de o logica mai severa?

Poate ca asta era adevarat pentru Odile si pentru mine insumi. In orice caz, stiu bine ca atunci cand trecea pe langa o pravalioara cu bijuterii false si murmura pe un ton rugator

"Vedea cum negustorii faceau negot, cum bogatasii se duceau la vanatoare, cum cei incercati de durere isi plangeau mortii, cum se ofereau tarfele, cum doctorii se ingrijeau de bolnavi, cum preotii stabileau ziua semanatului, cum se iubeau indragostitii, cum mamele isi alaptau pruncii - dar la toate acestea nu merita sa privesti nici macar cu un singur ochi, totul era minciuna, totul duhnea a minciuna, totul voia sa lase impresia unui sens anume, impresia de fericire si frumusete, pe cand in fond totul nu era decat o nemarturisita descompunere. Lumea avea un gust amar. Viata era un chin. "

"Siddhartha nu avea decat un scop, unul singur: sa se goleasca, sa se desarte de sete, de dorinta, de vise, de bucurie si suferinta. Sa moara de la sine, sa nu mai fie un eu, sa-si gaseasca linistea cu inima desertata, sa fie pregatit in gandirea sa depersonalizata, pentru minune - iata care era scopul sau. Invingandu-si si omorandu-si orice strop al propriului sau eu, reducand la tacere orice ispita, orice ghes al inimii, numai astfel puteau sa trezeasca in el lucrul cel mai de pe urma, lucrul cel mai profund al fiintei, ceea ce nu mai tinea de eu, marea taina. "

Hermann Hesse, Siddharta.

” …Nu poti ucide un menuet dansat la curte. Poti inchide albumul cu melodii, poti lasa in jos capacul clavecinului. Soarecii pot roade panglicile de matase alba din dulapuri si scrinuri. Gloata poate sa prade Versailles, Trianonul poate sa se prabuseasca, dar, bine inteles, menuetul, menuetul continua sa se danseze pana-n indepartatele stele, dupa cum si menuetul nostru din statiunile balneare din Hessa isi continua, cred, inca pasii. Nu mai exista oare nici o lume in cercuri in care vechile dansuri pline de frumusete si minunatele prietenii intime sa mai dainuie? Sa nu existe oare vreo Nirvana patrunsa de slabele tresariri ale instrumentelor macinate de carii, dar in care sa supravietuiasca totusi sufletele plapande, tremuratoare, vesnice?…”

Povestea unei pasiuni - Ford Madox Ford

"Am de ales intre viata dumitale si a mea. Si cred ca nu ti se va parea ciudat daca voi alege ca dumneata sa fii cel care trebuie sa moara."

Rafael Sabatini, Scaramouche

"O superbă mare violet, cu reflexe argintii, cu doi sori aurii, a căror nimburi se reflectă uşor distorsionat