Arcangelo a scris:Si cine ma "omoara"? -cine ti-a spus ca nu sunt acceptat ca atare? -unii ma accepta,unii nu.Eu ma accept ca atare.Asta e cel mai important.
Un om care crede cu adevarat in Dumnezeu, te accepta asa cum esti si nu te judeca.
Eu cred in Dumnezeu dar nu ma pot numi un crestin adevarat pentru ca la biserica mergeam cand eram copil si de atunci numai la anumite evenimente. Din Biblie am citit mai mult din Noul Testament si asta cu mult timp in urma. Si nici n-am purtat discutii despre crestinism sau despre Dumnezeu, n-as putea spune de ce , probabil pentru ca nu se discuta in viata de zi cu zi. Ce pot spune e faptul ca eu nu-mi amintesc ca in Biblie sa fie vreo interdictie. Adica eu nu am vreo interdictie care vine din cuvantul lui Dumnezeu. Chiar si asta : sa nu urasti. Eu stiu ca zice sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Nu stiu sa spuna in Biblie ceva ce sa nu faci. Mie asa mi-a ramas in minte, ce sa fac sa fiu fericita iar daca o sa fac unul din pacatele care sunt scrise acolo ca plata am parte de suferita. Dar Dumnezeu te iarta daca intelegi ce faci si daca vrei sa te indrepti, iti da sansa sa fii din nou fericit. Nu zice ca sa nu faci pacatele, daca vrei le faci ca cine te obliga sa nu le faci ? Dumnezeu nu te obliga la nimic, doar iti spune ca vei suferi. Si asa se intampla, dar poti sa ignori si apoi sa o iei de la cap.
In ceea ce priveste stima de sine, un crestin adevarat e cel mai puternic om, psihologic vorbind. Isus a fost un om slab? In primul rand crestinii adevarati nu mint. Minciuna vine din frica si din lipsa de incredere in propriile forte . Crestinii adevarati sunt in general oropsiti de cei care au putere tocmai pentru ca prea multa forta psihica, asa a fost si in istorie.
In ceea ce priveste nemurirea depinde cum o intelege fiecare. In momentul cand stii ca viata e vesnica nu mai te gandesti la moarte si traiesti fiecare clipa in prezent, ca doar nu-ti faci planul ce faci peste niste milioane de ani si nici nu-ti mai este teama ca o sa mori.
Umilinta si mandria iar depinde cum sunt intelese. Din punctul meu de vedere de exemplu un om spune o minciuna altuia si acesta afla adevarul. Umilinta inseamna atunci cand crede sincer ca a gresit si spune ,, Imi pare rau ca te-am mintit, am gresit " si cred ca oricine iarta si posibil acest om sa se indrepte si sa aiba o viata fericita. Sau poate spune ,, Te-am mintit pentru ca am vrut sa te protejez, bla, bla, bla" care este mandrie si cu siguranta va mai minti si altadata iar celalat se simte umilit . Maximul de mandrie e cand nici nu recunoaste., si celalat nu mai vrea nici sa-l vada. Pai eu cred ca mai multa stima de sine are cel care recunoaste sincer ca a gresit ne-avand incredere in cealalta persoana care i-a acordat increderea . In al doilea caz, e clar ca omul nu are stima de sine. Aici se pot spune multe, in general mandria o platesti cel mai crunt, nu degeaba e considerat cel mai mare pacat. Nu consider ca e mandrie atunci cand un om crede si lupta pentru ceva constructiv dar nu pentru orgoliul lui ci pentru scopul actiunii.
Oricum psihologia si ce e scris in Biblie sunt intr-o deplina concordanta doar ca psihologia mai are de studiat ca sa explice oamenilor profunzimea celor lasate de Dumnezeu. Trebuie doar sa crezi, dar noi nu prea credem pana nu cercetam. Dupa ce o sa cercetam o sa scriem aceeasi Biblie din nou.
