România
Roportal.ro

Crestinismul si psihologia

Început de Arcangelo, Sâm 23 aug 2008 · 193 răspunsuri · 20.785 vizualizări

Ligia12.203 mesaje#51
Pippo a scris:
Kosmotro: Smerenia nu are nici o treaba cu injosirea si cu umilirea, ci presupune mult respect, rabdare si bunavointa.

Deci SMERENIE nu e sinonim cu UMILINTA si INJOSIRE. Iar face confuzie dictionarul si aici.

Pippo, esti amuzant. Pentru tine DSM-ul greseste, DEX-ul greseste, numai tu nu gresesti :D

Pippo8.725 mesaje#52
Ligia1 a scris:
Pippo, esti amuzant. Pentru tine DSM-ul greseste, DEX-ul greseste, numai tu nu gresesti :D

Pai aici evident nu este o greseala a mea. Orice preot cu inalta calificare poate confirma ca smerenia nu e sinonim cu umilinta si injosirea, in timp ce dictionarul afirma tocmai invers. Deci evident dictionarul greseste.

Editat Mar 27 iul 2010 17:03

Ligia12.203 mesaje#53

ce parere ai ligia?

Copilul are doua variante: renunta la crestinism sau renunta la a mai trai cu parintele. Asta in cazul in care mai poate gandi ceva clar.

luminos1468 mesaje#54

aici gresesc multi dintre cei care frecventeaza bisericile si se imbraca mincinos in haina credintei

si spre marea mea surprindere la acestia vezi o impletire de neinteles a orgoliului (uite ce credincios sunt eu) cu o umilinta josnica, desi in mod normal, intr-un om normal acestea doua se exclud reciproc

pe linga multe alte lucruri de neinteles care se intimpla pe teritoriul bisericii si acest gen de oameni indeparteaza pe cei care cauta cu adevarat un sprijin in credinta

Arcangelo6.893 mesaje#55
Pippo a scris:
Pai aici evident nu este o greseala a mea. Orice preot cu inalta calificare poate confirma ca smerenia nu e sinonim cu umilinta si injosirea, in timp ce dictionarul afirma tocmai invers. Deci evident dictionarul greseste.

Evident ca bati campii,ca de obicei.

Arcangelo a scris:
Uite cum stau lucrurile cu ,,demnitatea'': * Dacă nu ne smerim cugetul şi dacă nu credem neşovăielnic că suntem mici şi ne
Ligia12.203 mesaje#56
Arcangelo a scris:
Crestinismul in general propovaduieste reprimarea.Cu sexualitatea are in mod special o mare problema -nu o accepta pur si simplu,decat de nevoie,intre anumite granite foarte inguste.Mai exact,actul sexual este ok exclusiv atunci cand este destinat procreerii in cadrul unui cuplu casatorit religios.(heterosexual evident)

Arcangelo, eu cred ca Sfintii aceia care ne-au lasat atatea carti duhovnicesti au ajuns sa urasca sexul si tot ce tine de el pentru ca acolo unde se nevoiau ca si calugari le era, desigur, interzis asa ceva. Asa a luat nastere ura lor fata de

luminos1468 mesaje#57

nu va mai legati de cuvinte si expresii

ceea ce a scris arcangelo in data de 23 aug 2008 poate fi explicat cu totul altfel

nu suntem pacatosi, se traduce prin nu suntem perfecti, deci putem lucra asupra noastra sa devenim mai buni, sa eliminam din defecte si orgolii

increderea in sine e cel mai mare dusman, eu as traduce-o prin lasa-te in voia domnului, nu sa nu ai incredere in tine, devine patologic

ca sa nu mai vorbesc de mintuire care este la fel de gresit inteleasa, doar prin dogmele limitate ale unei biserici punitive

si tot asa

Abbie M.9.599 mesaje#58
Ligia1 a scris:
Psihologii spun ca e ok sa urasti daca ai motiv bine intemeiat. Crestinismul spune ca nu e ok sa urasti. De exemplu psihologii spun ca e ok sa iti urasti parintii pt ca te-au violentat in copilarie, te-au agresat, te-au umilit, nu te-au respectat etc. Crestinismul spune ca trebuie sa iti respecti si cinstesti parintii. Nu e o contradictie?

In primul rand, sa urasti nu e ok, pentru ca te imbolnaveste pe tine. Ura e ca o ciuperca, si se intinde, iti invadeaza viata, te umple de nervi, de dorinta de razbunbare, de rautate.

Nu castigi nimic urandu-ti parintii, mai ales daca ei s-au schimbat mult de atunci, cum se schimba fiecare, si isi constientizeaza greselile. Cine nu si le intelege trebuie lasat in plata lui, dar nu merita nimeni sa il urasti tu, avand in vedere raul pe care ti-l faci. Pe respectivul il va durea fix in 3 litere de ura si durerea ta. Pur si simplu nu merita.

Ligia12.203 mesaje#59
Finnian a scris:
In primul rand, sa urasti nu e ok, pentru ca te imbolnaveste pe tine. Ura e ca o ciuperca, si se intinde, iti invadeaza viata, te umple de nervi, de dorinta de razbunbare, de rautate.

Nu castigi nimic urandu-ti parintii, mai ales daca ei s-au schimbat mult de atunci, cum se schimba fiecare, si isi constientizeaza greselile. Cine nu si le intelege trebuie lasat in plata lui, dar nu merita nimeni sa il urasti tu, avand in vedere raul pe care ti-l faci. Pe respectivul il va durea fix in 3 litere de ura si durerea ta. Pur si simplu nu merita.

Cum spunea si LongDistanceRunner, atunci cand isi constientizeaza greseala si ii pare rau cu adevarat, merita iertare. Daca e un inconstient, merita sa il urasti daca asta te face sa te simti bine. Nu il urasti pt el, ci pt tine. De ce sa iti negi sentimentele?

luminos1468 mesaje#60

ura nu e buna, naste monstri

trebuie inteles, acceptat si...iertat

iar sufletul tau se va simti minunat

nu dezvoltind ura evoluezi, in nici un caz

← Înapoi la Psihologie