LongDistanceRunner a scris:Eu sunt intr-o dilema.
Uneori ma gandesc ca o viata cu un ego mic , fara asteptari si fara sa iti pese de ce esti , este una lipsita de griji si plina de bucurie.
Alteori cred ca ego-ul este cel care te impinge , te motiveaza sa faci ceva , sa te realizezi.
Alteori ma gandesc ca egoul e firesc sa fie mare si sa dispara odata cu inaintarea in varsta si cu experienta de viata.
Voi ce credeti? Cum vedeti Egoul ?
Nu cred ca ego-ul dispare cu varsta si experienta. La unii se amplifica (au tot mai multe argumente derivate din autoritatea varstei plus experienta marita pe care sa-si sprijine ego-ul).
Poate ca se mai diminueaza, dar numai la cei ce au grija sa-l stapaneasca, sa-l struneasca.
Poate in sensul zis de Schopenhauer, ca la batranete scapi se sexualitate si vezi mai limpede lucrurile, mai putin orbit de tiranica dorinta, te mai usurezi de chinul ei.
Nu cred ca o viata cu ego mic este lipsita de griji si plina de bucurie. Daca ai ego mic pana la urma tot vin frustrari, din cauza ca ai ramas pe tusa in vreme ce altii te-au depasit, si ai de oferit familiei multe, si nu poti, mai ales in romania, unde totul e schimbator si dificil.
Poate intr-o tara linistita din Apus, da.
Egoul te impinge sa te realizezi, sa te motivezi asa e. Numai sa nu-l scapi de sub control, pt ca daca da de o situatie de putere sau propice, se umfla ca broasca si se sparge.