Crestinismul si psihologia

avand in vedere ca se presupune ca am fi creatia domnului, ar trebui sa aratam oleaca de dragoste fara de ea, adica de noi.

nu va convine, atunci flagelati-va si gata.

de ce crezi ca conteaza atat de mult odajdiile preotilor?

Arcangelo a scris:

Si punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe,e la fel de limpede: Iubirea de sine,e sursa pacatului...pacatul primordial

Nu sunt religioasa, deci nu am nici un motiv sa tin partea bisericii ortodoxe in aceasta discutie, insa cred ca acea iubire de sine pacatoasa se refera la orgoliu, la exagerarea propriilor calitati si minimalizarea defectelor, la a te crede un semizeu si mai ales a te crede net superior celor din jur (atitudine care daca am inteles bine, in AT s-ar numi "eu sunt ok, voi nu sunteti ok").

Din pacate,nu este vorba doar de smerenie,ori altruism,ca atunci,ar fi fost ok...

E vorba de ura de sine,si ea a fost fundamentata chiar pe Evanghelie...uite aici:

Cel ce

Arcangelo a scris:

Pe aceste versete,e fundamentata ura de sine,si nu doar ura,ci inacceptarea,vinovatia cultivata,rusinea de sine,si dispretul de sine...

Sunt care nu acceptă asta şi fac invers : se iubesc foarte mult pe sine, sunt plini de ei, egoişti, se iubesc numai pe ei, şi

lupini a scris:

Sunt care nu acceptă asta şi fac invers : se iubesc foarte mult pe sine, sunt plini de ei, egoişti, se iubesc numai pe ei, şi

Arcangelo a scris:

Nu mai confunda,iubirea de sine cu egoismul,ca sunt radical diferite.

Care e diferenţa dintre ele ?

Egoismul,este o manifestare a fricii.Este o atitudine de competitie cu ceilalti,nu e raportat la sine,ci la ceilalti.

Este o atitudine aparare-atac,tipica fricii.Ideea "comerciala" ca trebuie sa dam cat mai putin,si sa cerem cat mai mult,este tipica egoismului.

Egoismul,inseamna incercarea de a umple un gol interior,cu lucruri,cu situatii,cu "succese''...cu orice,numai cu iubire nu.

Egoismul,are si o mentalitate corespondenta,trufia.

Orgoliul,trufia,aroganta,cu manifestarile ei,(aroganta si dispretul)sunt si ele atitudini comparative,tot in relatie cu ceilalti.

Orgoliul,presupune dorinta de a fi nu bun,destept,frumos,etc,ci de a fi mai bun decat ceilalti,mai frumos decat ei,mai destept,mai presus,cu orice chip.Orgoliul e o incercare de a reface stima pierduta fata de sine,pe seama celorlalti,de a ne demonstra valoarea,pe seama lipsei de valoare a celorlalti...orgoliul,nu tine de fapt la valoare,ci la superioritate.

Oamenii trufasi,au o atitudine competitiva.Ei sunt profund nemultumiti de ei insisi,si de ceilalti,au standarde pe care nu le pot atinge,si nu se accepta pe ei insisi...ei traiesc pentru o imagine,o masca falsa a superioritatii lor,si in numele ei,judeca pe toata lumea,incepand cu ei insisi.

Iubirea de sine,inseamna sa te accepti asa cum esti, sa te respecti(respectul se refera la libertate)si sa te stimezi(stima se refera la valoare).Inseamna sa te apreciezi,si chiar sa te bucuri de tine...si asta fara vreo legatura cu ceilalti.Inseamna efectiv sa te iubesti,si asta fara sa pui conditii.

Egoismul este o conditionare...este o contrafacere a iubirii, o ,,iubire'' conditionata -egoistul,orgoliosul,nu se iubeste pe sine,ci o imagine ,,perfecta'' a sinelui.,,Iubeste'' ,,mai presus-ul'',nu pe sine...

Egoistul,gandeste eu-sau-ceilalti,o atitudine profit-pierdere,cel care se iubeste pe sine,are o atitudine profit-profit.El nu cauta sa sacrifice pe nimeni de dragul sau,si nici sa se sacrifice de dragul celorlalti...

Altruismul,asa cum il intelege biserica,este o atitudine fundamentata pe aceeasi logica ca si egoismul pierdere-castig...cineva trebuie sa piarda,sa se sacrifice,pentru ca altcineva sa castige.E tot o atitudine fundamentata pe gandirea competitiva,pana la urma.

Adevarata smerenie,inseamna sa ai un asemenea grad de auto-acceptare,de iubire fata de sine,incat sa incetezi stupiditatea comparatiei cu ceilalti,sa accepti unicitatea incomparabila a fiecaruia,si valoarea incomparabila a tuturor.Sa nu mai compari mere cu pere....suntem unici,fiecare,si nu avem de ce sa ne comparam intr-una pentru a ne afla valoarea...adevarata valoare ,este data de iubirea noastra fata de ceva...si nu de comparatie.Iubeste-te si valoarea ta,va fi atat de apreciata,incat nu vei mai cauta vreodata sa o compari cu alta...nu poti sa-ti adaugi valoare,dar poti sa iti pretuiesti cu adevarat valoarea,adica sa te iubesti.

Si a aprecia valoarea ta,este cheia pentru a aprecia valoarea tuturor,a te iubi pe tine,este permisiunea de a-i iubi pe toti,a nu mai pune conditii iubirii fata de tine,a te accepta asa cum esti,e cheia acceptarii celorlalti,asa cum sunt ei,a iubirii neconditionate.

Arcangelo a scris:

Adevarata smerenie,inseamna sa ai un asemenea grad de auto-acceptare,de iubire fata de sine,

Nu degeaba spunea Hitler că minciuna are succes atunci c

Sa-i explice altcineva...eu n-am vocatie de martir!

lupini a scris:

Care e diferenţa dintre ele ?

Iubirea de sine inseamna respect de sine, inseamna sa nu te denigrezi singur, sa nu iti incalci propriile norme morale, sa ai respect pentru cei din jur si sa pretinzi acelasi respect, sa ai incedere in fortele proprii, sa te accepti asa imperfect cum esti si sa traiesti in armonie cu tine, in acelasi timp insa facand ce este necesar pentru perfecionare

Egoismul inseamna sa nu iti pese de cei din jur, sa nu le respecti dorintele daca acestea se interpun cu ale tale, sa iti doresti tot ce e mai bun pentru tine insuti chiar daca asta inseamna ca ii lasi pe altii fara nimic. In viziunea mea asta inseamna sa nu ai respect de sine