Pasaje preferate din carti!

"Sunt atat de nelinistita, isi zise Clementine, sprijinita cu coatele in pervaz.

Gradina se incigea la soare.

Nu stiu unde sunt Noel, Joel si Citroen. In acest moment poate ca au cazut in fantana, poate ca au mancat fructe otravite, poate ca o sageata i-a strapuns ochiul unuia dintre ei daca un copil se joaca pe drum cu arcul, pot sa ia tuberculoza daca se intalnesc cu vreun bacil Koch, sa lesine respirand vreo floare prea parfumata, sa-i intepe vreun scorpion adus de bunicul vreunui copil din sat, celebru explorator intors de curand din tara scorpionilor , sa cada dintr-un copac, sa alerge prea reede si sa-si rupa piciorul, sa se joace in apa si sa se inece, sa coboare pe faleza si sa se impiedice si sa-si rupa gatul, sa se zgarie intr-o sarma ruginita si sa faca tetanos. O sa se duca in fundul gradinii si sa intoarca o piatra, si sub piatra va fi o mica larva galbena careia ii vor creste aripi pe loc, va zbura catre sat si va intra in grajdul unde se afla cel mai rau dintre tauri, il va intepa langa nara; taurul iese din grajd, doboara totul; fuge pe drum. spre casa, parca e turba si lasa smocuri de par negru la cotituri, cand se ciocneste de gardul de dracila; chiar in fata casei, se napusteste cu capul plecat asupra unei trasuri grele trase de un cal pe jumatate orb. Sub lovitura, trasura se desface in bucati si un fragment de metal e aruncat in aer la o inaltime nemaiauzita; e poate un surub, un bulon, o piulita, un cui, vreo ferecatura din hulube, un carlig din atelaj, un nit de rotitele facute de rotar, apoi stricate si reparate cu pene din lemn de frasin taiate grosolan cu mana, si bucata de lemn urca tiuind spre inaltul cerului. Trece pe deasupra grilajului gradinii, Dumnezeule, si cade, cade, si in cadere atinge aripa unei frunici zburatoare si i-o smulge, iar furnica, dezorientata isi pierde directia, rataceste pe deasupra copacilor ca o furnica stricata, se abate deodata in directia peluzei, Dumnezeule,acolo sunt Joel, Noel si Citroen, furnica acum cade pe obrazul lui Citroen si, gasind poate niste urme de dulceata, il pisca...

- Citroen! Unde esti?

Clementine sse repezise afara din camera si striga, scoasa din fire,coborand din goana scarile. In hol se ciocni de servitoare.

- Unde sunt? Unde sunt copiii mei?

- Dorm, raspunse fata, uimita. E ora la care dorm dupa-amiaza."

(Smulgatorul de inimi - Boris Vian)

Nu am sa dau numele cartii,deoarece multi devin isterici cand aud de personajul principal. Oricum,la un moment dat,cand se afla aproape de moarte,acesta a spus:"...si eu voi fii aici cu voi in vecii vecilor." Profund,placutu-mi-a :) :(

" [...] Spune ca isi imbratiseaza zilnic sotia moarta. Si ca ceva nedefinit patrunde peste tot, in pamant sau in podea, in flori, iarba, copaci ; lumina se face mai cenusie, e frica asta adanc inradacinata care goleste totul pe dinauntru, teama asta.

Adam: Sunt animalele negre din mine, rasul lor violent, rautacios, atunci cand eu tac. Animale intunecate in coastele mele. Pandesc acolo cu aripile stranse amenintator sau se ghemuiesc in cavitatile organelor mele, unde eu nu mai indraznesc sa ma ascund. In intunericul maruntaielor s-a insinuat ceva lugubru. Imi caut innebunit cavitatile, scos din minti de frica. Iar daca iau pastile tari, ele se aseaza pentru scurt timp in carnea mea slabita si viseaza cosmarul meu, pana tresar haituit in alt vis...Si totul se destrama deodata, bratele se innegresc, sotia mea care este ACOLO a devenit cenusa, se dizolva in ceva cenusiu, camera, peretii se faramiteaza, dar nu intr-o lumina stralucitoare, ci intr-un neant gri, o dimineata tulbure ca cenusa, totul devine cenusa, cenusa... lumea nu-i decat o crapatura... Si apoi trezirea, ca in fiecare dimineata, la patru, un fluierat strident si ordinul: Scularea ! Imbracarea ! Scularea cainilor ! ..sunt din nou in lagar ca intotdeauna! Si stiu ca orice altceva n-a fost decat un vis, un fel de vacanta.

Conteaza numai oamenii pe care ii cunoastem sau pe care i-am cunoscut, viii si mortii. Iar noi pentru morti vorbim. Pentru ei traim. Poate ca ei au deschis o poarta spre acel tinut a carui uitare a facut atrocitatile astea posibile ! Ei sunt unica realitate care ne-a mai ramas. Sunt cei care stiu, care au trecut prin asta. Orice altceva e ca si disparut pentru mine. "

AH45 a scris:

Nu am sa dau numele cartii,deoarece multi devin isterici cand aud de personajul principal. Oricum,la un moment dat,cand se afla aproape de moarte,acesta a spus:"...si eu voi fii aici cu voi in vecii vecilor." Profund,placutu-mi-a ;)

Vaai,dar ce greu mi-a fost să-mi dau seama că e vorba de Pinocchio.

"De multe ori privind

De multe ori, paginile din viaţa reală sunt mult mai oribile dec

''Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic

"Casa era un urias labirint de carti. De-a lungul peretilor, din podea pana in tavan se inghesuiau volumele, intunecate, mirosind a legatura de piele, placute la pipait, fosnitoare, cu titluri si canturi aurite, pagini translucide si tipar ales. Toate operele gandirii universale se gaseau in rafturile acelea, asezate fara o ordine aparenta, desi profesorul isi amintea precis unde e fiecare. Operele lui Shakespeare se odihneau alaturi de Capitalul lui Marx, maximele lui Confucius stateau langa Viata focilor, hartile vechilor navigatori erau asezate langa romanele gotice si poemele Indiei. Consuelo stergea cartile de praf cateva ore pe zi. Cand termina cu ultimul raft trebuia s-o ia de inceput cu primul, dar asta era partea cea mai placuta a muncii. Le apuca atent, le scutura de praf, mangaindu-le si le rasfoia paginile cufundandu-se pret de fiecare clipe in lumea fiecarei carti. A invatat sa le recunoasca si sa le stie locul. N-a indraznit sa le ceara niciodata cu imprumut, asa ca le scotea pe furis, le ducea in camera ei, le citea noaptea si le punea la loc a doua zi."

Imi place fragmentul mult dar habarnam de unde e.

"- Dă mai

"Somnul are o mare putere de seductie, ceea ce explica masinaria terifianta pe care am inventat-o ca sa luptam impotriva lui. Ma refer ,fireste, la ceasul desteptator. Ce geniu rau a impreunat acesti doi dusmani ai lenesului-ceasul si soneria- intr-un singur mecanism? In fiecare dimineata, in intreaga lume occidentala, indivizi care viseaza fericiti sunt zdruncinati cu brutalitate de un tarait sau un tiuit electronic, menit sa dauneze auzului. Ceasul desteptator este prima etapa in transformarea diavoleasca pe care ne silim sa o induram dimineata , din visatori fericiti si fara griji, in truditori bantuiti de anxietati,apasati de raspunderi si indatoriri."

(Ghidul lenesului - tom Hodgkinson)

Singurul pasaj din toata cartea care ma atrage,

"Apoi timpul s-a lungit inca o data, caun melc lenes, uneori se strangea in cochilie si atipea, alteori inainta nehotarat, pana cand pruncul a vazut lumina zilei inspre seara. Era un baiat blonziu, care tipa tare si uluit, intr-o imprejurare uimitoare: avea parinti rusi, fusese mosit de un dentist elvetian(neamt, in realitate) si se gasea pe un vas austro-ungar, cu capitan ceh, intre malul romanesc si cel bulgaresc, ambele batute de vanturile din Istanbul."

(Filip Florian- Zilele Regelui, pg. 36,Ed. Polirom,2008)