Trupul ei era robust, cu ceva greu in liniile lui lungi, ferme. "Nimic de adolescenta" gandea Paul privind-o. Nimic nu era nesigur, totul era implinit. Genunchi mari, calmi, fara neliniste. Coapse inalte, solduri pline.
-Esti frumoasa, Nora. Este un acord intre tine si tine, si acest acord se numeste frumusete.
Ea era la oglinda si isi pieptana parul, cazut pe umeri. Se opri cu pieptenele in mana si se intoarse spre Paul. Era goala si linistita.
-Ma tem ca am sa plang.
-De ce?
-Fiindca imi spui un lucru care era un secret al meu. Un lucru pe care am sperat intotdeauna, cu putina teama, ca-l va intelege cineva, ca mi-l va spune.
Avea lacrimi in ochi.
Accidentul - M.Sebastian
