bre.pi a scris:da, eu te cred. la sf lunii plec si eu la paris, dar sunt convinsa ca voi fi dezamagita de gioconda. nu ptr ca nu ar fi buna, ci pur si simplu atentia exagerata care i se da te face cumva sa o respingi. e ca si cu cartile sau cu melodiile supermediatizate. pentru mine, muzeul ideal e ala fara turisti si fara supraveghetori care sa te urmareasca la fiecare pas, un loc unde sa te poti plimba in voie, unde toate tablourile sa fie tratate egal, pentru a putea tu singur sa decizi ce ridici la rang de capodopera (o viziune cam egoista, stiu). ptr ca la urma urmei fiecare are propria lui ierarhie. undeva, in alt post ziceam ca mie rubliov mi se pare peste da vinci si ca as vedea sfanta treime a sa in locul giocondei (ca si valoare). dar asa e scara mea valorica...depinde de personalitatea pe care o ai. de exemplu eu nu prea suport vernisajele. m-am simtit prost si la al meu (desi era doar expo de grup). asta ptr ca ma intimideaza lumea multa, am tendinta sa ma ascund, sa fug. si nici concertele nu ma prea incanta. doar cele de muzica clasica sau de jazz. ptr ca sunt cumva mai intime. insa la un concert rock nu cred ca m-as putea duce, desi imi place muzica. am fost o data la iris si m-a dezamgit atitudinea fanilor care strigau ata de tare incat nu-i mai puteai auzi pe cei din formaie. as fi vrut sa fiu singura in mijlocul pietei si sa cante doar ptr mine. sa stau culcata pe trotuar si sa ma uit la luna(stiu, din nou sunt egoista). prefer cumva arta care de face si se savureaza de unul singur. in pictura sau in literatura nu ai contact direct cu "consumatorii" de arta. sigur, sunt vernisaje, sunt lansari de carte, dar nu e ca la muzica sau teatru / opera unde publicul e absolut necesar. sa nu se inteleaga gresit ca blamez sau critic cumva vreun fel de arta. vreau sa spun doar ca si arta "pentru acasa" are farmecul ei, dintr-o anumita perspectiva.
poti avea "muzeul tau" numai pt. tine, luind un CD cu Louvre, e gol de turisti, te duci in cateva secunde de la un capat la altul, iti aduci in prim plan numai ceea ce vrei sa vezi, il maresti, micsorezi, faci ce vrei cu tablourile...e o placere. Cat despre deceptiile posibile in fata tablourilor arhicunoscute si discutate, pot avea loc si din cauza ca intr-adevar vizitatorii multi "iti iau aerul" sau oboseala proprie acumulata pana a te afla in fata tabloului etc, nu te mai lasa sa "savurezi" in liniste, depinde de fiecare cum recepteaza toti acesti factori.
ce sumbru suna..cam lugubru..aia cu raceala marmurei.. 